​​VIDEO Bradut Florescu: "Noi spunem despre romani ca sunt lenesi, nesimtiti si hoti, dar niciunul n-ar recunoaste ca e lenes, nesimtit si hot"

„Eu nu cred ca suntem lenesi, nesimtiti si hoti ca natie, cred ca avem foarte mult potential”, spune Bradut Florescu intr-un interviu HotNews.ro. „Am facut un exercitiu de branding invers, de research invers, urmarind modul in care micuta comunitate romaneasca din Thailanda, cei care am plecat impreuna acolo, s-a raportat la celelalte comunitati: o gasca de francezi, o gasca de suedezi, o gasca de nemti si marea gasca a thailandezilor.”

De ce Thailanda este o destinatie turistica si Romania nu?

Pentru ca si-a propus, si a devenit o destinatie turistica printr-un program initiat de Maiestatea Sa, regele Thailandei. Au facut toti pasii necesari si au ajuns o destinatie turistica. Si-a propus, a investit acolo unde era de investit, la un moment dat a si inceput sa promoveze si a ajuns o destinatie turistica de top in lume, numarul 1 in Asia in mod clar, fara concurenta. In conditiile in care tarile din jur, Indonezia, Malaezia, Filipinele prezinta in mare masura acelasi tip de relief, acelasi tip de frumuseti, o sumedenie de vestigii si relicve, culturi interesante. Si totusi Thailanda a reusit sa le ia fata de departe.

Ce fac eu in Thailanda

Plec din Thailanda. Calatoresc. Imi fac meseria de scriitor de calatorii. Am un locsor unde ma mai retrag, unde e baza mea, unde stau si prelucrez pozele, adun toate notitele si scriu. Si cand am terminat de scris plec spre alta destinatie.

Cum s-a nascut proiectul meu cu Thailanda

Au fost doua motive: primul, acela ca imi doream o schimbare in cariera, dupa atatia ani in media si in publicitate. Si vroiam sa fac ceva mai util si mai adevarat atat pentru mine cat si pentru ceilalti. Asa am pornit amazingrace.ro in urma cu trei ani. Si un lucru pe care putini il inteleg: eu nu m-am dus acolo pentru un an sabatic al meu, ci m-am oferit cobai pentru cei care vor sa-si ia un an sabatic.

In timpul asta am muncit, dar am si adunat informatie pentru cei care vor sa-si ia un an in care sa stea pur si simplu pe-o plaja, sa se plimbe cu barca, sa pescuiasca. E un tip de vis, mai mult sau mai putin cliseu, pe care multi dintre noi il avem si despre care eu am vrut sa aflu adevarul, jurnalistic vorbind. Si m-am oferit cobai pentru acest experiment. Au trecut 8 luni, deocamdata sunt in Romania pentru un alt proiect. Am sa consolidez toate informatiile pe care le-am strans si am sa prezint o imagine din punctul meu de vedere, a ceea ce inseamna an sabatic si in ce masura acesta seamana cu visele noastre legate de palmierul de pe plaja, hamac, reggae music si un cocktail.

Sunt in Romania pentru mai multe proiecte

Principalul proiect este o expozitie de fotografie pe care vreau s-o fac in aceasta toamna. Nu sunt un mare fotograf, sunt un om care calatoreste si vrea sa arate niste locuri frumoase. Si-o sa incerc sa fac o expozitie. M-am apucat de treaba, nu e atat de simplu cum pare, cu ajutorul unor prieteni care-mi dau consultanta necesara. Si sunteti invitati sa participati si voi.

Ce urmeaza dupa Thailanda

E greu de spus, pentru ca planuri sunt multe. Probabil o sa-mi pastrez baza in Thailanda si o sa cutreier in continuare zona Asiei de Sud-Est fiindca sunt foarte multe lucruri de descoperit.

Proiectul cu Autoritatea thailandeza de turism a presupus un traseu in sudul Thailandei. As putea spune ca am vazut 5 sau 6 provincii, care inseamna 20% din ceea ce are Thailanda de oferit. Doar aceste 5 sau 6 provincii mi-au mancat 5 sau 6 saptamani. Si n-am vazut tot.

Cei care spun: „nu mai merg in Thailanda ca am fost” sau „nu mai merg in Bulgaria ca am fost” sau in Romania, denota foarte multa superficialitate. Pentru ca orice tara este infinita, finita din punct de vedere geografic, are un numar finit de obiective, dar este infinita prin calitatea experientelor pe care poti sa le ai. Poti porni pe un drum care sa te duca foarte departe dintr-o simpla pasiune pentru o furnica sau pentru un gen de vestimentatie. Poti ajunge foarte departe si este o experienta extrem de satisfacatoare.

Pasiunea pentru Thailanda

Sincer vorbind nu Thailanda a fost tinta mea. Vroiam si vreau in continuare sa explorez Indonezia. Dar Thailanda este o tara in care se poate trai, e o tara pregatita pentru stilul de viata vestic. Oamenii au ATM-uri, au supermarket-uri, au sosele, au intelegere pentru stilul nostru de viata, au dispensare, au cartiere intregi cu dentisti. Daca ai o problema, poti sa o rezolvi pentru nivelul nostru de siguranta, de care avem nevoie. Acum fireste ca stand acolo 8 luni, nivelul meu de siguranta a scazut, ma simt in siguranta si in conditii mai sarmane.

