Următoarea criză economică

Cauze și declanșatoare, când va fi, in ce fel se va declanșa, cât de pregătiți suntem?

Cauze si declanșatoare

Au trecut 10 ani de la ultima mare criză economică. Există două feluri de crize, una naturală, previzibilă, legată de ciclurile economice, care e de asteptat să apară o data la 8-10 ani și una generată de șocuri imprevizibile, așa numitele ”lebede negre”.

Dacă ne referim la ciclurile economice, economia României nu permite o prognoză credibilă a ciclurilor economice. Economia României a fost reformată drastic și supusă la numeroase șocuri, ceea ce maschează crizele ciclice generate de piață. Este imposibil de separat recesiunile ciclice de recesiunile generate de costul reformelor ceea ce face imposibilă o prognoză clară fundamentată științific. Cauzele interne pot și în mod cert vor genera crize, dar deocamdată pur și simplu economia de piață din România este prea recentă pentru a se putea fundamenta un astfel de studiu.

Pentru a se putea prognoza crizele în România trebuie identificate cauzele unei crize, privite ca factori de risc, și acumularea factorilor de risc este cea care indică o criză potențială. Principalii factori de risc în opinia mea sunt activele supraevaluate, șocurile externe, manipularea piețelor, și factorii sociali politici. Să încercăm o inventariere a situației:

.

1. Active supraevaluate. Activele supraevaluate sunt o problemă dacă sunt finanțate din credite. Criza apare atunci când se dovedește că activele respective nu au valoarea atribuită și valoarea lor nu acoperă creditele angajate pentru dobândirea lor. Istoria lor începe cu lalele în Olanda, și se termină cu CDS-uri și alte active financiare ne-reglementate. În România cel mai probabil piața imobiliară este un factor potențial de risc, fiind singura investiție semnificativă. Problema majoră a acestei piețe este scăderea populației și migrația. În acest moment valoarea activelor imobiliare este in creștere deși populația (numărul de consumatori) este în scădere, ceea ce înseamnă că valoarea imobiliarelor crește pe un număr de consumatori în scădere, fenomen care este posibil să necesite o corecție. Deja o pondere foarte ridicată a populației deține proprietăți imobiliare, ponderea chiriașilor este extrem de redusă. Dacă românii din străinătate decid să dezinvestească și inundă piața cu apartamentele, casele și terenurile pe car le dețin, pot genera un fenomen de devalorizare masiv concomitent cu un flux negativ de capitaluri. Este un astfel de fenomen probabil? Personal nu cred, și nici într-un caz nu cred că acest fenomen va fi suficient de brusc pentru a fi un șoc. Este mult mai probabil să fie fenomen treptat, o plafonare treptată urmată de un declin lent, compensat sau nu prin politicile de creditare.

2. Șocurile externe. România este conectată la piața internațională. Orice șoc de pe piața externă poate genera o criză în România. În acest moment există o serie de zone care sunt potențiale focare de șoc:

a. China, care se pare că nu va mai putea coninua să crească în ritmul în care a crescut, și care va trebui să sufere o corecție pentru anomaliile acumulate în perioada de creștere accelerată;

b. Brexit: în mod cert ieșirea marii Britanii din UE va afecta negativ piața comună care este principalul partener comercial al României. Au fost deja luate măsuri de către UE pentru a contracara aceste efecte negative, dar, este posibil să asistăm la o serie de evenimente imprevizibile generate de acest proces. Pot apărea blocaje în procese de producție complexe, care pot bloca ramuri întregi ale economiei UE, pot apărea șocuri financiare, datorate reorganizării pieței financiare europene spre alt centru de greutate decât Londra. Per total, e posibil ca măsurile luate să fie insuficiente. Brexitul este o premieră, un fenomen nou, pentru care nu există precedente, cu consecințe greu de anticipat.

c. Recesiunea din Italia, o țară extrem de îndatorată și cu o situație politică instabilă. Un default al Italiei, în condițiile Brexitului și a problemelor din resul UE, poate fi extrem de periculos. Italia este una din piețele care a absorbit un număr enorm de români, care trimit acasă sume semnificative.

d. O criză în SUA, Japonia sau Germania. Aceste economii par stabile și sănătoase, dar sunt în acest moment susținute de un sistem monetar-financiar anormal care inundă piața cu credit ieftin. Piețele financiare folosesc acest credit pentru investiții financiare și consum. Doar un mic procent din acest credit finanțează realmente dezvoltarea de afaceri noi inovative, acumularea de factori de producție, ceea ce poate genera ruperea consumului și a investițiilor de fundamentul lor de utilitate.

