Urmașii incașilor au o adaptare genetică unică în lume, a descoperit un studiu

Popoarele indigene din Munții Anzi au domesticit cartoful – o sursă excelentă de amidon, vitamine, minerale și fibre – în urmă cu 6.000 până la 10.000 de ani, făcând din acest tubercul o parte centrală a alimentației lor. Aceste populații au dezvoltat ulterior adaptări genetice benefice pentru un asemenea regim alimentar, adaptări care se regăsesc și astăzi la descendenții lor din Peru, relatează Reuters.

Noi cercetări genetice documentează modul în care acești descendenți – vorbitori ai limbii quechua din fostul mare Imperiu Inca – au trecut printr-un proces de întărire genetică implicând o genă numită AMY1, responsabilă de digestia amidonului, o funcție utilă pentru persoanele cu o alimentație bazată pe cartofi.

Studiul a constatat că aceste populații au, în medie, 10 copii ale genei AMY1 – cu două până la patru mai multe decât majoritatea oamenilor. Nicio altă populație cunoscută la nivel mondial nu depășește acest număr. Cercetarea a arătat, de asemenea, că apariția acestor modificări genetice în rândul populației respective a coincis cu începuturile domesticirii cartofului.

„Este un caz minunat în care cultura modelează biologia”, a declarat geneticianul Omer Gokcumen de la Universitatea din Buffalo, unul dintre autorii principali ai cercetării publicate săptămâna aceasta în revista Nature Communications.

Cercetătorii subliniază că descoperirea nu e o simplă curiozitate

„Acest lucru evidențiază importanța adaptării alimentare în istoria evolutivă a omului, cu implicații pentru metabolism, sănătate și impactul evenimentelor de domesticire asupra biologiei umane”, a explicat și geneticianul Abigail Bigham de la UCLA, de asemenea unul dintre autorii principali ai studiului.

La nivel molecular, AMY1 controlează o enzimă numită amilază, prezentă în salivă și responsabilă de descompunerea amidonului în gură atunci când o persoană consumă alimente bogate în amidon. O persoană care are mai multe copii ale genei poate produce o cantitate mai mare din această enzimă.

Cercetătorii afirmă că această doză mai mare poate facilita un metabolism mai eficient al dietelor bogate în amidon. Amilaza ar putea avea și un rol în reglarea microbiomului – colecția naturală de microbi a organismului – care se poate modifica odată cu schimbările alimentare.

Toleranța la lactoză reprezintă un alt exemplu de adaptare evolutivă determinată de alimentație, implicând o genă asociată unei enzime care descompune lactoza din lapte.

Cercetătorii au comparat urmașii incașilor cu populații din întreaga lume

În noul studiu, cercetătorii au analizat date genomice provenind de la peste 3.700 de persoane din 85 de populații din Americi, Europa, Africa și Asia, inclusiv 81 de vorbitori nativi de quechua cu ascendență andină din Peru.

Cercetătorii au spus că pare probabil ca, de-a lungul timpului, forțele evolutive să fi favorizat apariția unor copii suplimentare ale AMY1 la vechile populații andine.

Pentru ca o variantă genetică să devină răspândită, ea trebuie să ofere un anumit avantaj.

„Prin urmare, una dintre ipoteze este că persoanele cu mai multe copii ale AMY1 ar fi putut procesa mai eficient alimentele bogate în amidon, inclusiv cartofii”, a declarat Luane Landau, doctorandă la Universitatea din Buffalo și coautoare principală a studiului.

„Persoanele care se nășteau cu un număr mai mare de copii ale AMY1 ar fi putut avea un avantaj comparativ cu cele care nu aveau această caracteristică și au lăsat mai mulți descendenți de-a lungul generațiilor. În timp, acest lucru ar putea explica de ce varianta genetică asociată cu un număr mare de copii ale AMY1 a devenit mai frecventă în populațiile andine de astăzi”, a spus Landau.

Cartofii au fost aduși în Europa după cucerirea Imperiului Inca

Cartofii reprezentau o sursă sigură de hrană – o cultură de legume care prospera la altitudinile mari unde trăiau aceste populații.

„Ei reprezentau una dintre principalele surse de calorii în alimentația vechilor populații andine”, a explicat Kendra Scheer, doctorandă la Universitatea din Buffalo și coautoare principală a studiului.

Cartofii se aflau în centrul aprovizionării alimentare a Imperiului Inca. Ei au fost aduși în Europa și în restul lumii după cucerirea spaniolă a Imperiului Inca în secolul al XVI-lea.

„Răspândirea lor culinară la nivel global este o dovadă a popularității lor universale”, a declarat Bigham.

În piețele din înălțimile andine și din alte regiuni ale statului Peru, vorbitorii de quechua vând o mare varietate de cartofi, cu miez în diverse culori, inclusiv mov, albastru, roșu, auriu, alb și chiar negru.

„În Peru există aproximativ 3.000 până la 4.000 de tipuri diferite de cartof, însă majoritatea oamenilor din lume au acces doar la câteva soiuri selectate. Prin urmare, există o întreagă lume de diferite tipuri de cartofi prăjiți care ar fi posibile”, a spus Scheer.