Vicecancelarul Germaniei, Franz Muntefering, si-a anuntat demisia

Franz Muntefering (SPD) a anuntat ca isi da demisia din functia de vicecancelar si ministru al muncii in Germania, relateaza Deutsche Presse-Agentur (dpa). Purtatorul sau de cuvant, Stefan Giffeler, a declarat azi agentiei de presa germane, ca retragerea din functii a lui Muntefering are la baza „motive pur familiale“. Sotia vicecancelarului sufera de ani de zile, de cancer.

Chiar in cursul saptamanii trecute, ea a suferit o interventie chirurgicala. Anuntul demisiei pare insa a nu fi rupt de adanci divergente la nivelul executivului german, pe probleme de munca, minimul salarial si ajutorul de somaj.

Esec in problema minimului salarial

Din acest motiv, al bolii sotiei, Muntefering ar fi lipsit si de la penultima runda de discutii ale coalitiei de guvernamant germane, care a avut loc la Cancelaria din Berlin. La sedinta de noaptea trecuta, care a avut loc impreuna cu varfurile decizionale ale Coalitiei (CDU-CSU-SPD), Muntefering a suferit o importanta infrangere.

Propunerea sa, in privinta stabilirii unui plafon salarial minim pentru lucratorii din serviciile postale, a fost refuzata in cadrul Coalitiei.

Vicecancelarul a declarat pentru dpa, ca dupa-masa va instiinta fractiunea social-democrata SPD din Bundestag, despre decizia sa de a pleca din functii, inca in cursul lunii noiembrie. Pana in 2005, Muntefering a fost presedinte al SPD. Acum doi ani, in mod surprinzator, el s-a retras de la varful partidului.

Gestul sau a fost interpretat ca urmare a esecului de a-si promova candidatul, in functia de secretar general al partidului.

Pozitia unui vicecancelar

Oficial, in Germania nu exista titlul de „vicecancelar“.

Conform articolului 69, paragraful 1, din Constitutia germana, „Cancelarul numeste un ministru, care sa-i fie inlocuitor.“ Franz Muntefering (SPD), ministru al muncii si numit de cancelarul Angela Merkel in functie, a preluat postul ocupat in fosta guvernare, de Joshka Fischer (Bundnis 980/Verzii), care, la randul sau, a fost conditionat in postul de vicecancelar, de cel de ministru de externe.

Sarcinile vicecancelarului se refera la mentinerea ordinii administrative in cadrul guvernului federal, devenind „in cazul in care cancelarul se afla in imposibilitatea de a-si exercita functia, inlocuitorul acestuia, si acoperind intreaga paleta de atributii ale cancelarului“ (art .69 par. 8 din Constitutia germana).

Pe scurt, vicecancelarul actual Muntefering, se afla in postura de inlocuitor imediat al cancelarului Merkel, in cazul in care aceasta s-ar fi intamplat sa nu-si poata exercita, din varii motive, atributiile de sef al executivului.

Cu toata acestea, postul nu reprezinta un centru de putere politica. In timp ce, de exemplu, vicepresedintele american este automat investit cu functia de sef al statului si guvernului, in cazul mortii presedintelui ales, vicecancelarul german preia functia de cancelar, in cazul demisiei sau mortii acestuia din urma, doar pana la viitoarele alegeri.

Divergente pe teme de ajutor de somaj

Seful fractiunii CSU federale, Peter Ramsauer, si-a exprimat regretul fata de demisia ministrului muncii Muntefering. In opinia lui Ramsauer, discutiile din cadrul coalitiei, de noaptea trecuta, n-au furnizat motive care sa justifice aceasta decizie.

El a mai declarat la Berlin ca, dupa retragerea lui Muntefering, „nu se impune in mod necesar logica unor schimbari de personal ulterioare, in cadrul cabinetului de ministri“ si ca, prin aceasta demisie, „Coalitia nu este amenintata, desi Muntefering a constituit, cu siguranta, un factor stabilizator in cadrul acesteia.“

Divergente de opinie pe teme de munca si ajutor de somaj, au existat si anterior, chiar in interiorul partidului social-democrat. Muntefering s-a aratat adeptul unei poltici „de abstinenta“ in problema reformei cadrului de acordare de ajutoare sociale. Momentan, durata de acordare de ajutor de somaj grad I, este in Germania, de maximum 18 luni.

Kurt Beck, seful partidului SPD, a pledat pentru stabilirea termenului maxim de acordare a ALG1 (Arbeitslosengeld 1) cetatenilor de peste 45 de ani, la 15 luni, iar celor de peste 55 de ani, la 24 de luni.

Costurile reformei propuse de Beck au fost evaluate la 800 de milioane de euro, care ar urma sa fie finantate din excedentul incasarilor prin Agentia de Munca (Arbeits Agentur, fostul Arbeitsamt german).

Muntefering insa, a adoptat o „linie ferma“ si conservatoare, considerand ca aceasta reforma este greu de finantat si ca ea „se abate de la Agenda 2010“ a guvernului. El a mai considerat propunerile colegului de partid Beck, drept „populiste“, distantandu-se de acesta si in ceea ce priveste varsta pensionarii obligatorii la 67 de ani.

Somajul la cald

Problema acordarii ajutoarelor de somaj a indarjit disputa la nivel de guvern, parerile fiind impartite chiar si in cadrul stangii moderate.

Klaus Brandner, purtatorul de cuvant al fractiunii SPD, pe probleme de politica pietii muncii, a propus, citat de cotidianul Kolner Stadt Anzeiger, un compromis in problema ALG1. „Pledez pentru o limitare a ei pe o perioada de 36 de luni si introducerea unei clauze de control“. Clauza de control se refera la verificarea periodica a veniturilor beneficiarului de ajutor de somaj.

Carsten Schneider, purtatorul de cuvant al SPD pe probleme de buget familial, s-a pronuntat insa pe linia conservatoare a lui Muntefering, spunand ca „o perioada prelungita de acordare a ajutorului de somaj de grad 1 ar insemna o involutie economica“.

Prin anuntata demisie a ministrului muncii si vicecancelarului Muntefering, se pare insa ca „linia tare“ si conservatoare in politica ajutorului de somaj, o tema mereu fierbinte pe piata muncii germane, a suferit, cel putin momentan, o infrangere.