Vești bune din sectorul energetic Planurile de dezvoltare făcute acum 40 sau 30 de ani nu mai pot fi de actualitate

Titlul complet ar fi: „Mă bucur să aud, în sfârșit, vești bune din sectorul energetic, bine ar fi ca trendul să se schimbe și să le depășească pe cele neplăcute!”. N-aș fi scris această analiză dacă nu aș fi simțit că în fața sectorului energetic românesc sunt deschise oportunități excelente, că sunt posibile progrese reale în privința mai multor proiecte majore, pentru că apar semne consolidate ale unor schimbări de viziune în privința abordării viitorului și găsim tot mai multe exemple concrete în acest sens.

Primul exemplu pozitiv îl oferă asocierea Black Sea Oil & Gas (BSOG), Petro Ventures Resources şi Gas Plus Dacia[2], care în primul an al „Proiectului de Dezvoltare Gaze Naturale Midia” a consemnat o producție de gaze naturale peste așteptările inițiale, reușind să livreze primul miliard de metri cubi cu o lună mai devreme decât planificase.

Acum, asocierea având ca lider BSOG anunță că: „Testele din luna martie 2023 pentru creșterea capacității de producție s-au realizat cu succes, iar compania se află în prezent în discuții cu autoritățile cu privire la o potențială creștere a producției zilnice în trimestrul al patrulea (anul curent, n.m.) cu până la 25%.”[3] Iar asta nu este tot.

Cu câteva zile în urmă, asocierea Black Sea Oil & Gas (BSOG), Petro Ventures Resources şi Gas Plus Dacia au remis presei un comunicat[4] potrivit căruia a demarat procedura de autorizare a unui coridor energetic din sectorul românesc al Mării Negre, de-a lungul infrastructurii proiectului de dezvoltare gaze naturale Midia, cu o lungime de 126 km și o putere instalată proiectată de 3 GW; coridorul va conecta viitoarele parcuri eoliene din largul mării cu sistemul energetic național, operat de Transelectrica. Se speră în finalizarea procedurii până la jumătatea anului 2024.

De remarcat aici și o, să-i zicem, „coincidență”: aflat într-o vizită de lucru în Germania, premierul Marcel Ciolacu a purtat discuții cu reprezentanții unor companii germane interesate să investească în România și a dat asigurări, printre altele, că guvernul său prioritizează unele măsuri care să vină în întâmpinarea dezvoltării unui proiect eolian în Marea Neagră[5]:

„Ştiţi foarte bine că dorim foarte mult să dezvoltăm un parc eolian în Marea Neagră. Mai avem de pus la punct legislația în ceea ce privește offshorul eolian și sunt ferm convins că, în următoarea sesiune parlamentară, această legislație va merge către promulgare.”

Auspicii bune, deci, pentru proiectul asocierii BSOG, companii care joacă din nou un rol de pionierat în punerea în valoare a potențialului energetic al Mării Negre.

Al doilea exemplu este oferit de Franklin Templeton Investment, administratorul Fondului Proprietatea, care a insistat să listeze prin IPO un pachet de 89.708.177 acțiuni ale Hidroelectrica (simbol „H2O”), reprezentând 19,94% din capitalul social al Hidroelectrica (adică întreaga participație deținută).

Cum acest IPO s-a dovedit a fi un succes – cu 71.766.542 din pachetul de acțiuni alocate în tranșa investitorilor instituționali (80% din total) și 17.941.635 acțiuni alocate tranșei investitorilor de retail – valoarea de piață a Hidroelectrica depășește acum 9 miliarde de euro.

NOTĂ:

O treime din pachetul de acțiuni alocat investitorilor instituționali (adică din acei 80%) a fost achiziționat de investitori străini. Din câte se știe, au achiziționat acțiuni din aceste pachet fondul de investiții BlackRock, bănci ca Goldman Sachs sau fondul suveran de investiții deținut de statul Singapore. Două treimi au fost alocate investitorilor ce-și au sediul în România. Au fost interesate desigur fondurile de pensii, în primul rând NN Pensii, care a achiziționat un pachet semnificativ.[6] Și Grupul Țiriac a achiziționat un pachet semnificativ de acțiuni „H2O”, anunțând oficial, conform reglementărilor, că deține 5% din acțiunile Hidroelectrica, „perla României”.[7]

Ei bine, faptul că Hidroelectrica, cel mai important producător de energie electrică din România la acest moment, a ajuns să fie listată la Bursă, să i se cunoască astfel valoarea de piață, cu avantaje ulterioare certe care decurg de aici privind perspectivele de finanțare ale proiectelor sale de investiții – totul se datorează administratorului Fondului Proprietatea, care a reușit să învingă inerția Guvernului.

