Madridul a construit o relație tot mai strânsă cu Beijingul în ultimii ani, pe fondul răcirii relațiilor cu SUA. E vorba despre pragmatism, spun unii observatori, dar nu toți sunt de acord.
Prim-ministrul spaniol Pedro Sánchez l-a vizitat pe președintele Chinei, Xi Jinping, de patru ori în tot atâția ani. În tot acest timp, el a strâns legăturile comerciale cu Beijingul și a îndemnat UE să-și îmbunătățească relațiile cu China.
Acasă, comentatorii subliniază creșterea investițiilor chineze, în vreme ce atrag atenția asupra deficitului comercial în creștere cu Beijingul și în unele cazuri, invocă jocul riscant al Madridului în cultivarea relațiilor cu dictatura chineză, care ar putea deteriora relațiile cu partenerii europeni și americani.
Demersul lui Sanchez a stârnit într-adevăr dezaprobare în rândul mai multor parteneri europeni ai Spaniei, care consideră Beijingul un rival strategic și o posibilă amenințare pentru UE, scrie BBC.
Deschiderea Spaniei către China vine într-un moment de resetare geopolitică, în care europenii simt că nu se mai pot baza pe parteneriatul cu SUA lui Donald Trump. Relațiile Madridului cu Washingtonul s-au răcit în mod vizibil, iar Sánchez a devenit unul dintre inamicii lumii MAGA, a liderului de la Casa Albă.
Iar observatorii din Spania, precum cei de la Institutul Regal ElCano, un think-tank din Madrid, spun că abordarea lui Sanchez reflectă o evaluare pragmatică a ceea ce trebuie să facă Europa pentru a proteja mai bine prosperitatea și securitatea populației sale. Mai exact: realpolitik.
Deficit comercial uriaș
Lucrurile nu stau bine pentru Madrid în ceea ce privește schimburile comerciale.
Aici, balanța nu este în favoarea Spaniei, deoarece deficitul comercial cu gigantul asiatic nu încetează să crească și reprezintă deja aproape 94% din total, a observat încă de anul trecut jurnalistul Ángel Villarino în publicația El Confidencial.
În 2024, China a vândut Spaniei mărfuri în valoare de 45.174 miliarde de euro, în timp ce a cumpărat mărfuri în valoare de 7.465 miliarde de euro.
Companiile chineze inundă piețele Spaniei cu produse cu o valoare adăugată din ce în ce mai mare, în timp ce Spania îi vinde în principal produse agroalimentare: șuncă, ulei, vin și alte produse similare. Este genul de relație comercială pe care puterile europene o aveau odinioară cu coloniile lor, a observat Villarino.
Președintele Chinei Xi Jinping și premierul Spaniei Pedro Sanchez, în aprilie 2026. FOTO: Andres MARTINEZ CASARES / AFP / Profimedia
Deși venitul pe cap de locuitor al Chinei este jumătate din cel al Spaniei, China ocupă rolul de țară industrializată, iar Spania pe cel de națiune în curs de dezvoltare, a subliniat jurnalistul.
Iar aceasta, scrie El Confidencial, este o problemă de durată.
De ani de zile, Beijingul promite partenerilor comerciali că va remedia acest dezechilibru. Acest lucru însă, este departe de a se întâmpla.
Piața chineză internă nu oferă prea multe perspective: este saturată de produse locale, iar consumul nu crește în ritmul dorit. În plus, euro nu poate concura cu un yuan devalorizat în mod permanent, mai scrie El Confidencial.
Investițiile Chinei în Spania, în creștere
În schimb, Spania beneficiază la capitolul investiții.
Potrivit ICEX Spain Trade and Investment, agenția guvernului spaniol pentru comerț și investiții, investițiile chineze în Spania sunt în plină creștere, impulsionate în special de investițiile în noi „gigafabrici” de baterii și uzine auto, notează BBC.
SUA rămân cel mai mare investitor străin individual al Spaniei, dar investițiile nete au scăzut cu aproximativ un miliard de euro, potrivit Ministerului Economiei din Spania.
Societatea spaniolă are acum o atitudine mult mai favorabilă față de China decât față de SUA, aliatul său tradițional.
Conform unui sondaj al Pew Research Center publicat în această vară, 54% dintre spanioli au declarat că au o opinie favorabilă despre China, comparativ cu 30% care privesc favorabil SUA.
Iar când marele producător auto chinez Chery Automobile a ales Spania pentru primul său centru european de producție și operațiuni în urmă cu doi ani, a redat viață mărcii spaniole Ebro, care la acea vreme era pe cale de dispariție.
