Viclesugurile Angelei  

„Democratia traieste din schimbare” a spus Angela Merkel referitor la alegerea noului presedinte american, Donald Trump. Declaratia a fost facuta la conferinta de presa ce a urmatultimei vizite oficiale in Germania, ca presedinte al SUA inca in functie, a lui Barack Obama.

Cancelarul a rostit un mare adevar. Insa un adevar valabil doar in alte tari democratice, nu in Germania sa. Caci Merkel, dupa asa-zise ezitari, si-a anuntat a patra candidatura la functia de cancelar la alegerile din 2017, infirmand adevarul postulat chiar de ea.

Prin abile mutari de sah pe tabla politicii germane, ea pare, in timp, sa-si fi asigurat un triumf relativ facil si de durata. Daca va fi aleasa pentru un al patrulea mandat de cancelar, Merkel ii va bate la longevitatea in functie pe legendarul Konrad Adenauer (5.144 de zile), ca si pe Helmut Kohl (5.870 de zile). Pe Kohl, fostul sau „tata politic”,

Merkel l-a ascultat cu sfintenie, pana cand l-a infruntat si l-a detronat, in urma scandalului unor donatii „negre” catre partid. Insa istoria poate juca feste oricui. Cel mai probabil, pe Germania viitorilor patru ani o asteapta o noua plictiseala politica, sub sloganurile merkeliene „Tot asa” (Weiter so!) si „Reusim” (Wir schaffen das!). O noua predictibilitate a politicii de austeritate, a lui „zero cel negru” la datorii. O noua guvernare GroKo, adica o mare coalitie CDU/CSU + SPD, si majoritate absoluta in parlament. In timp, Merkel si-a consolidat atat de mult pozitia in randurile propriului partid, CDU, incat nu s-a mai putut profila nimeni, ca sa-i ia locul.

Pe actualul ministru de finante, Wolfgang Schäuble, electoratul conteaza mai cu seama la cifre, nu si la dificila misiune de cancelar. Peter Altmaier, actualul ministru al mediului e un yesman al Angelei, iar Ursula von der Leyen, ministrul apararii se apropie de magicul 0, inpolitbarometrul Statista.comdin noiembrie.

In celelalte partide, situatia sta cam asa. Horst Seehofer, sef al partidului-frate CSU este vazut ca un lider politic regional. Popularul presedinte al Verzilor, Wilfried Kretschmann, pare si el lipsit de anvergura nationala. Kretschmann mai sare din schema si pentru ca partidul sau, cel mai probabil, nu va ajunge la guvernare dupa alegerile din 2017.

Tot asa Stanga (die Linke), sau dreapta populista AfD. Alternativa pentru Germania doar fura voturi partidelor traditionale, marsand pe nationalism, insa e nefrecventabil la guvernare si la functia de cancelar. Iar liberalii (FDP) au ajuns un partid mic, „de buzunar”.

Cei mai periculosi sunt social-democratii germani, care insa traiesc un minim istoric in sondaje, de 21%. Iar un potential contra-candidat social-democrat, Frank Walter Steinmeier, a fost deja ademenit sa devina in 2017 presedinte de stat, la propunerea explicita a Angelei Merkel.

Ar mai fi cineva care sa-i strice socotelile pentru al patrulea mandat de cancelar?

Ar mai fi, caci totdeauna exista cineva care sa strice unele socoteli. E vorba de Martin Schulz, presedinte al Parlamentului European din 2012, si sustinut de Alianta Progresiva a Social-Democratilor din Parlamentul European (S&D). Dupa alegerile parlamentare din Germania, din 2009, Schulz a plecat ca europarlamentar la Bruxelles. O functie bine platita, insa care inseamna exil din politica interna.

La scurt timp l-a urmat si premierul landului Baden-Württemberg, crestin-democratul Günther Oettinger, care a fost propus de Angela Merkel pentru Comisia Europeana si este de sase ani comisar (intai pentru energie, apoi pentru economie digitala). La vremea respectiva, in mediul politic se specula ca Merkel ar fi fost iritata de vocalul sau coleg de partid.

N-au trecut cateva luni, ca un doctorand din Münster, in timpul unor documentari, a dat, din intamplare, peste „pasaje care i s-au parut familiare”, in lucrarea de doctorat a lui Karl-Theodor zu Guttenberg, fost ministru al Economiei si al Apararii. Politicianul crestin-social, pe atunci in varsta de 40 de ani si cu o mare popularitate in randul electoratului german, era cotat ca o reala alternativa la functia de cancelar.

A copiat, a cazut, s-a retras din politica in 2011, de atunci face lobby transatlantic. Iar Angela Merkel, prin jocul sortii, a scapat de un puternic contracandidat.

Doi ani mai tarziu, la alegerile din 2013, Angela era atacata in forta de Peer Steinbrück (SPD), sustinut chiar de guru-ul politic si ex-cancelar extrem de respectat, Helmut Schmidt.

Steinbrück a tinut conferinte economice, pe bani multi, pentru mediul privat (anterior anuntarii candidaturii sale). Desi si le-a facut publice, presa mainstream a vuit si acest lucru i-a stirbit considerabil sansele in randul unui electorat social-democrat. Daca este sa folosim o metafora canina, bulldog-ul a parasit scena politica schelalaind, invins de seninatatea unui caniche alb, care cateva luni mai tarziu latra prietenos si dadea din coada in fata unui milion de musafiri nepoftiti.

Politica de bun-venit fata de refugiati a Angelei Merkel a dovedit umanitarism, insa si calcul economic imbinat cu o lipsa de prudenta care i-a iritat pe multi. Merkel a scazut in sondaje si politica sa imigrationista a favorizat ascensiunea AfD. Acum insa, lucrurile par a se mai fi asezat, pana cand Erdogan deschide din nou „robinetul de refugiati”.

Va fi in stare Merkel sa-si urmeze cu consecventa principiile proclamate acum doi ani, sau de dragul puterii, se va plia pe ceea ce vrea electoratul german, si anume mai putini imigranti islamisti? Anul 2017 ne-o va arata.

Momentan, stim doar ca Merkel si-a anuntat candidatura, iar Schulz inca nu, ci doar ca se reintoarce in politica interna germana. Prin aceasta tacere, Martin Schulz urmeaza linia partidului, care a hotarat ca-si anunta candidatul doar la finele lunii ianuarie, anul viitor.

In carti sunt Sigmar Gabriel, vicecancelar si presedinte al SPD, ca si Martin Schulz, presedinte al Parlamentului European. Potrivitbarometrului politic din noiembrieintocmit de Forschungsgruppe.de, daca intra in competitia electorala Merkel si Gabriel, 63% ar vota-o pe Merkel, iar 25% pe Gabriel. Daca alegerea ar fi intre Merkel si Schulz, 47% ar vota-o pe Merkel si 39% pe Schulz.

Insa SPD-ul e slab, iar CDU-ul obosit de politica „de bun-venit” a lui Merkel, care a reusit sa polarizeze societatea, favorizand ascensiunea nationalistilor de la AfD. In ciuda avansului momentan din sondaje, 2017 nu va fi pentru Merkel un an electoral usor.

Desi in Germania este putin probabil sa apara un Trump, rezultatul alegerilor din SUA a dovedit ca inimaginabilul chiar poate deveni realitate.