VIDEO Cronica de film: "Iron Man 2" – Robert Downey Jr. face toti banii

Are umor, inteligenta, viteza de reactie, o doza nu exagerata dar nici neglijabila de autoironie si rezerve de vulnerabilitate doar sugerate. Robert Downey Jr. nu e alt om de la un rol la celalalt, de la Iron Man la Sherlock Holmes, ci isi modeleaza personajele dupa propria personalitate. Ce e evident e ca nu ne-am plictisit inca de el. Desi e in business de peste 20 de ani, steaua lui a ajuns pe verticala de-abia de vreo doi. La asta a contribuit si seria „Iron Man”, unde a creat un supererou inedit.

Asadar, daca a doua parte a trilogiei „Iron Man” vi se va parea mai putin reusita decat prima – mai putin spectaculoasa, de pilda -, va veti putea delecta cel putin cu jocul lui Robert Downey Jr., pe care bogata experienta din cinema l-a facut sa renunte din mers la instrumentele inutile ca la saculetii cu nisip. Se vedea si din „Sherlock Holmes”: jocul lui – desi asemanator de la un film la altul -, nu s-a manierizat, ci s-a rafinat.

Succesul lui „Iron Man” (2008) s-a datorat in buna masura faptului ca, dandu-i viata miliardarului si inventatorului Tony Stark, Downey Jr. venea cu bagajul sau de inteligenta, viclenie, spontaneitate si, mai ales, vulnerabilitate. Aceste elemente il faceau sa fie convingator in toate situatiile si il vor face si acum, inclusiv in cele care implica inima alter ego-ului sau tehnicizat care il transforma pana la un moment dat intr-un fel de domn Lazarescu.

Un alt element bun al acestei parti secunde este scenariul lui Justin Theroux. Actorul nu are o bogata experienta in ale scrisului, dar faptul ca a fost co-scenaristul comediei „Furtuna tropicala”/”Tropical Thunder”, unde juca si Robert Downey Jr., a facut ca acesta din urma sa insiste ca Theroux sa devina scenaristul lui „Iron Man 2”.

Lipsa de experienta de pe santierele Hollywoodului e un avantaj pentru Justin Theroux care, lucrand pe benzile desenate scoase de Marvel, a livrat un scenariu mai proaspat, deosebit de lotul superproductiilor de actiune, lucru vizibil nu doar in crearea de situatii, dar si in replici. Personajele sunt bine definite de lucrurile pe care le spun. Indicatiile de regie ale aceluiasi regizor ca si la „Iron Man”- Jon Favreau e „la baza” tot actor -, dau si mai multa carnalitate personajelor bidimensionale din BD-uri.

Filmul are ritm, si e o constanta a lui faptul ca are un ritm bine tinut si de replicile istete pe care eroii si le paseaza ca pe niste gheme aprinse. Acest lucru iti da incredere pentru ca iti da senzatia ca nu asisti la o superproductie oarecare. Efectele speciale sunt spectaculoase, desi momentele de actiune sunt mai putine decat ne-am fi asteptat. De fapt, lucrurile de mai sus reusesc in mare parte sa echilibreze o poveste nu foarte bogata si nu foarte speciala.

Printre elementele noi ale filmului se numara Mickey Rourke si Scarlett Johansson. Amandoi sunt puncte castigate. Daca primul si-a lucrat rolul (negativ) pana la a se documenta intr-o inchisoare ruseasca si pana la a propune ca jumatate din replicile lui sa fie in rusa – iar rezultatul e un personaj malefic si periculos pentru Tony Stark, Scarlett Johansson face un rol nou in care abilitatile de vampa sunt intarite de o forma fizica de care n-o credeam in stare.

Alaturi de personajul reluat de Gwyneth Paltrow – Pepper Potts, secretara lui Stark -, Johansson aduce un farmec feminin de alt soi care pune altfel in valoare personajul interpretat de Robert Downey Jr. Sam Rockwell, in rol negativ, preluand un personaj care era mai in varsta in BD-uri, aduce cu un frate mai mic al lui Gary Oldman din „Al cincilea element”.

Ah, si sa nu uitam ce bine da AC/DC in film…

„Iron Man 2” – regia Jon Favreau, cu Robert Downey Jr., Mickey Rourke, Gwyneth Paltrow, Don Cheadle, Sam Rockwell, Scarlett Johansson, Samuel L. Jackson. Pe ecranele romanesti din 30 aprilie