Vaccinul Basescu (de Traian Ungureanu)

Presedintele Basescu a propus inacceptabilul, si exact acesta e motivul pentru care Romania are, in sfirsit, primul ei politician autentic. Consecintele mutarii prin care presedintele l-a impins pe George Maior in pozitia de candidat la sefia SRI sint remarcabile. Cauzele, nu mai putin.

Aparitia solutiei PSD in chestiunea SRI a fost provocata de o mare eroare liberala. Basescu a reusit sa o puna la lucru. Ajuns in pozitie de guvernare, Partidul National Liberal a transformat rapid aceasta sarcina intr-o platforma de autopromovare agresiva. Liberalii au refuzat categoric postura de administrator si au inaugurat un stil exclusiv polemic.

Ei au folosit, rind pe rind, toate temele mari ale politicii si societatii, pentru a slabi puterea fobiei lor permanente, intrupata in presedintele Basescu. Palmaresul acestei negatii frenetice e uimitor. Liberalii au facut din anti-comunism o tema de campanie si l-au acuzat pe Basescu de lasitate si complicitate cu coloana a V-a comunista.

Cind presedintele a initiat Comisia Tismaneanu si a insarcinat-o cu redactarea unui raport, liberalii au raspuns plasmuind instantaneu contra-comisii si institute paralele. Liberalii l-au acuzat pe Basescu ca e pionul din mina Serviciilor si ca nu are barbatia sa le restructureze. Cind sefii Serviciilor au fost demisi, liberalii au fost primii care au incercat sa blocheze, parlamentar, decizia.

Liberalii au denuntat blocarea dosarelor de Securitate. Cind presedintele a deschis arhivele, liberalii au decis ca Basescu trebuie sa devina primul deconspirat al tarii si i-au fabricat imaginea de fost informator. Cind temele interne s-au dovedit insuficiente, liberalii au lansat planul catastrofal de retragere a angajamentului romanesc in Irak.

In aceste conditii, numirea sefilor de servicii secrete risca sa devina o ambuscada in plus. O propunere neagreata de liberali nu ar fi trecut prin Parlament, iar aceasta situatie ar fi pus la dispozitia unui partid maniac-anti-prezidential un serviciu secret si o pirghie de putere in stat. Conflictul ar fi escaladat, consumind toate resursele si institutiile.

In aceste conditii, presedintele a recurs la mutarea care ii scoate complet in afara jocului pe liberali si falimenteaza politica de obsesie personala. Candidatura lui Maior va trece prin Parlament, survolind la mare inaltime masinatiile liberale. La fel legile aferente ale sigurantei nationale.

Liberalii sint impinsi spre consecinta ultima a partiturii lor negative: apropierea de polul extrem al politicii romanesti, subsolul in care colcaie resentimentar PRM si PC. Socanta, mutarea presedintelui e, totodata, logica si creatoare. Ea deblocheaza situatia si deschide, dintr-o data, variante politice si etice de neimaginat in datele traditionale ale sistemului public romanesc. Am ajuns la consecinte.

George Maior e PSD. Nu PSD-AT. Partidul Social Democrat-Aripa Termopan pierde din influenta, tocmai prin miscarea care il aduce pe Maior la un pas de sefia SRI. Adrian Nastase va continua sa faca naveta cu Parchetul si ne va da, cindva, un Jurnal de Calatorie pe aceasta ruta.

Ion Iliescu ramine organizatorul ruginit al unei sedinte eterne, organizata gospodareste, pe tipic sindical, in cautarea puterii pierdute. Maior vine din asa-numitul grup de la Cluj, care cistiga acum relief si influenta. PSD a primit, intr-adevar, o gura de aer, dar oxigenul nu va invia tartorii, ci va inviora oameni rezonabili.

Redresarea credibila a PSD e insa cea mai marunta din consecintele socului Maior. Lucrul cel mai insemnat e bresa in sistemul inchis de fixatii etice care conditioneaza viata politica romaneasca de dupa 1989.

Impartirea in „ai nostri“ si „ai lor“ a fost necesara, chiar obligatorie, atita vreme cit grupul originar FSN a dominat prin forta (mineriade) si politica autarhica (partidul stat). In plus, societatea nu avea un reper credibil, un arbitru, alaturi de care sa faca pasul in afara careurilor parohiale. Obstinatia liberala a grabit acest proces. Tot raul spre bine.

Presedintele Basescu a avut curajul de a opera, aplicind singurul remediu cunoscut in asemenea situatii: vaccinul cu consecventa. Opozitia primeste raspunderi, liberalii nu pot acuza inhaitarea presedintelui cu un partid pe care ei insisi l-au finantat, opinia publica poate parasi carantina care o izola, intr-o tabara sau in cealalta a unei lumi bicolore.