e. Schimbarea de viziune de la globalizare la protecționism. În mod cert SUA a schimbat direcția spre protecționism, Marea Britanie aparent urmând același trend. Este imposibil de prevăzut ce efecte va avea acest proces, dar în mod cert poate pune sistemul economic pe picior greșit foarte rapid și poate genera efecte adverse foarte rapide.

f. Crizele politice, razboaiele, degradarea securității la nivel internațional. Situația internațională este întotdeauna tensionată. O escaladare a acestor tensiuni poate genera războaie care pot produce șocuri majore în economie. Câtă vreme aceste șocuri sunt la distanță de România (Siria, Orientul Mijlociu), nu e o problemă, dar o escaladare la granița României (Ucraina) poate fi un factor de risc.

g. Cripto-monedele, sunt active extrem de volatile. In jurul lor s-a dezvoltat o rețea de afaceri care se poate prăbuși în orice moment.

3. Manipularea pieței împotriva curentelor economice:

a. Menținerea salariilor la nivel scăzut este un factor major de risc pentru economia României pe termen mediu și lung, pentru că generează și alimentează migrația forței de muncă. România este parte a Pieței Comune Europene și în domeniul muncii. Comportamentul rațional al forței de muncă este să migreze către zonele unde este recompensată cu salarii mai mari pentru aceeași muncă. Acest fapt generează câteva consecințe nefaste, un deficit de forță de muncă care face dificil procesul investițional, o tendință de reducere a consumului datorită diminuării numărului de consumatori, o tendință de reducere a veniturilor fiscale și a contribuțiilor sociale generate de salarii. Majorarea salariilor este un factor de risc pe termen scurt, pentru că marjele companiilor din România sunt reduse și există riscul să fie aduse în zona de pierderi. O balansare incorectă a creșterilor de salarii este extrem de probabilă, și este în mod cert un factor de risc. Majorarea prea redusă nu oprește emigrația, prea ridicată falimentează companiile care alimentează bugetul. De altfel, schimbarea de model economic este un fundament al crizelor, și nevoia României de a schimba modelul economic este evidentă pe această piață

b. Uniunea Europeană stabilește reguli și norme care sunt aplicate în România, indiferent dacă România are sau nu capacitatea să le susțină. Acest fapt generează costuri pentru adaptare care sunt sau nu sustenabile. Ceea ce poate părea o măsură naturală și logică la nivel global european, poate fi extrem de periculos pentru economia României. Un exemplu în acest sens poate fi piața auto și problema motoarelor diesel, și, concomitent piața energiei. Ceea ce poate părea fezabil pentru multe țări europene, o eliminare rapidă a motoarelor diesel și a surselor de energie poluante în genere, poate fi un dezastru (sau o oportunitate) pentru România. În mod cert poate genera un șoc.

c. Reglementări nechibzuite sau grăbite care nu sunt supuse unui dialog social coresupunzător. Astfel de măsuri au fost majorarea TVA la 24% și introducerea impozitului forfetar care au generat sute de mii de insolvențe în perioada ultimei crize, dar exemple pot fi găsite în fiecare guvernare. În mod cert finanțiștii ar avea ceva de spus despre ultimele măsuri din domeniul bancar.

d. Inducerea unei stări de pesimism nejustificat. Pesimismul sau optimismul sunt în mod subtil implicate în toate deciziile de consum și de investiții. O stare negativă, o viziune exagerat de pesimistă nejustificată în fapte reale ci doar într-un mod alarmist poate determina mii de decizii care generează criza, fără ca criza să fie justificată de situația reală. Dacă mii de oameni decid să nu ia credite pentru a cumpăra locuințe, să nu cumpere acțiuni, sau să nu depună bani în bănci pentru că au așteptări negative, este inevitabilă o criză. Starea de spirit poate fi (și este) manipulată prin mass-media și social-media.

4. Factori de risc sociali politici:

a. Lipsa unei puteri clare și responsabile în România. Pentru unii puterea pare a fi concentrată prea mult, dar în România puterea este realmente prea dispersată. Puterea politică este pentru economie capacitatea de a da o direcție clară a economiei. În practică este un pact invizibil între capital, populație și puterea politică. Acest lucru este imposibil în România, unde orice legătură între capital și puterea politică este ilegală, și unde nu există practic o societate civilă coagulată în ONG-uri puternice și influente care să poată influența legal și transparent puterea politică.

b. Alternanța la guvernare. Opoziția nu are o doctrină si o strategie coerentă. Ca strategie tradițională opoziția acumulează capital politic din nemulțumirile populației față de putere. Cu o astfel de abordare după preluarea puterii va avea exact aceleași probleme ca și actuala putere, și va introduce noi factori aleatori și instabilitate în mediul economic.

c. Instabilitatea socială. O revoluție de orice fel are ca și consecință o gravă criză economică. Poate strada poate părea o soluție, dar este o soluție disperată și la fel de gravă ca problema pe care încearcă să o rezolve. O schimbare de regim obținută în stradă, ar fi un dezastru.

