VIDEO Cronica de film: "Biutiful" – Prea mult pentru o primavara asa frumoasa!

Javier Bardem e echivalentul masculin al lui Meryl Streep: poate juca orice. Cel mai proaspat exemplu e filmul mexicanului Alejandro González Iñárritu, unde intruchipeaza un om simplu aruncat de Dumnezeu in purgatoriul terestru. Bardem se investeste cu toata fiinta intr-o poveste facuta sa ne stoarca toate lacrimile din cap.

In primul film pe care il realizeaza de la „Babel” incoace, in cursul unui proces care a durat mai bine de trei ani, Alejandro González Iñárritu nu a mai facut echipa cu Guillermo Arriaga (desi a continuat sa lucreze cu directorul de imagine Rodrigo Prieto si cu compozitorul Gustavo Santaolalla). Acest lucru se simte.

Povestea nu se mai formeaza ca o coada impletita, din mai multe sub-ploturi desfasurate in locatii diferite si care aparent nu au nicio treaba una cu alta. Totusi, desi actiunea se petrece acum doar in Barcelona (si nu cum o stim din alte filme ori din vacantele noastre), structura filmului nu e omogena, tocmai pentru a sublinia aleatoriul, deruta si dificultatea existentei cotidiene a eroului.

Toate belele pica pe capul personajului principal, Uxbal, interpretat de Javier Bardem. Nu are numai doi copii de crescut singur de cand s-a separat de sotia sa maniaco-depresiva, plus niste joburi destul de dubioase legate de imigranti chinezi si africani, nu are doar probleme cu banii, dar putin dupa inceputul filmului afla si ca are cancer in stadiu terminal.

Scopul lui va fi acela de a-si pune lucrurile in ordine dar, cu cat incearca sa ordoneze dezastrul, cu atat acesta creste. Parca are niste ghiulele de picior care il trag in spate tot timpul.

La conferinta de presa de la Cannes, unde filmul a avut anul trecut premiera mondiala, regizorul a comparat incercarile lui Uxbal de a iesi la lumina si de a face ceva bun (nu e un personaj prea pozitiv) cu evolutia pe o spirala „care il impinge in permanenta inauntru”.

Uxbal are, bietul, prea multe in carca si, ca sa ii complice si mai mult existenta (si noua nivelul de anduranta), Iñárritu ii da si un talent paranormal de a vorbi cu spiritele celor proaspat decedati. Talent care ar fi fost mai bine sa fi fost folosit in alt film.

Daca in diatriba sa impotriva cinematografului american, aplaudata la scena deschisa de jurnalistii de la Cannes, mexicanul a spus ca filmul sau, cu suferinta si lupta lui, e mai plin de speranta decat filmele americane cu impuscaturi si explozii, i s-ar putea raspunde ca, asa cum filmele americane sunt neverosimile prin felul cum simplifica realitatea, şi el e poate fi neverosimil complicand-o.

„Biutiful”, cu montajul lui strans, cu decorurile intunecoase si lipsa completa de perspectiva nu e o drama, e un cataclism, o super-tragedie (sic!). O sa treci pe trotuarul celalalt cand vei mai ajunge in dreptul cinematografului unde ai vazut filmul.

De fapt, talentatul regizor se pregatea inca de la „Babel” in manipularea empatiei spectatorului, dar acum cinemaul pe care il practica si-a pierdut eleganta structurala, elasticitatea, concentrandu-se numai pe emotie. Poate nu „emotie” e termenul potrivit, ci „santajul sentimental”.

Filmul este puternic datorita lui Javier Bardem. Fara el, nu s-ar fi povestit. Dar nu e un film care inoveaza, nu e rafinat din punct de vedere tehnic sau estetic, ci unul care intentionat te face sa te simti inghesuit, agresat de zgomote prea puternice si de spatii inguste si sordide.

E laudabil efortul pe care regizorul l-a facut de a se documenta in cartierele de emigranti senegalezi si chinezi din Barcelona, de a fi facut un casting amanuntit pentru a-i gasi pe numerosii figuranti care joaca in film, deci, in general de a fi dat filmului sau un aer cat mai real.

„Biutiful” nu e un film mare ci unul care l-ar fi putut impinge pe protagonistul sau spre Oscar – daca n-ar fi existat o concurenta atat de puternica in acest an.

Nu e un film mare pentru ca speculeaza prea mult sensibilitatile spectatorului si pentru ca isi doreste prea mult sa dea o replica filmelor escapiste, care evita dramele realitatii. Inghesuind o suta de drame intr-un film, umori grele si mirosuri bolnave, Iñárritu nu-l face mai autentic decat altul care are o singura drama, dar temeinica.

„Biutiful” – regia Alejandro González Iñárritu, cu: Javier Bardem, Marciel Álvarez, Hanaa Bouchaib, Guillermo Estrella. Premiera romaneasca – 25 martie 2011