Prin vocea noului ministru al energiei, Sebastian Burduja, guvernul recunoaște – abia acum! – faptul că cei de la Franklin Templeton Investment au făcut o treabă excelentă cu listarea publică inițială a pachetului deținut de ei la Hidroelectrica, un exemplu ce ar trebui urmat și de statul român[8]:

„Vorbim de un eveniment așteptat de peste zece de ani și despre cea mai mare listare din istoria Bursei de Valori București și din istoria regională recentă a piețelor de capital. Să listezi o companie înseamnă transparență, înseamnă asumare, capitalizare, înseamnă, de fapt, o economie de piață modernă. Acest succes istoric al listării Hidroelectrica arată că a fost o opțiune corectă, care a depășit orice așteptări. Sunt liberal și acesta este drumul de urmat și pentru alte companii din portofoliul ministerului pe care îl conduc.”

Să nu uităm, în 2012, Guvernul – așa cum se angajase în fața FMI și UE, care acordaseră ajutor României pentru traversarea crizei financiare din 2009 – 2010 – avea planuri să listeze 15% din acțiunile deținute la Hidroelectrica, prin IPO, dar a renunțat și a declanșat procedura de insolvență. Ulterior guvernul Ponta a revenit la ideea de a lista acel pachet de 15%, iar Fondul Proprietatea a fost receptiv la idee, fiind interesat să-și exercite opțiunea de tag-along. Doar că și atunci, ca și până mai an, guvernanții noștri preferau vorbele, nu faptele.

Ce altă dovadă mai bună avem că este așa, decât faptul că statul nu a profitat de procesul demarat de Fondul Proprietatea, pentru o listare duală[9]; mai mult, guvernul și ASF-ul au descurajat din toate puterile listarea concomitentă și pe bursa de la Londra[10], ce ar fi fost o premieră pentru o mare companie românească, cu toate avantajele care ar fi decurs de aici.

Pentru politicienii români, în general, și pentru guvernanți în particular, observăm că totul se rezumă la mize mici. Eu nu cred că guvernul se va mobiliza cândva – așa cum ne încredința Virgil Popescu în 2022, pe vremea când mai era ministru – pentru un SPO cu acțiuni „H2O”; dimpotrivă, mulți trepăduși de prin guvern, partide și din însăși compania listată sunt deranjați de listare, pentru că va pune o presiune suplimentară pe calitatea guvernanței corporative.

De fapt, Franklin Templeton Investment a făcut României un serviciu inestimabil prin lupta pe care a dus-o și o duce permanent în companiile de stat în care deține pachete de acțiuni, cerând, insistând pentru calitate în actul de guvernanță corporativă.

Aducând acum Hidroelectrica la Bursă, în ciuda piedicilor puse de funcționarii statului român, face cel puțin la fel de mult pentru această companie, prin cenzura viitoare a micilor acționari asupra echipei manageriale, precum mult lăudatul Remus Borza, în vremea în care administra judiciar Hidroelectrica.

Al treilea exemplu este oferit de Nuclearelectrica, care continuă să-și urmeze pas cu pas planurile de dezvoltare: un sistem de producție în centrale modulare mici la Doicești[11], păstrarea și dezvoltarea ciclului integrat național de producție a combustibilului nuclear[12], retubarea reactorului unității nr.1[13], finalizarea unităților 3 și 4 la Cernavodă[14], investiții în detritiere și producția de tritiu[15] etc.

OMV Petrom este principala companie energetică românească din domeniul petrolului și al gazelor naturale, la care statul român nu deține pachetul majoritar de acțiuni, situație care se reflectă într-o performanță superioară a managementului, comparativ cu Romgaz, de exemplu: odată puse în oglindă cele două companii, nu poți să nu remarci că ceea ce OMV Petrom a reușit, de exemplu, în nici trei ani, Romgaz nu reușește să rezolve în șapte[16], pentru că nepotismul și controlul politic nu vor face niciodată casă bună cu performanța în economie.

Recent, OMV Petrom a anunțat succesul ultimei sale campanii de explorare, care s-a tradus în identificarea de noi rezerve de țiței: (i) în perimetrul de explorare Verguleasa, din zona Olteniei, s-au identificat resurse echivalente cu 20 de milioane bep. (ii) în perimetrul de explorare Târgoviște, au fost identificate resurse de circa 6 milioane bep.; respectiv, (iii) în perimetrul de explorare Târgu Jiu, au fost identificate resurse de gaze naturale de 7 milioane bep.[17]. Din fericire, ANRM a avizat prelungirea concesiunilor în mai multe perimetre operate de OMV Petrom, inclusiv în cele care anunță descoperirile noi.[18]

Un alt proiect al OMV Petrom, care marchează preocupările companiei pentru tranziția energetică, privește achiziția mai multor parcuri foto-voltaice ce urmează a fi dezvoltate în Teleorman și care vor avea, în total, o putere instalată de 710 MW.[19] Respectivele parcuri sunt dezvoltate de compania daneză Jantzen Renewables ApS, tranzacția urmând să fie finalizată în cursul anului 2024. Dar obiectivul țintit de managementul companiei – așa cum explică Franck Albert Neel, membru al directoratului – este acela de a dispune până în 2030 de 1 GW instalați în producția de energie regenerabilă.

