Vecinul meu Iliescu bea Cico

Cat sange rece trebuie sa ai ca sa declari ca „pe Ion Iliescu mi l-as fi dorit ca vecin?”. Iata ca Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen il are, si isi sustine afirmatia public, la cenaclul Agero de la Stuttgart din 3 decembrie. „Un om placut, rabdator, rezistent la discutii, d-l Iliescu si bea numai Cico”, completeaza el.

Un nostalgic sau doi din sala s-au alaturat amintirilor rozalii despre bonomia fostului presedinte. Altii au sarit „dar cum a fost cu minerii?”

Aici, raspunsul profesorului, autor al catorva carti de istoria Romaniei, a fost evaziv. Ca in particular tovarasul Iliescu a fost un om placut, o pot spune doar apropiatii sai.

„Mai Animalule” din presa poate doar sa constate ca buretele de pe tabla din Bremen a sters dintr-o miscare mortii Revolutiei, capetele sparte sub ciomage de mineri, sperantele frante in Piata Universitatii, un deceniu de glasnost romanesc fatal pentru sincronizarea tarii la pulsul european.

La ora de istorie a Romaniei, am mai aflat ca dizidentii romani in frunte cu Doina Cornea au fost produse din retorta CIA pentru scenariul Revolutiei de la 89, iar ex-presedintele a avut, tot la comanda serviciilor secrete occidentale,„misiunea istorica de a prinde haosul revolutionar”. Asa va fi fost, noi astia care am iesit pe strada la 22 decembrie si o vreme dupa,

am fost prea marunti pentru superproductia internationala servita la televizor. Noi am crezut. Si poate ca mai credem inca,

in ora adevarului despre mortii de la Timisoara si Bucuresti.

Dar nu despre asta a fost in primul rand vorba la cenaclul tematic de sambata. Scriitoarea Simona Caratus spune: „Am iesit din sala cu senzatia ca, daca pana in acel moment am stiut putina istorie, din acel moment am stiut si mai putina. Faptele istorice sunt mai interpretabile decat mi-am imaginat.

Am avut senzatia ca asist la o prezentare de opinii, o disputa care semana mult cu una politica, intre doi candidati intr-o campanie electorala, Liviu Valenas si Viorel Roman, nu de la la „o ora de istorie”. Fiecare a incercat sa apere interesele unei formatiuni politice sau religioase….

Desi modul de prezentare a fost lejer, amical, a fost totusi subiectiv si s-a simtit un conflict de interese. Ori, istoria, cred eu, ar trebui prezentata la obiect, fara a tine partea nici unuia dintre „participantii” la fapte…In orice caz, interesant a fost, dar nu m-a convins….”

Liviu Valenas este cunoscut in tara si in strainatate printr-o serie de carti cu profil istoriografic, majoritatea concepute ca interviuri cu personalitati, asezonate cu ilustratii si documente la tema.

Viorel Roman este consilier academic la Universitatea din Bremen si autor de carti cu profil istoric si studii aparute in diverse publicatii de limba romana, cu precadere in oficioasele Partidului Romania Mare.

Dupa spusele sale, fondatorul acestui partid ii este „buna cunostinta” si „e o intamplare” ca, din pleiada de publicatii la care isi trimite eseurile, tocmai Romania Mare i le-a publicat cu precadere.

Teza prezentata de Roman la cenaclu a fost „unitatea spirituala a romanilor cu Roma” faptul ca occidentalii asteapta de la Romania „revenirea la Roma”, iar „refuzul romanilor de a trata sincer si deschis aceasta optiune fundamentala a dus la desfiintarea Romaniei Mari, la dezastrul dreptului teritorial si la plasarea lor la margine.” Ortodox „din mosi stramosi”, dupa cum insusi se declara, d-l

Roman isi lanseaza pledoaria de integrare europeana a Romaniei pe fondul ideatic al „crestinismului unit cu Roma”, si pe aspectul ceva mai pragmatic al detasarii Patriarhiei Romaniei de Constantinopol si de Moscova.

In aceeasi seara si in acelasi context, simpatia sa pentru un produs moscovit a fost afirmata fara dubii. Dar, dupa cum au afirmat altii inaintea mea, istoria e o placa turnanta…

Dincolo de slabuta participare de public si aspectul usor polemic al cenaclului -moderat de vicepresedintele Agero si presedinte al LARG Lucian Hetco- prilejul unor schimburi de idei in limba romana e binevenit intr-o zona eminamente „a suruburilor” cum e Stuttgartul, leagan de zilieri la Mercedes. Am pomeni si pe altii, doctori, intelectuali, artisti, daca si-ar arata fata mai des intre romani.

Asa, raman cei 20 de muschetari care, rupandu-se de talk-show-ul televizorist de sambata, s-au deplasat la Marbacher Hof sa auda si sa emita opinii pe teme istorice si de integrare europeana, sa ia in mana si poate chiar acasa o carte in limba romana, sa se legene usor pe ritmuri A2 cu Alex si trupa din Nurnberg.

Hitul serii a fost chiar „Desteapta-te, romane”, caci tocmai trecuse Ziua Nationala a Romaniei si ne-am simtit cu totii, inca o sambata, romani. Pacat ca prea putini!