Skip to content
Actualitate

Un William Wood a spus adevărul și a înnebunit. Celălalt și-a trăit viața furată netulburat

Dan Popa
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Era o zi obișnuită de august din 2019, când un bărbat fără adăpost, prost îmbrăcat, de vârstă mijlocie stătea în fața ghișeului băncii US Bank din Los Angeles. Venise să ceară ajutor.

Casierul a ascultat cu răbdare povestea omului care pretindea că i se furase identitatea, că i se deschiseseră mai multe conturi pe numele său – William Woods – unde se acumulase datorii de 130.000 de dolari, scrie The Economist.

Bancherul a observat că respectivele conturi fuseseră deschise într-un alt stat și că unele conțineau sume mari de bani. Casierul i-a pus câteva întrebări de securitate: unde și când fuseseră deschise conturile? Câți bani erau în ele? Bărbatul fără adăpost nu știa.

Casierul a sunat apoi la numărul de telefon asociat conturilor. Un bărbat cu vocea ascuțită a răspuns și a spus că este William Woods. Acesta a răspuns corect la întrebările de securitate și a spus că „nu a fost niciodată în California”, avea să-și amintească mai târziu casierul în instanță.

Bărbatul fără adăpost a fost arestat. Poliția l-a acuzat de furt de identitate. În ciuda documentelor care păreau autentice și a absenței unor probe serioase împotriva sa, instanța l-a internat într-o instituție psihiatrică.

În fiecare joi dimineața jurnalistul Dan Popa trimite newsletterul Economix. Dacă ești pasionat de economie, finanțe personale sau comportamentale, poți să te abonezi aici la newsletterul EconoMix.

După aproape doi ani de izolare, închisoare și medicație forțată, a fost convins să declare că va înceta să mai folosească numele William Woods și va accepta că este altcineva. Instanța a decis: numele lui va fi Matthew Kirans. Și astfel, bărbatul care a insistat că este William Woods a ieșit din închisoare ca cineva care nu era el.

Dar William Woods spusese adevărul de la început.

Apelul telefonic care a dezvăluit adevărul

Patru ani mai târziu, Ian Mallory, un ofițer de poliție din Iowa, primește un apel de la un angajat IT care susține că cineva îl hărțuiește de ani de zile, îi fură identitatea și încearcă să-l distrugă. Numele lui: William Woods. Iar vocea lui era una stridentă.

Mallory nu se oprește doar la declarații. Își începe investigația și descoperă ceva șocant: două certificate de naștere cu același număr de înregistrare, unul original și celălalt retipărit. Apoi descoperă că presupusul William Woods are modificări la al doilea prenume și un CV care nu se potrivește.

Când îl găsește pe tatăl lui William Woods, Billy Don Woods, îi arată fotografii. Billy îl recunoaște imediat pe omul fără adăpost. Este fiul său. Confirmarea vine odată cu un test ADN: omul fără adăpost care a fost închis pe nedrept este într-adevăr William Woods.

În schimb, tehnicianul IT care locuia într-o suburbie elegantă din Wisconsin, avea familie și un venit anual de peste 100.000 de dolari, era adevăratul escroc: Matthew Kirans, cu un lung cazier judiciar care datează din anii 1980. El îi furase identitatea lui Woods în 1988, când lucrau împreună în cantine din Albuquerque. Kirans îi luase portofelul lui Woods, îi returnase o parte din bani, dar păstrase ce avea nevoie pentru a „deveni altcineva”.

Mărturisirea fraudatorului

Prin înșelăciune și discreție și-a construit o viață nouă. Conform The Economist, s-a căsătorit, a avut un copil și a obținut recunoaștere profesională. În spatele lui, însă, adevăratul William Woods dormea pe trotuare, trăia într-o frică la limita paranoiei și plătea pentru infracțiunile altuia.

Când Mallory l-a arestat pe Kirans în 2023, i-a arătat amprentele. „Nu te așteptai să vină ziua asta?”, l-a întrebat. Kirans a zâmbit, a încercat să-l manipuleze, să câștige timp, să pară cooperant. Dar când ofițerul i-a spus că l-a găsit pe tatăl lui William Woods, care era în viață, și l-a recunoscut, Kirans a cedat și a mărturisit totul.

Rana care nu se închide

Astăzi, adevăratul William Woods încearcă să-și reia viața, cu ajutorul unui vechi prieten. Locuiește în subsolul casei angajatorului său, dar urmele suferințelor sunt peste tot: pe față, în dinții lipsă, în mâinile arse, în vocea crăpată.

Dar mai ales, rana cea mai adâncă este că i-a fost furată identitatea. Nu doar documentele, ci însăși viața lui. Timp de decenii, altcineva a trăit în locul lui – iar când a încercat să și-o revendice, l-au numit nebun.