Daca o compari cu tarile din jur, e mult mai greu de trait. Malaezia e intrucatva peste, dar oamenii nu sunt atat de prietenosi, nu sunt atat de invatati cu stilul nostru de viata.

Indonezia este minunata, dar este foarte periculoasa prin prisma lipsei infrastructurii: sosele sunt praf, transportul aerian e praf, e foarte greu sa te misti dintr-un loc in altul, sunt multe locuri unde nu ai curent, nu ai canalizare. E o tara foarte frumoasa, dar foarte salbatica. Seamana intrucatva cu pozitionarea pe care a facut-o consultantul Romaniei: este un loc in care te duci sa explorezi asumandu-ti riscurile de rigoare. Dar te duci sa explorezi pe bune, ca si cum ar fi o Terra Incognita. Nu pot sa spun acest lucru despre Romania, nu e o Terra Incognita, nu suntem o Papua. Dar Thailanda din acest punct de vedere este foarte mamoasa, foarte protectiva si foarte draguta cu vesticii cu bunele si cu relele lor. E obisnuita cu noi, se poate trai, si de-acolo poti sa te duci spre nord, spre Cambodgia, Laos, China, Tibet, Nepal, India, sau spre sud, spre Indonezia, Malaezia si unde te mai poarta gandul.

Ce m-au invatat opt luni de Thailanda

M-au invatat multe lucruri si putine de fapt. Mi-am reamintit niste lucruri pe care le uitasem, sau pe care traiul aici le erodase sau le transformase intr-un fel de prejudecati, o gandire invechita.

Thailanda nu este atat de diferita pe cat ne asteptam fata de Romania. Si acolo globalizarea a ajuns sigur inaintea Romaniei, si acolo oamenii alearga dupa himere, toti vor telefoane mobile, laptop-uri si sa bea whiskey, si sa ajunga in Maldive. Asta nu pot sa inteleg.

Dar sunt 3 piloni care ii tin in picioare ca natie, lucru pentru care ei sunt foarte solizi si sunt foarte omogeni din nord pana in sud:

1. respectul pentru rege care nu se discuta, ca esti musulman, ca esti budist, ca esti crestin, sarac sau bogat in nord sau in sud

2. respectul pentru familie: mama, bunicul, bunica, pentru ei faci orice, sunt tineri care muncesc ca sa-si ajute familia, mama si bunicii si fratii

3. respectul pentru calugari pentru ca, prin traditie, toti barbatii din Thailanda trebuie sa serveasca intr-o manastire, cam cum facem noi armata. Si atunci, toata lumea ii respecta pe calugari, ii trateaza cu o deferenta extraordinara si toti barbatii trec prin acest stagiu monahal timp in care nu au voie sa bea, nu au voie sa fumeze, se purifica trupeste si intr-o oarecare masura si spiritualiceste.

Aceasta practica de reintoarcere la nevoi mici, la spiritualitate. Poate si din acest motiv thailandezii sunt recunoscuti ca fiind niste oameni linistiti si calzi si zambitori si amabili, chiar daca in industria turistica zambetele vin pe bani.

Ei iti zambesc ca sa-ti ia banii, nu e absolut nimic rau. Vrei sa cumperi, poti cumpara, nu-ti va spune nimeni niciodata nu. Daca nu se poate iti va spune: „da, nu se poate”.

Proiectul meu cu Indonezia

A fost o tura care a urmarit doua subiecte, o tura de tot 5 saptamani si tot 3.700 de km ca cea din Thailanda, nu stiu cum s-a intamplat sa fie aceleasi cifre. Primul subiect este kopi luwak: celebra cafea extrem de scumpa, obtinuta dupa ce un anumit animal a mancat boabele de cafea si le-a scos pe partea cealalta. E un produs real, chiar exista, am fost sa-l caut si cu ocazia asta am aflat foarte multe despre cultivarea cafelei in Sumatra, care este dupa unii specialisti una din zonele unde se cultiva cea mai buna cafea din lume.

Al doilea subiect a fost sa urmaresc efectele tsunami-ului din 2004 pe coasta provinciei Ace, care a fost cea mai afectata de valul urias, epicentrul fiind foarte aproape de coasta. E foarte interesant sa vezi ce se intampla la 5 ani dupa tsunami, cum toata coasta este pustiita de activitate umana, cum toata lumea s-a urcat sus pe dealuri in casute facute de ONG-uri si alte organizatii care i-au ajutat pe oameni, si cum natura isi reintra in drepturi de-a lungul coastei.