Compania chineză Hithium, specializată în baterii și sisteme staționare de stocare a energiei, intenționează să investească în Navarra, în nordul Spaniei, iar producătorul de baterii CATL participă la construirea unei „gigafabrici” de baterii cu litiu-fier-fosfat în Zaragoza, la 200 de mile vest de Barcelona.
La fel cum pe șoselele europene modelele MG, BYD și Chery le înlocuiesc pe cele de la Renault și Volkswagen, intenția este ca în fabricile spaniole să se întâmple cam același lucru, a observat El Confidencial.
Cotidianul scrie că asta nu este altceva decât o veste proastă ascunsă într-una bună. Și că este „răul cel mai mic, deoarece nu mai există cale de întoarcere”.
Mașinile chinezești, care acum douăzeci de ani erau copii grosolane ale celor occidentale și japoneze, nu numai că sunt competitive din punct de vedere al prețului, dar oferă tot mai multe avantaje, opinează cotidianul spaniol.
„Realpolitik-ul există”
Într-o discuție cu BBC, Victor Cortizo, avocat și expert în relațiile sino-spaniole, a observat că Spania ar putea deveni țara europeană preferată de Beijing pentru investiții, acum că Ungaria nu mai este guvernată de Viktor Orban, un susținător al relațiilor cu Beijingul, sub conducerea căruia Ungaria a fost supranumită „poarta Chinei către Europa”.
„Realpolitik-ul există. Dacă mă apropii de China pentru că asta atrage investiții chinezești și îmi consolidează economia, atunci acest lucru este strategic mai atractiv decât sprijinirea aliaților care, la rândul lor, se gândesc doar la propriile interese”, a spus Cortizo.
Premierul Spaniei Pedro Sanchez coboară dintr-o mașină de fabricație chinezească. FOTO: STRINGER / AFP / Profimedia
„Prim-ministrul nostru a luat decizia de a pune interesul național înaintea relațiilor cu UE”, a spus Cortizo. „Investițiile chineze în Spania s-au dublat doar în ultimul an”, a observat el.
„Investițiile americane sunt în scădere, iar cele chineze (câștigă) tot mai multă relevanță aici”, a completat Cortizo.
Într-o analiză de acum câteva luni, experții de la Institutul Regal ElCano au observat că relațiile Madridului cu Spania au stârnit nemulțumire și că angajamentul Spaniei în această direcție este văzut ca o alternativă strategică. Adică o îndeărtare de la linia strategică europeană.
„Această interpretare, însă, denaturează atât intențiile Spaniei, cât și logica sa strategică”, spun experții. Abordarea Spaniei nu vizează punerea sub semnul întrebării a relației transatlantice sau alinierea cu China împotriva SUA, asigură ei.
„Dimpotrivă, aceasta reflectă o evaluare pragmatică a ceea ce trebuie să facă Europa pentru a proteja mai bine prosperitatea și securitatea populației sale. Din perspectiva Madridului, acest lucru necesită mai mult decât o reducere defensivă a riscurilor. Este nevoie de consolidarea capacității europene și de implicarea Chinei în moduri care să extindă marja de manevră a Europei, în loc să o restrângă”, spun analiștii.
Ce spun criticii
Criticii se tem că proiectele de investiții ale Beijingului în Spania fac parte din eforturile companiilor chineze de a-și localiza producția în UE pentru a evita taxele vamale aplicate importurilor de vehicule electrice chinezești.
Abordarea europeană față de China este una precaută.
Germania și Franța par să fie de acord asupra unei abordări mai agresive față de Beijing, scrie BBC.
Ele doresc să ofere Bruxelles-ului puterea necesară pentru a exclude concurenții chinezi subvenționați de pe piața UE, în vederea soluționării dezechilibrelor comerciale tot mai mari cu Beijingul, care, potrivit Comisiei Europene, au atins suma colosală de un miliard de euro pe zi.
Alte țări din UE sunt îngrijorate de relația strânsă dintre China și Rusia. Beijingul a negat că ar fi sprijinit efortul de război al Moscovei în Ucraina, dar experții în domeniul apărării subliniază sprijinul tehnologic și economic din partea Chinei, care, spun ei, a permis Rusiei să-și mențină ofensiva militară.
Prin urmare, în timp ce Spania curtează cu entuziasm Beijingul, guvernul socialist al lui Sanchez este acuzat că urmărește propriile interese, mai degrabă decât interesele europene mai largi.