Cel mai așteptat moment a fost acela în care OMV Petrom și Romgaz, parteneri în asocierea care urmează să exploateze zăcămintele din perimetrul XIX, „Neptun Deep”, din zona economică extinsă a țării noastre din Marea Neagră, urmau să anunțe decizia de a trece la exploatarea comercială. Și anunțul a fost făcut la finele lunii trecute, când cele două companii au declarat că planul de dezvoltare al zăcămintelor comerciale de gaze naturale „Domino” și „Pelican Sud” din perimetrul Neptun Deep a fost depus pentru avizare la Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

În principiu, pentru exploatarea celor două zăcăminte off-shore vor fi săpate 10 sonde de extracție, 3 sisteme de producție submarine, cărora li se adaugă rețeaua de conducte colectoare asociate, o platformă off-shore, conducta principală de gaze către Tuzla și o stație de măsurare a gazelor. Platforma marină își va genera propria energie electrică.

Întreaga infrastructură va fi operată de la distanță, procesele vor fi optimizate și cele două companii dau asigurări că s-a dat întreaga atenție îmbunătățirii performanțelor de mediu, prin eficientizarea consumului energetic și reducerea emisiilor. Prima producție este estimată pentru anul 2027, și se așteaptă aproximativ 8 miliarde metri cubi anual, timp de circa 10 ani.[20]

OMV Petrom pare să fi decis că noua abordare strategică despre care vorbesc atât CEO-ul de la Viena, Alfred Stern, cât și CEO-ul de la București, Christina Verchere, implică restrângerea opțiunii de a recurge la contractarea serviciilor din sursă externă și re-internalizarea acestor activități, atât în extracția de țiței și gaze naturale, cât și în operarea viitoarelor capacități de producție de energie din surse regenerabile. În acest scop, compania a înființat recent OMV Petrom Energy Solutions SRL, având ca obiect de activitate servicii anexe extracției petrolului brut și gazelor naturale[21].

Al cincilea exemplu pozitiv din lista mea este rezervat companiei Transgaz, care în ultimii ani a făcut investiții importante în conectarea sistemului național de transport cu Ungaria, Bulgaria și Republica Moldova, pentru ca, recent, să demareze și proiectul de creștere a capacității de conectare cu actualele / viitoarele capacități de producție de la Marea Neagră.

Mai întâi, Transgaz a reușit finalizarea proiectului BRUA, faza 1, în cursul anului 2020, o investiție în valoare de circa 480 de milioane de euro. Gazoductul BRUA în faza 1 pleacă de la Podișor (județul Giurgiu) și ajunge în județul Timiș, la Recaș, pentru conectarea cu sistemul de transport de gaze din Ungaria. Capacitatea de transport a BRUA este de 1,75 miliarde de mc. În faza 2, BRUA va lega Podișor de țărmul Mării Negre și poate prelua gazele naturale ce sunt deja extrase de România din Marea Neagră sau urmează să fie extrase.

Pentru segmentul Podișor – Tuzla, compania Transgaz a contractat lucrările de execuție cu o companie din Turcia, Kalyon Insaat Sanayi ve Ticaret AS, care ar urma să fie executate în 24 de luni. Valoarea investiției se ridică tot la circa 500 de milioane de euro, ordinul de începere a lucrărilor fiind semnat luna trecută.

În fine, în anul 2021, Transgaz și subsidiara sa din Republica Moldova, Vestmoldtransgaz, au anunțat finalizarea lucrărilor la gazoductul Ungheni – Chișinău, în lungime de 150 de km, cu o capacitate de transport de 2,2 miliarde de mc., ce poate asigura 75% din consumul anual al Republicii Moldova.[22] Recent, în urma unui vot în Parlamentul de la Chișinău, s-a decis ca Vestmoldtransgaz să preia operarea sistemului național de transport al gazelor naturale, înlocuind Moldovatransgaz, ce este deținută de Gazprom.[23]

Ultimul exemplu pe care-mi doresc să-l ofer este cel al producătorului de energie regenerabilă Blue Line Energy, care a finalizat 1,1 MW putere instalată în fotovoltaice, capacitate ce va funcționa integrat cu alți 6,15 MW, putere instalată în parcul eolian Beștepe, din Tulcea. Blue Line Energy continuă investițiile în capacități regenerabile și urmărește să investească și în soluții de stocare a energiei, așa cum prevede proiectul lor integrat.[24]

Ce vreau să subliniez cu exemplele de mai sus? Că este momentul ca evidenta nevoie a schimbării de paradigmă în privința modului în care va arăta viitorul sistemului energetic românesc, cu accent pe reziliență și securitatea în funcționare și a resurselor, să se impună și să înceapă implementarea proiectelor noi de producție, transport, distribuție, stocare, interconectare și consum eficient, în linia politicilor europene „Fit for 55”[25]. –Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro.