VIDEO Cronica de film: "Drive" – un noir bine executat, si un 10+ pentru Ryan Gossling

Proasta idee a avut distribuitorul roman sa traduca titlul „Drive” prin „Cursa”. Au nu stia ca Mircea Daneliuc are inca din 1975 un film „Cursa”?! In semn de protest, ii vom spune lui „Drive” chiar „Drive”. Plecam de la o constatare: filmul danezului Nicolas Winding Refn (premiat pentru regie la Cannes) nu deschide noi drumuri, dar le asfalteaza profesionist pe cele existente.

„Drive” a avut premiera in Competitia Oficiala a Festivalului de la Cannes din acest an si a castigat Premiul de regie pentru ca Robert De Niro era presedintele juriului. Era, de departe, filmul aflat cel mai bine pe structura acestuia (desi nu era, totusi, de vreun premiu.). A fost cel mai comercial film din competitie si unii jurnalisti l-au luat ca pe o mica relaxare in miezul unei competitii sobre.

Interesant este ca autorul moral al filmului e chiar protagonistul, Ryan Gossling, care, odata ce l-a inlocuit in proiect pe Hugh Jackman, a avut mana libera din partea producatorului sa aleaga regizorul. Si l-a ales pe Nicolas Winding Refn, cineast nascut in Danemarca dar scolit in SUA.

Dupa scenariul scris de Hossein Amini, care adapteaza un roman scurt al lui James Sallis, Refn face un film de gen curat si aproape chirurgical, in care intrevezi cu usurinta atat referintele la „Bullitt” sau la eroii solitari si taciturni intruchipati de Steve McQueen sau Clint Eastwood, dar si trimiterile la „Pulp Fiction” ori la structura unui basm (asa l-a dorit Refn) sau la o poveste gen „Ghost Dog” in care personajul pozitiv alege cu buna stiinta (si din timp) sacrificiul si pe care nimic nu-l deruteaza de la alegerea sa (aleatorie, pana la urma).

E ceva tragic in figura lui Driver (interpretat de un Ryan Gossling care cu alta concurenta ar fi putut lua un premiu de interpretare), cascador in filme si mecanic auto a carui viata dubla il poarta noaptea ca sofer al unor spargatori profesionisti.

Ryan Gossling arde etapele cu acest film. Lipsa replicilor e compensata de o expresivitate calma care ii permite aparatului de filmat sa sa odihneasca pe figura lui si ii surprinda cele mai fine transformari. Aproape ca poate vedea umbra norilor care trec deasupra.

Existenta lui Driver (asa se numeste eroul) se desfasoara in Los Angeles, oras caruia viziunea lui Refn si aparatul de filmat al lui Newton Thomas Sigel ii gasesc culori si colturi noi. Driver duce o existenta vag autista. Nu are o viata sociala propriu-zisa, nu interactioneaza aproape deloc cu oamenii, nu isi arata sentimentele. Ai putea spune ca asteapta o cauza pentru care sa se sacrifice (desi nu ai banui in el „sindromul Maica Tereza”.).

Pana intr-o zi cand cunoaste o vecina (Carey Mulligan) si pe baietelul acesteia. Bien sur, se va indragosti de ea. Chestia e ca nu te deranjeaza structura, reteta. Faptul ca stii in linii mari la ce sa te astepti iti da o senzatie de siguranta. Ce ii reuseste lui Refn dincolo de dozarea perfecta a secventelor de actiune, de mestesugul perfect asimilat, de adrenalina care clipoceste ca picatura chinezeasca sau de poezia dezastrului e tocmai tacerea.

„Drive” e un tacut film de actiune care uneori seamana cu o supa atat de incinsa incat prinde pojghita si pare rece. Atmosfera e calma, dar simti ca pe masura ce actiunea se aglomereaza, ceva in interiorul lui Driver se strange ca un ghem de sarma incandescenta.

Momentul catharsisului are in el toata violenta, poezia si kitsch-ul unui astfel de moment, mai ales ca il simti pe Tarantino privind (si zambind) ca un zeu, de deasupra norilor. „Drive” are de destul de multe ori un aer atat de cautat incat aproape disloca materialul de pe sablon, dar si asta e, pana la urma, farmecul jocului.

Alte momente suna redundant, cum ar fi secventele care ii includ pe mafioti (poate ca Ron Perlman ar fi putut fi evitat), insa „Drive” iti lasa o impresie placuta si senzatia ca l-ai putea revedea la un moment dat ca sa insisti pe interstitii – adica pe spatiile de joc, pe taceri, pe felul cum se mobileaza interior personajul atunci cand aparent nu se intampla mai nimic.

Nu l-as compara totusi (inca) pe Nicolas Winding Refn cu Michael Mann. Desi bun mestesugar, danezul nu a mestecat inca fagurele.

„Drive” – regia Nicolas Winding Refn, cu: Ryan Gossling, Carey Mulligan, Ron Perlman, Albert Brooks, Christina Hendricks, Oscar Isaac. Premiera romaneasca – 16 septembrie 2011