Victimele soselelor

Poate ar trebui sa vorbesc despre oameni – dar televiziunile vorbesc despre asta de fiecare data de sarbatori. Eu ma refer la cateii pe care ii vezi aplatizati pe soselele Romaniei atunci cand faci o calatorie de cateva sute de kilometri.

De Paste am fost la mama mea in Ardeal, in Deva, si am mers cam 800 de kilometri, dus-intors. Si am vazut probabil 20 de caini calcati de masini.

I-am spus prietenului meu ca mi-as dori sa nu fie in situatia in care sa ii sara un caine in fata masinii. N-as suporta sa omoare un catel. Intr-o calatorie anterioara, pe aceeasi ruta, o masina in fata noastra a calcat un pui care traversa strada in urma mamei sale, iar aceasta s-a intors apoi la puiul aplatizat de masina care trecuse peste el. Si acum ma infior cand imi amintesc episodul, m-a durut sufletul, am vrut sa oprim, dar prietenul meu a avut dreptate: nu mai era nimic de facut, nu aveam cum sa adunam catelul de pe sosea sa il ducem la un veterinar, nu ii rupsese piciorul sau ceva de genul asta, il strivise cu totul.

De fiecare data ma intreb cine e de vina ca sunt atatea victime canine pe sosele. Sa fie soferii? Animalele? Autoritatile care nu au un program pentru reducerea numarului cainilor?

In Anglia, unde am trait ultimele trei luni de zile, singurele animale pe care le-am vazut pe soseaua din campus – nicidecum pe autostrada – au fost doua vulpi. Animale salbatice, adica. Am vazut cu totii cum autostrazile din strainatate sunt marginite de plase de sarma cel putin, daca nu de parapeti si garduri, pentru ca animalele sa nu poata patrunde pe carosabil. Astazi am vazut doi caini morti pe autostrada Bucuresti-Pitesti, pe o portiune (in sensul spre Bucuresti) unde este camp, nicio plasa, nimic. Nu e de mirare ca pe bietele animale le-a apucat traversatul strazii.

Stiu ca am o sensibilitate aparte cand este vorba despre animale si urmaresc cu regularitate emisiunile de pe Animal Planet gen Emergency Vet sau Animal Rescue. Cand vezi cat respect pentru viata acestor animale au in straiantate, te revolti ca noi suntem atat de lipsiti de compasiune. Si te revolti mai ales pe autoritati care nu au un program prin care sa sprijine asociatiile serioase care se ocupa de animale. Si ca nu au pedepse foarte aspre pentru stapanii de animale care le chinuie sau le abandoneaza. Cred ca nu vom putea fi considerati un popor civilizat pana nu vom respecta si drepturile animalelor si nu ne vorm stradui sa le salvam si sa le ingrijim precum ingrijim un membru al familiei, atunci cand le avem. Si sa ni le asumam, sa fim stapani responsabili.

Am observat si la cunostinte de-ale mele, oameni educati, cu resurse si, in general, bine intentionati, un comportament condamnabil, din punctul meu de vedere. Au niste caini aciuiati pe langa casa, sunt vagabonzi, dar ii haranesc, insa nu si-i asuma. Nu ii castreaza sau deparaziteaza, dar nici nu fac in asa fel incat sa ii indeparteze pentru totdeauna. Caini se intorc.

Un alt comportament condamnabil este al celor care au caini pe langa bloc, le-au facut custi, dar tot nu si-i asuma. Ii hranesc, se joaca cu ei, dar cam atat. E ca si cum ai avea un copil, dar te ocupi doar de partea frumoasa: te joci cu el, il plimbi, dar nu il duci la medic cand se imbolnaveste, nu il stergi la poponet atunci cand se murdareste. Cam asa sunt si oamenii care au facut scandal cand hingherii au veni sa adune cainii si s-au batut cu ei sa nu ii ia. Pretind ca ii iubesc, dar daca o fac de ce nu ii iau in casa, sa fie niste animale de companie cu statut in regula si situatia sa fie civilizata? Acesti oameni nu iau in considerare si faptul ca acei caini foarte tandri cu ei ii musca pe altii care trec pe langa blocul lor. Eu sunt un exemplu in acest sens. Am trecut, in drumul meu spre serviciu, doi ani pe langa un astfel de caine: nu l-am bagat in seama, nu l-am mangaiat, nu l-am gonit. Si, intr-o dimineata, m-a muscat, asa i-a venit lui.

Stiu ca dezbaterea despre cainii vagabonzi nu are final, ca sunt o serie de probleme de discutat, ca sunt o multime de opinii. Nu vreau sa ma lansez in asta. Vreau doar sa vad mai putini caini cu matele intinse pe sosea, calcati de masina. Daca oamenii din sate ar tine cainii in curte si nu i-ar mai lasa pe strada, daca i-ar duce la castrat in loc sa le ia puii nedoriti si sa ii duca pe camp, acolo unde unii supravietuiesc si devin apoi noua generatie de caini vagabonzi, atunci situatia s-ar schimba. Si daca autoritatile ar fi mult mai drastice cu cei care isi abandoneaza animalele si mult mai active in a face adaposturi sau a-i ajuta pe cei cu bune intentii, dar fara resurse.

Citeste si comenteaza pe blogul lui Menaru.