Una dintre principalele slăbiciuni ale președintelui Nicușor Dan, povestită de un apropiat al său

Cât a fost primar, Nicușor Dan a avut un prim mandat cu un set de realizări. Al doilea mandat a fost parțial ca durată, dar mai ales lipsit de mari proiecte. Primul an de mandat al președintelui Nicușor Dan seamănă mai degrabă cu finalul său de la primărie. Această incapacitate de a mișca lucrurile are legătură cu un fel al său de a conduce, despre care am vorbit cu mai mulți dintre apropiații săi.

• Formarea unui nou guvern întârzie și din cauza „matematicii politice” a Parlamentului, pe care votanții au stabilit-o. Ei au împărțit puterea între multe partide. 
• Dar guvernul întârzie și pentru că Nicușor Dan acționează așa cum a fost obișnuit, de când a intrat în funcții publice. 

„Știți cum e la noi, mai lent, așa”, a spus recent un om din administrația prezidențială, într-o discuție în care a cerut să nu apară numele său. Motivul e legat de confidențialitatea relației cu președintele. În România, legea creează oricărui angajat de la Cotroceni o relație nu doar cu instituția, ci și cu persoana președintelui. Astfel, cei din Administrația Prezidențială completează un „angajament de loialitate” față de șeful statului în momentul în care sunt cooptați în echipa președintelui sau ori de câte ori președintele României se schimbă.  

Lentoarea nu este singura trăsătură de care s-au izbit în „administrația Dan” oamenii care au prins și alți președinți la Cotroceni. 

Faptul că șeful statului este extrem de pretențios în a alege oamenii și că „vrea să vadă el aproape orice se întâmplă” a fost relatat de două surse din Administrația Prezidențială. Asta are legătură, explică un apropiat de decenii al actualului președinte, cu o slăbiciune a lui Nicușor Dan: „El nu are încredere în oameni”.

Un episod de la tribunal

Ca jurnaliști, când suntem dați în judecată trebuie să mergem la tribunal. E normal. Mai ales investigațiile m-au adus de zeci de ori în sălile de judecată. Acolo, lucrurile trenează. Dosarele se înșiruie. Deseori, cu orele.  

Nu o dată s-a întâmplat ca în acest Turn Babel al justiției să-l văd pe Nicușor Dan intrând în sală, cu un dosar sau mai multe în poală.

Făcea asta și când era ONG-ist. A continuat să o facă și când a devenit primar ales al orașului de pe locul 8 din Uniunea Europeană. Bucureștiul e mare cât Barcelona sau Munchen. 

Erau procese cu dezvoltatorii imobiliari. De obicei, în cazul lui nu era musai să vină în instanță. Dar continua să o facă, uneori și fără avocați. Răsfoia filele și tabelele bucată cu bucată.  Se bătea până la ultimul termen. Și construia alte dosare, pe care nu le lăsa nimănui, pentru ca să se oprească un pic din distrugerea orașului, dar și pentru că nu se putea opri din goana propriilor cauze, argumente și fel de a face lucrurile. 

Am întrebat, de curiozitate, dacă vreun primar făcea asta. „Nici unul”. Se comportă ca un factotum – a sunat una dintre caracterizările din PMB. 

Ce îi obosește pe cei din jurul lui

În primărie, directorii erau epuizați. Erau epuizați, de pildă, de cât de greu se intra la el. „Nu pentru că Nicușor e snob, că nu e. Se poartă normal, modest. E firesc în relațiile unu la unu”, mi-a explicat un om din primărie. 

Oboseala nu venea nici din faptul că Dan ar fi avut un program exotic față de programul normal, la care să le ceară tuturor să se alinieze. Așa făcea Sorin Oprescu, de pildă: la el se intra ușor, dar nu venea aproape niciodată înainte de prânz la primărie. Nicușor Dan nu e așa. Muncește mult, deseori și în week-end.

În cazul lui Dan, oboseala staff-ului a fost transferată și în Administrația Prezidențială. Iar extenuarea vine din sentimentul de haos, susține un om din Palatul Cotroceni. Totul se decide la nivel de președinte, iar președintele Dan nu dă drumul la nimic „până când nu înțelege”. Și nici nu informează, decât când e sigur că a ajuns la finalul propriei argumentanții.

Calcule „de mână”

Asta se întâmplă pentru că „nu are încredere în oameni”, susține vechiul lui colaborator, care a acceptat să discute, deși îl apreciază „mult și pe bună dreptate” pe Nicușor Dan.

Uneori se ajunge la situații despre care, cei din jur, nu știu dacă sunt amuzante sau teribile pentru felul în care președintele României își risipește resursele. Deunăzi, a făcut singur niște calcule pe care trebuia să le facă un birou din Cotroceni.

Dar nu pentru că nu i le-au dat, bine sau la timp. Ci pentru că așa a decis el, să nu le dea altcuiva. Și le-a făcut „de mână”, ceea ce, desigur, pentru abilitățile sale de matematician sunt un joc. Dar care ia timp.

Afacerile serviciilor secrete

Un important om de afaceri care îl simpatizează pe Nicușor Dan mi-a spus, într-o discuție în care nu a acceptat să fie citat, că vede un risc semnificativ „ca președintele să fie dus în colț de către serviciile secrete”. De fapt, mișcarea e dorită de către oameni din serviciile secrete care au interese de afaceri. 

E vorba despre afacerile instituțiilor secrete, care continuă să aibă legal business-uri, conform legii din România. Și e vorba despre afacerile private, conectate cu cele ale serviciilor secrete. Multe dintre sumele mari ale domeniilor din energie, instrastructură sau tech sunt interesante pentru „parteneriatul cazon-civil”. 

Cum se îngustează unghiul lui Nicușor Dan

„Dus în colț” nu înseamnă că președintele e forțat să ajungă acolo. Serviciile nu impun, sunt mai deștepte de atât. Ele sugerează. „Dus în colț” înseamnă să i se arate președintelui teme reale, dar nu atât de importante precum alcătuirea unui guvern, de pildă. 

Așa se îngustează câmpul de decizie și se îngreunează acțiunea unui președinte, până la paralizie, dacă e nevoie. Mai ales că Dan e pasionat de a duce lupte complexe de unul singur.

Un președinte terifiat ca să facă lucrurile el însuși, „de mână”, e un președinte relativ ușor de deturnat, care să rămână cu capul îngropat într-un maldăr de teme.

Din informațiile publice existente, aparatul președintelui Nicușor Dan nu are la dispoziție instrumente sofisticate de analiză a unor fenomene economice sau sociale. Se repetă situația din Primărie, unde Curtea de Conturi a descoperit că, deși avea 65 de instituții în subordine, Nicușor Dan nu beneficia de un sistem informatic centralizat ca să ia decizii. Iar Curtea de Conturi nu are exigențe de Silicon Valley, nu e Anthropic.

Zile decisive

În cazul președinției, răspunderea omului votat de aproape 6,2 milioane de români și care e președintele a 19 milioane e mult mai mare. 

În politică, poți să pierzi atunci când nu ești interesat să-i servești pe ceilalți. Acea persoană nu este calificată să fie lider. 

Dar poți să pierzi și dacă ești sincer interesat să-i servești pe ceilalți, ceea ce Nicușor Dan face de o viață, în serviciul public.  

Pasiunea președintelui României pentru micromanagement și deficitul de încredere în oameni vor fi puternic testate în zilele care vin. Niciun guvern din lume nu se face „de mână”, de către un singur creier.