Victoria finala … (de Dan Tapalaga)

Am atins apogeul teoriei dezvoltate progresiv de Securitate: sintem toti o apa si-un pamint. Profitind de ambiguitate, calaul se contopeste cu victima pina la disparitie.

Teoria nivelarii s-a aplicat cu succes, dupa ’89, tuturor partidelor infiltrate de Securitate cu scopul de a compromite orice demers reformator. Va amintiti, desigur, cum taranistii au livrat un premier cu antecedente securiste, validat, in cunostinta de cauza, cu dosarul sau pe masa, de insusi Constantinescu.

Trista figura a istoriei recente a avut, totusi, obraznicia sa se declare invinsa de Securitate.

Aceste paradoxuri pot fi absolut intimplatoare. Dar ele au servit unei cauze: neutralizarea adversarilor. Securitatea a colonizat politica vulnerabilizind-o prin contaminare, cu silvianionesti la PD, felicsi la PC, quintusi la PNL, raduvasili la taranisti, priboi la PSD, merce(nari) la PRM etc.

Consecinta: nimeni nu s-a preocupat serios de deratizarea interna, cu atit mai putin de lustratia publica.

Pina la urma, si noi, ziaristii, am ajuns sa inginam resemnati ca „securisti sint in toate partidele“. Politicienii s-au topit in gelatina complicitatilor subterane, in magma vinovatiilor tacute, intr-o pasta uniforma si egala. Cine sa-i mai vineze si cu ce legitimitate?

Repartitia securismului pe partide a slabit teribil vointa deconspirarii la virf. Accentul a cazut invariabil pe calaii de mina a doua si a treia (informatori, colaboratori, mici turnatori), pe victime, dar a ocolit cu grija calaii de prim rang: ofiterii de Securitate, cei care au racolat, au ucis, au distrus constiinte, vieti si destine.

Marii vinovati s-au aparat cintind aria securistului „de bine“ si „patriot“ ori s-au ascuns fredonind imnul „dosarelor de siguranta nationala“. Perdelele groase de fum si manipularile grosolane au blocat condamnarea neechivoca a marilor vinovati, a celor care intruchipau sistemul si erau carne din carnea lui. Ei s-au fofilat mereu si o fac si astazi.

Opera finala a Securitatii este contopirea calailor cu victimele, disparitia lor in ceata confuziilor generalizate. In tara suspiciunii totale, ii banuim astazi la pachet pe toti ziaristii, toata societatea civila, nivelind si egalizind circumspectia in mod nepermis in toate straturile societatii. Au coborit isteria pe bancile scolii, in rindul minorilor.

Vom descoperi ingroziti ziaristi-securisti, oengisti-securisti si minori-securisti, colaboratori cu sau fara angajament, informatori vinovati sau absolviti de politie politica. Albul si negrul se vor topi in infinite nuante de gri. Vor cadea, curind, si ultimele bastioane ale moralitatii publice. Marii calai se vor strecura si astazi, ca intr-un balet sinistru, printre grade de vinovatie.

Si atunci ce vina mai au marii securisti ca vor sa ne calauzeasca pasii si sa ne conduca tara? Nu-i meritam oare noi, o natie de turnatori, pe ei, parintii nostri intru pacat? Ideologii nivelarii dau astazi ultima batalie inainte de victoria finala. Ne-au compromis definitiv viitorul, mistificindu-ne trecutul.