Cum e trecerea de la advertising la jurnalismul de travel

Treptata. Pentru ca le-am practicat pe amandoua un timp, la inceput eram un diletant in jurnalismul de travel, nu ca acum n-as fi. Am avut norocul de a fi absolvit o facultate de profil care mi-a dat cat de cat niste unelte pentru a intreprinde un demers jurnalistic. Stiu cat de cat cum se face aceasta treaba. Jurnalismul de travel e similar si oarescum diferit de jurnalsimul obisnuit, daca exista asa ceva. Este o meserie foarte grea si foarte serioasa, tratata din pacate cu foarte multa superficialitate la noi. A nu se confunda un blogger de travel cu un jurnalist de travel, asa cum a nu se confunda un blogger cu un jurnalist.

A pornit ca un hobby, pentru ca-mi placea sa calatoresc, sa vad locuri, si-am zis sa le spun si altora ce-am aflat eu: cum sa-ti gasesti un bilet mai ieftin, ce sa vezi acolo si incet incet acest proiect amazingrace.ro a capatat contur. Acum incerc sa ma profesionalizez, am deja doua proiecte pe care le-am facut: primul, cel cu Thailanda, al doilea, cel cu spa si wellness tot in Thailanda pe care l-am publicat si pe Think OutSide the Box.

Urmeaza acest al treilea proiect cu doua segmente din Indonezia pe care-l voi realiza cu HotNews.ro, daca ramane cum am stabilit. Si am si alte proiecte in cap pe care n-am sa le dezvalui acum.

Cum s-ar putea construi un produs turistic pornind de la potentialul Romaniei

E vorba de a respecta niste pasi logici. Sunt mai multi sau mai putini aceeasi pasi care se fac in cadrul oricarui brand, cu mentiunea ca in cazul de fata actantii, intervenientii in proces sunt foarte multi, de ordinul a 20 de milioane: toti trebuie sa accepte ca tara lor, ca natiunea lor, ca produsul lor turistic inseamna asta si ca ne indreptam in directia asta.

E un demers care nu tine doar de turism, tine de o intreaga viziune pentru aceasta natie care incepe sa se transforme in populatie. Potentialul exista si eu cred in continuare asa cum am si scris ca potentialul este in oameni. Oricate zambete va starni chestia asta, noi spunem despre romani ca sunt lenesi, nesimtiti si hoti, dar niciunul n-ar recunoaste ca e lenes, nesimtit si hot.

Undeva e o minciuna, toti ceilalti sunt lenesi, nesimtiti si hoti mai putin eu. Daca toti spunem asta, inseamna ca niciunul nu-i asa. Mai este acea teorie ca raul e intotdeauna mai vizibil, si anormalitatea mai vizibila decat normalitatea.

Eu nu cred ca suntem lenesi, nesimtiti si hoti ca natie, cred ca avem foarte mult potential. Am facut un exercitiu de branding invers, de research invers urmarind modul in care micuta comunitate romaneasca din Thailanda, cei care am plecat impreuna acolo, s-a raportat la celelalte comunitati: o gasca de francezi, o gasca de suedezi, o gasca de nemti si marea gasca a thailandezilor.

La inceput am fost priviti chioras: voi sunteti din Rusia, ce e aia Romania? Dupa care, incetul cu incetul, prin comportamentul nostru, prin modul in care am relationat cu ceilalti, am ajuns un soi de factor de echilibru. Se certau nemtii cu francezii, si apoi se intalneau pe veranda la mine, impreuna cu ceilalti romani incercam sa-i impacam. Dadeam cele mai tari petreceri din sat, se stia ca e muzica buna, ca e mancare buna si ca se va rade foarte mult.

Daca ne izolam de toti ceilalti, suntem noi astia 5, ce putem sa facem? Sa ne luam cate unul, cate doi, cate cinci, nu la nivel de mare natiune, o gasca, un bloc, un judet, un sat. Romania e o conventie care e foarte buna pentru politicieni. Pentru noi astia mici, e bine sa ne adunam in grupuri mai mici. Am fost primiti si priviti foarte bine. Si suntem in continuare priviti ca niste oameni echilibrati, intelepti, saritori, am ajutat pe toata lumea de cate ori ne-a cerut ajutorul, si foarte simpatici. Pana la urma te distrezi cu noi mai bine decat te distrezi cu francezii sau cu nemtii sau singur. A fost un exercitiu interesant. Acum bineinteles ca nu putem extrapola ca toti suntem asa. Dar cu totii putem fi asa ca avem aceasta gena, noi nu suntem oameni rai, suntem oameni buni, simpatici si de viata.

Am putea sa exploatam acest potential pentru a crea un brand turistic al Romaniei si un brand in general al Romaniei care sa nu tina de cate pietre au mai ramas la Sarmizegetusa, sau cat de scorojita e vopseaua de la Voronet. Fiindca oamenii relationeaza cu oameni si cele mai frumoase povesti de vacanta nu sunt legate de un templu sau de un rau. Sunt legate de lucruri pe care le-ai aflat de la oameni, de povestile oamenilor, de intamplari legate de oameni, de dragoste, de prietenie, de impartasirea unor valori. E si asta un drum, si cred ca acesta e drumul de urmat, cel putin pentru noi.