Una dintre cele mai faimoase bătălii din istoria Europei a fost înțeleasă complet greșit timp de decenii, argumentează un nou studiu

Povestea tragică a lui Harold Godwinson, regele care a pierdut Anglia în fața lui Wilhelm cuceritorul în faimoasa Bătălie de la Hastings din 1066, a fost de-a lungul deceniilor subiectul a numeroase documentare, fiind totodată prezentată în filme și seriale TV. Însă această poveste ar putea avea nevoie de o reinterpretare, potrivit unor cercetări recente, relatează CNN.

Bătălia din secolul XI a pus capăt scurtei domnii a lui Harold, ultimul rege anglo-saxon, și l-a adus la conducerea Angliei pe Wilhelm, Duce de Normandia, schimbând pentru totdeauna istoria Marii Britanii și a Europei. Totuși, o nouă analiză a manuscriselor oferă o perspectivă diferită asupra naturii înfrângerii devastatoare a lui Harold.

Marșul istovitor de 322 de kilometri pe care regele Harold și oamenii săi l-ar fi parcurs înainte de confruntarea cu normanzii lui Wilhelm, despre care se spune că i-ar fi lăsat pe soldații anglo-saxoni epuizați și nepregătiți pentru luptă, nu a avut loc niciodată. Cel puțin asta susține Tom Licence, profesor de istorie și literatură medievală la Universitatea Angliei de Est. În schimb, afirmă acesta, trupele au făcut deplasarea spre sud pe mare.

„1066 este încă una dintre puținele date pe care aproape toată lumea le cunoaște”, afirmă și Rory Naismith, profesor de istorie engleză medievală timpurie la Universitatea Cambridge, care nu a fost implicat în cercetarea lui Licence.

„Este un moment de cotitură în istoria Angliei, când un regim politic a fost înfrânt și foarte curând înlocuit de altul, cu consecințe uriașe pentru identitatea culturală și instituțională a regatului. Evoluțiile din 1066 sunt, prin urmare, esențiale pentru a înțelege tot ceea ce a urmat”, subliniază Naismith.

Reevaluarea surselor istorice legate de bătălie

Ideea că oamenii lui Harold au parcurs aproape 322 de kilometri în 10 zile, după o bătălie câștigată cu greu la Stamford Bridge, în nordul Angliei, împotriva liderului viking Harald Hardrada – un alt pretendent la tron – li s-a părut de mult timp improbabilă lui Licence și altor istorici, având în vedere distanțele implicate.

Licence afirmă că povestea marșului dramatic pe uscat a fost în mare parte o interpretare victoriană care a persistat. Originea sa provine dintr-o referință greșit înțeleasă din Cronica Anglo-Saxonă, o relatare a evenimentelor importante scrisă în engleza veche de clericii vremii, la faptul că flota lui Harold a fost „trimisă acasă”. În interpretarea anterioară, sintagma „trimisă acasă” a fost înțeleasă ca „desființată”, navele fiind trimise înapoi în porturile lor de origine. Analizând cronica, Licence a observat referințe repetate la „acasă”, în sensul de Londra, unde se afla baza regelui Harold.

„Mi-am dat seama că atunci când spune «flota a venit acasă», nu înseamnă că a fost trimisă în diversele ei porturi. Flota a fost trimisă la casa ei, Londra”, a explicat el pentru CNN, referindu-se la unul dintre autorii cronicii.

Pe scurt: Harold și-a condus mai întâi flota spre nord, unde l-a înfruntat cu succes pe Harald Hardrada și forțele sale vikinge pe 26 septembrie 1066. Apoi s-a întors cu ea la Londra. „În loc să-și epuizeze oamenii în acel marș spre sud – lucru care, desigur, a fost considerat cauza înfrângerii englezilor – el a avut ocazia să le acorde timp de odihnă”, subliniază Licence.

Ulterior, Harold și o parte dintre oamenii săi au călătorit pe uscat spre sud, către Hastings, pentru a-l înfrunta pe Ducele de Normandia. Licence susține că Harold a trimis și nave spre Hastings, încercând o manevră de încercuire pentru a-l prinde pe William dinspre sud, însă flota a ajuns prea târziu pentru a schimba cursul bătăliei devastatoare ce a avut loc pe 14 octombrie 1066.

Naismith a spus că este de acord cu această nouă interpretare. „Englezii aveau o flotă maritimă numeroasă și există dovezi ample ale navigației de-a lungul coastei estice în perioada cuceririi normande”, a spus el. „Un rol mai mare al acestor nave în evenimentele din 1066 are mult sens și demonstrează capacitatea lui Harold de a folosi resursele de care dispunea”, a subliniat expertul de la Cambridge.

O nouă lumină asupra unui rege cu o soartă tragică

Duncan Wright, lector de arheologie medievală la Universitatea Newscastle, a declarat la rândul său că marșul armatei engleze spre sud a făcut mereu parte din imaginea lui Harold în accepțiunea care i s-a dat în perioada romantică a literaturii europene.

Harold este cunoscut ca ultimul rege anglo-saxon care a luptat cu curaj împotriva invadatorilor, dar ale cărui eforturi s-au dovedit în cele din urmă zadarnice. Marșul a inspirat reconstituiri la scară largă, inclusiv una din 2016, la aniversarea a 950 de ani, la care au participat 1.066 de persoane.

„Într-adevăr, englezii de astăzi rămân foarte atașați de figura «înfrântului curajos»”, a spus Wright.

„Această nouă interpretare arată și moștenirea de durată a modului în care epoca victoriană a înțeles trecutul și felul în care informații fragmentare pot deveni canon istoric; atunci când punem sub semnul întrebării astfel de tradiții, putem ajunge la noi înțelegeri valoroase ale trecutului, așa cum vedem aici”, a adăugat el.

Licence a mai spus că noua interpretare arată că regele Harold a fost un comandant competent, nu unul nechibzuit și impulsiv: „Cred că a fost, în esență, o chestiune de noroc. Ar fi putut fi William în acea zi. Ar fi putut fi Harold”.

Istoricii au demontat și o altă poveste celebră asociată cu Bătălia de la Hastings. O scenă faimoasă din Tapisăria de la Bayeux, care prezintă bătălia din perspectivă normandă, îl arată pe Harold lovit cu o săgeată în ochi. În realitate, cele mai vechi surse descriu că Harold a fost măcelărit de patru cavaleri normanzi.

Tapiseria de la Bayeux va fi adusă din Franța și expusă pentru prima dată în Marea Britanie mai târziu în cursul acestui acest an, la British Museum din Londra.

Licence își va prezenta cercetarea la o conferință organizată marți, 24 martie, la Universitatea Oxford și își va include studiul și într-o viitoare biografie a regelui Harold, pe care a scris-o.