d. Vânătoarea de vrăjitoare. Dacă antreprenorii siliți să opereze în zona gri din cauza sistemului legal sunt tratați cu o asprime excesivă, această pătură socială foarte subțire va fi distrusă. Practic sistemul legal trebuie concentrat pe recuperarea daunelor nu pe condamnarea și încarcerarea celor care încearcă să facă ceva. În România există un curent foarte puternic și foarte periculos de a se condamna orice cu maxim de asprime, dacă nu neaparat în justiție, în mod cert în societate. Există un curent foarte periculos de a asocia sucessul financiar cu corupția și cu ilegalitățile. Deși există o astfel de legătură, ea trebuie să fie probată punctual, nu privită ca regulă.

Când va fi criza următoare în România?

Toți factorii de risc prezentați mai sus sunt prezenți în 2019. Ciclurile economice au de regulă opt ani până la 10 ani, au trecut 10 ani din 2009. Dar în acest timp au existat corecții în permanență pe părți ale economiei, deci e dificil de spus dacă se justifică sau nu apariția unei recesiuni (2 semestre de scădere de PIB) sau a unei depresiuni (2 ani de scădere a PIB).

Dacă privim factorii de risc externi ca sursă a crizei, tot ei pot reprezenta oportunități. De exemplu, un default (incapacitate de plată) a Italiei, sau o criză generată de Brexit în ciclurile productive, ar putea genera o fugă a capitalurilor spre țările care au un potențial de creștere mai ridicat. Dacă ignorăm deficitul de forță de muncă, România este o astfel de țară. Valoarea terenurilor, costurile chiriilor, precum și povara fiscală redusă sunt avantaje clare pentru potențialii investitori în direcția relocării de activități industriale. Dezavantajele noastre sunt instabilitatea legislației fiscale și instabilitatea cadrului legal care sunt tradiționale, lipsa unei strategii sau a unor direcții strategice general acceptate, ceea ce se traduce într-un mediu imprevizibil.

O criză în China, sau o criză generată de emergența protecționismului, probabilitatea de a favoriza România, este egală cu cea de a defavoriza România.

Orice criză internațională poate genera fluxuri masive de capitaluri, dar ne putem aștepta la înlocuirea unor jucători internaționali cu alții mai degrabă decât la un flux unilateral de exit.

Cea mai previzibilă criză în România este o criza a forței de muncă combinată cu pesimismul excesiv. Pesimismul este extrem de prezent în tânăra generație, care a ajuns să considere că educația nu mai ajută la nimic. Lipsa de motivare duce la o pregătire ineficientă. Reformele complet rupte de realitate care au fost aplicate sistemului educațional, subfinanțarea cronică, demotivarea, scădere natalității, combinate cu emigrația sunt un mix deosebit de periculos, prin care forța de muncă din România este practic un factor de producție care clar se îndreaptă spre un grav deficit.

Un alt factor care poate genera o criză în România este arestarea unor antreprenori importanți. Întrucât în economia românească nu s-a ajuns încă la o separare între manageri și capital, arestarea unui antreprenor echivalează cu căderea firmei sau a firmelor pe care le-a creeat. Poate justiția va fi satisfăcută, poate unii oameni vor jubila, dar inevitabil un lanț de firme va fi în pericol. Probabilitatea arestării unui om de afaceri pentru legături cu decidenți politici este extrem de ridicată. Nu există nici o formă de protejare a afacerilor pentru o astfel de situație.

Întrucât nu sunt planificate alegeri parlamentare în 2019, și întrucât nu este deloc probabilă o situație în care alternanța la guvernare să genereze o astfel de criză este improbabilă. Ca regulă în România crizele coincid cu alternanțele la guvernare, deci, chiar dacă există factorii de risc menționați, ei probabil vor fi administrați într-un fel sau altul, și scadența crizei amânată.

Cât de pregătiți suntem pentru următoarea criză?

În mod cert România este într-o poziție favorabilă pentru a înfrunta viitoarea criză. În ceea ce privește politicile de macrostabilizare BNR are o marjă mai mare de manevră decât FED sau BCE pentru că dobânzile sunt încă pozitive și rezervele minime obligatorii sunt mai mari decât cele din țările de la care ne așteptăm să apară astfel de șocuri. Rezervele BNR sunt de 35.765 milioane de Euro față de 23.385 în 2007. Datoria României este sustenabilă, și o creștere a datoriei este posibilă dacă este nevoie de o finanțare a unui program anti-criză. Deficitul comercial este un pericol, dar este în același timp inevitabil întrucât creșterea consumului trebuia să aibă loc pentru a se creea veniturile potențiale care ar justifica investițiile în capacități productive pentru consumul intern.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro