Utopia, la putere. Opinii despre nedreptatea din Germania, la 20 de ani dupa caderea Zidului din Berlin

Intr-un articol din 1984, Milan Kundera numeste comunismul „boala Europei centrale”. Aceasta s-a indepartat de radacinile sale vestice, rationale si umaniste, asistam la o pervertire a traditiilor democratiei si tolerantei, preciza autorul ceh, insusi fost militant comunist. In noaptea de 9 noiembrie 1989, „literatii civilizatiei“, politicienii si lumea aplaudau reintoarcerea Europei rapite, la Vest. Se promitea o noua solidaritate intre oameni, o reinnoire spirituala si morala a vechiului continent, reintregit. Utopia a ajuns la putere.

Locul de munca a peste 3,2 milioane de oameni a fost afectat de criza financiara si economica actuala, conform unui studiu al Federatiei Sindicatelor Germane (DGB). Incepand cu luna octombrie a anului trecut, tot al noualea din 28 de milioane de angajati ai Germaniei este asistat social. Cel mai puternic loviti au fost angajatii din industria prelucratoare si cei „de imprumut“ -cu contracte pe termen limitat, prin agentiile de plasare a fortei de munca.

Este acesta un bilant care sa spulbere utopia ultimilor 20 de ani? Utopia unui capitalism desfranat, care a rupt haturile si in care, oricine da suficient din coate, poate intra in paradisul „celor frumosi si bogati“? Iata cum gandesc nemtii din Vest, ca si din fostul RDG, la tema „Ce vi se pare nedrept, in Germania?“.

• Subiectiv, asistat, egoist

„Ce-nseamna dreptatea?“ intreaba retoric, Wolfgang S., din Bavaria. „E un concept subiectiv, in functie de punctul personal de vedere. E clar ca nu numai in Germania exista nedreptate. Probabil ca lui Josef Ackermann (n.r. seful Deutsche Bank) i se pare corect sa primeasca pentru munca sa de specialist 12 milioane de euro pe an. Unui inginer, care castiga anual doar 80.000 si presteaza tot munca de specialitate, probabil ca nu i se va parea tot asa“, continua el.

„Nedrept e la noi in Germania, cand cineva, dupa 42 de ani de munca, e concediat, primind doar 18 luni ajutor de somaj si apoi devenind asistat social. Culmea e faptul ca aceasta lege poarta numele unuia care si-a platit tarfele din banii VW“ spune Peter B. din Berlin. (n.r. Peter Hartz a fost seful de personal la Volkswagen pana in 2005 si implicat intr-un proces de coruptie. El a furnizat guvernului Schröder noul model de asistenta sociala, pe baza caruia a fost elaborata legea popular numita „Hartz IV“ ).

„Egoismul e sursa nedreptatii. Omul are o predispozitie genetica spre egoism, asa se perpetueaza specia. Aceasta nu e o scuza, ci doar o incercare de a explica de ce unii oameni isi lasa semenii sa moara de foame, sub ochii lor“ zice Susanne B., somera din Weilheim. „Intai vine burta, doar dupa, morala“ scria Bertolt Brecht. Azi, nu mai e vorba doar de hrana, ci si de mega-masina, mini-celularul si concediile de lux. Vrem tot mai mult si nu ne deranjeaza ca o facem pe spatele altora. Ce ne-a dat natura pentru progres, se intoarce impotriva noastra, ratiunea si morala nu mai au nici un fel de succes.“

• Cu destinul in maini

„Dupa mine, oamenii din Germania n-ar trebui sa uite, ca niciunde in lume sistemul nu e atat de social, ca aici. Diferentele de venit sunt, multumita politicii de redistribuire, mai mici decat in orice alta tara. Oamenii ar trebui sa inceteze sa se jeleasca si sa-si ia singuri destinul in maini“, recomanda P.Stumpf din Braunschweig, precizand ca nu face parte dintre „cei cu venituri de varf“.

„Dupa atatia ani de la reunificare, valoarea pensiei in Est si in Vest tot nu e aceeasi“ il deranjeaza pe Reinmar T., din Oschatz. El considera ca aceasta contravine legii antidiscriminare: „In opinia mea, e un caz de discriminare dirijata de stat, a unor oameni care nu se pot apara impotriva ei. O democratie -ale carei efecte sunt mereu laudate in afirmatiile politice si in mass-media- ar trebui sa arate altfel, zic eu. Iar singura reactie a „paturilor de jos“ este comportamentul lor, la vot. Sper ca aceasta s-a inteles“ conchide el.

„Fiindca avem, din ce in ce mai mult, o dictatura economica, democratia risca sa dispara, in detrimentul populatiei din Germania. Bunul simt si armonia devin cuvinte lipsite de sens. Astfel, nedreptatii si nelinistilor legate de aceasta, usa li se deschide larg.“ (Christine R., din Geesthacht).

• Cu Germania in spate

„Am visat sa pot intoarce spatele Germaniei – dar pentru asta n-avem bani“ regreta Irmgard S., asistata social din Flensburg. „Nu vrem sa cersim bani de la stat, sotul meu vrea doar sa lucreze si pentru munca sa primeasca un salariu omenesc“. Si Torsten R., care plateste din 1.100 euro salariu, 306 euro pensie alimentara, se gandeste sa emigreze din „nedreapta“ Germanie reunita.

Soferita de autobuz Christine R. trebuie sa se tina singura la suprafata din salariu. Pe langa traiul sau zilnic, ea finanteza cu greu studiile fiicei sale si, in parte, ingrijirea parintilor in varsta. Nervoasa, Christine se decide: „Am terminat-o cu Germania si as vrea, daca mai ajung la pensie, sa emigrez intr-un stat mai simpatic“.

„Exista o nedreptate absoluta, sau e nedrept numai ceea ce ne pagubeste pe noi insine?“ se intreaba medicul stomatolog din Betzdorf, Regina R.. „Daca ceva este nedrept in statul asta si in democratie, atunci e fapul ca dreptatea o concep si o legifereaza doar unii, in sensul propriului avantaj. Si mai nedrept e, ca asta ni se baga pe gat ca „binefacere pentru popor“. Oare cat ne cred de prosti?“

• Nedreapta lume „de afara“

„Sunt inca elev in ultima clasa de liceu si poate chiar nu ma pricep la „lumea cea nedreapta“, de afara. Cred totusi ca situatia trebuie vazuta neaparat comparativ. Spre deosebire de alte tari, chiar si europene, Germania are un sistem echilibrat. Fiecare tanar are aceeasi sansa de succes, indiferent daca vine dintr-o familie bogata sau saraca. Cu totul altfel e in SUA sau in Anglia, unde n-ai nici o sansa sa ajungi la o universitate de elita, daca n-ai bani destui“ analizeaza Fabian R., din Rodgau.

„Daca nu se intampla nimic, democratia noastra va imploda, cu toate urmarile negative. Caci pentru o fapta revolutionara nu mai e in stare aceasta populatie, ca in vremurile pre-industriale. Aici, s-a dovedit realmente efectiv rolul de consumator, repartizat individului. Decizia externalizata face progrese, multumita globalizarii universale“, constata Günter B., din Aerzen.

„Din pacate, bogatia nu se mai scurge in bunastarea generala, ci in buzunarele catorva societati. Aceasta, nu doar din cauza mult ravnitei globalizari, ci si a cadrului legal fixat de politicieni“ zice Iris L. „In tara asta nu se mai incurajeaza intreprinderile mici si mijlocii, care dau de lucru la 80% din angajati. Chiar daca zilnic politicul vorbeste despre „intarirea mijlocului“, lobby-ul marilor concerne functioneaza mai bine. Ce ne lipseste, e o viziune comuna, despre incotro sa se indrepte societatea noastra“.

• Veniti pentru bani

Am ascultat si parerea unor romani, veniti mai demult sau recent, in Germania. Unii o duc bine, altii binisor, multi o scalda, de pe azi pe maine. Chiar daca Germania nu e tara in care umbla cainii cu covrigi in coada, niciunul dintre cei cu care am vorbit nu s-ar reintoarce, momentan, in Romania.

Cat despre dreptate, fiecare dintre romani si-o face aici, cum poate: cu smecherii, cu relatii si tupeu, sau cu legea si avocatul platit de asigurari. „N-am venit pentru dreptate, cum n-am venit nici pentru clima cea minunata din Germania. Am venit pentru bani“ imi spune o cunostinta, taios, dar si realist.