Miguel Otero, specialist în China la Institutul Regal ElCano, îi acuză însă pe aliații europeni ai Spaniei că sunt condescendenți și ipocriți.
„Franța, Italia, Germania – toate au propriile relații strategice cu China”, a spus el pentru BBC. „Spania nu merge mult mai departe. A început să le ajungă din urmă”, a explicat expertul.
Problema securității
Dar mai există și problema securității.
În cadrul ultimei sale vizite la Beijing, în aprilie, prim-ministrul Sanchez s-a întâlnit cu fondatorul producătorului chinez de turbine eoliene Ming Yang, căruia tocmai i-au fost blocate, din motive de securitate națională, planurile de a deschide cea mai mare fabrică de turbine eoliene din Marea Britanie, în regiunea Highlands.
Acest lucru a urmat unui val de indignare în UE după ce, anul trecut, Ministerul de Interne al Spaniei a atribuit gigantului tehnologic chinez Huawei un contract în valoare de 12,3 milioane de euro pentru stocarea și gestionarea datelor sensibile obținute prin interceptări judiciare.
Deputații europeni din mai multe grupuri politice din Parlamentul European au afirmat că contractul Spaniei ar putea pune în pericol întreaga UE.
Juan Ignacio Zoido Álvarez, membru al partidului de opoziție de centru-dreapta din Spania, a afirmat că această decizie „pune în pericol întreaga UE”.
Îngrijorări la Bruxelles au apărut și pe fondul consolidării prezenței Beijingului în centrele logistice spaniole și al pregătirii unor investiții majore, printre care o nouă fabrică SAIC în apropierea bazei navale Ferrol, din regiunea Galicia, situată în nord-vestul țării.
Gigantul chinez de stat din industria auto își propune să construiască instalații cheie chiar în zona Portului Ferrol, care găzduiește unul dintre sediile principale ale Marinei spaniole și ale constructorului naval național Navantia. Zona reprezintă, de asemenea, o locație strategică cheie pentru operațiunile NATO.
Unul dintre cele două complexe SAIC va fi amplasat chiar la punctul de acces pe unde intră și ies navele militare spaniole, inclusiv cinci fregate de tip F-100.
„Spania nu este naivă”
Părerile rămân în continuare împărțite.
Spania a optat pentru o abordare pragmatică, iar în aceste vremuri marcate de polarizare, acest lucru trezește suspiciuni, a observat El Pais, cotidianul central de centru-stânga.
„Unii din Europa de Nord interpretează această atitudine ca fiind naivă. Se înșeală. Spania nu se apropie de China în mod necondiționat. Ea încearcă să transforme o relație inevitabilă într-un avantaj pentru a-și consolida baza industrială și a-și spori influența în Europa”, scrie El Pais.
Cotidianul spune că încercarea de a izola complet China ar fi costisitoare și nerealistă și că chiar și Trump și-a dat seama de acest lucru. Dar observă în același timp că acceptarea pasivă a surplusurilor sale industriale, a subvențiilor masive și a accesului dificil pe piață ar fi o mișcare nechibzuită.
„Strategia corectă nu constă nici în izolare, nici în deschidere necritică, ci într-o interdependență mai echilibrată”, scrie El Pais.
„Niciun alt lider occidental nu a mers atât de departe”
O poziție mult mai critică a apărut în publicația spaniolă de dreapta TheObjective, care atacă cedarea politică a lui Sanchez în fața Chinei și afirmă că în vreme ce alte state europene cultivă relații echilibrate cu China, „niciun alt lider occidental nu a mers atât de departe”.
„Confruntarea cu Donald Trump și ostilitatea manifestată de președintele american față de Europa nu constituie, cu siguranță, un motiv suficient”, scrie TheObjective.
„Practic toate guvernele europene, indiferent de orientarea politică, au criticat vehement comportamentul lui Trump, fără a face niciun gest în favoarea marii puteri care se prezintă ca o alternativă la Statele Unite. Pur și simplu pentru că China nu este acea alternativă”, continuă editorialistul publicației spaniole.
„Nu este, nici din punct de vedere economic – dezvoltarea Statelor Unite a avut loc în paralel cu cea a Europei, în timp ce dezvoltarea Chinei se produce în detrimentul Europei -, nici din punct de vedere politic, întrucât alianța europeană cu Statele Unite s-a construit pe valori comune, în timp ce aceste valori sunt radical opuse celor ale Beijingului”, mai scrie TheObjective.
