VIDEO Cronica de film: "Tatal fantoma" – Iedul cu multi tapi (ispasitori sau nu)

In debutul lui Lucian Georgescu bantuie mai multe figuri paterne, dar si mai multe filme/genuri. Inspirat dintr-o povestire a lui Barry Gifford, scriitor-cult si prieten cu David Lynch sau Andrei Codrescu, „Tatal fantoma” e mai interesant prin povestile din spatele ecranului, pentru ca prin el insusi nu se sustine.

In spatele ecranului se afla in primul rand amintirea lui Ovidiu Bose Pastina, care trebuia sa regizeze filmul si care a murit prematur in aprilie 2006. Filmul primise un grant de productie de la CNC in 2004.

Dupa mai multe incercari de a gasi un alt regizor dupa disparitia prietenului sau, Lucian Georgescu – scenarist, cadru didactic la UNATC, publicitar – a inteles ca nu poate inchide filmul decat regizandu-l chiar el. Azi, printre interpretii secundari ai filmului se numara si fiul cel mic al lui Ovidiu Bose Pastina, Iosif.

„Tatal fantoma” pleaca de la o intamplare reala. In 2003, Barry Gifford a fost invitat in juriul Festivalului Transilvania (TIFF), iar unul dintre motivele pentru care a venit a fost dorinţa de a face unele cercetari despre misteriosul bunic din partea tatalui, Salomon Stein, despre care aflase la Viena (de unde acesta) emigrase in SUA la inceputul secolului, ca se nascuse in Imperiul Austro-Ungar, mai exact in Bucovina.

Venit asadar sa-si caute radacinile, Barry Gifford l-a cunoscut la Cluj-Napoca pe Lucian Georgescu, impreuna cu care a plecat dupa festival prin Bucovina. Cand au descoperit la sinagoga din Siret numele Salomon Stein, Gifford a spus ca misterul e mai atragator decat adevarul, dar intors acasa a scris un volum de povestiri non-fiction intitulat (dupa sfatul lui Andrei Codrescu) „The Phantom Father: A Memoir”, din care lui Lucian Georgescu i-a atras atentia mai ales povestirea „Almost Oriental”.

O figura paterna din film nu e doar bunicul lui Barry Gifford, ci si tatal sau, Stein Jr., care s-a nascut la Chicago in 1910 si a murit cand Gifford avea 12 ani, la capatul unei existente desfasurate la maturitate in banda de mafioti Siegel-Lansky din Chicago, condusa de Bugsy Siegel (devenit si el erou de cinema).

Si tatal lui Lucian Georgescu, regizorul de teatru Ghebal (George) Georgescu, e evocat in film. Bustul lui, executat de Ion Vlad, apare pe ecran la inceputul filmului. (Familia lui Lucian Georgescu se numea Balkanski inainte de cel de-al doilea razboi mondial.)

In plus, Barry Gifford (care a primit si un mic rol in film) a fost insotit in toate vizitele in Romania de prietenul sau din copilarie, Vincent (Vinnie) De Serrio, despre care se spune ca a fost bodyguardul lui Dalai Lama, instalator in Berkeley, California si psiholog, dar care – cu doi ani inaintea lui Barry Gifford – descoperise si el ca mama sa era originara din Bucovina si ca se numea Duda.

Alt amanunt exotic e prezenta pe generic a compozitorului german Johannes Malfatti, nepotul Ioanei Cantacuzino, la randul ei fiica lui Ioan Cantacuzino si a Yvonnei Alexandrescu-Ghika.

Cu un asa pedigree – plus ca Barry Gifford este (pentru cine a uitat) scenaristul filmelor „Wild at Heart” si „Lost Highway” regizate de David Lynch -, te astepti ca „Tatal fantoma” sa fie o realizare deosebita.

Faptul ca nu reuseste sa fie se datoreaza atat lipsei de experienta regizorala a lui Lucian Georgescu cat si dificultatii de a tese din toate aceste destine extraordinare nu doar un fir narativ comun, cat o idee, o emotie care sa poate fi comunicate spectatorului.

„Tatal fantoma” e, ca in acel banc, „ceva care merge undeva”. E si roadmovie neclar, si love story fortat, si comedie balcanica rasuflata cu mafioti ucrainieni, si comedie realista cu mafioti locali, si pastisa la „Cinema Paradiso” – evocand magia cinematografului de altadata (cu precizarea ca tusa realista e data de smecherul care vrea sa ridice un mall in locul salii de cinema), avand chiar si o umbra de thriller cu vampirite – nu se stie daca lesbiene sau nu (cum prevestea Barry Gifford la inceputul filmului), dar goale &supraponderale oricum, populand un bizar vis al eroului plasat intr-o baie turceasca (poate ca filmul sa fie aproape oriental – desi e filmat, pentru atmosfera, si la Sibiu.). Plus ca are si un aer occidental &nostalgic prin prezenta hit-ului „Breakfast in America” al trupei Supertramp.

Plecand in atat de multe directii, „Tatal fantoma” n-are cum sa le duca pe toate la bun sfarsit, dar poate fi o marturie pentru dragostea de cinema a autorului care citeaza succesiv (programatic sau nu), din cineasti si genuri preferate. Daca pasiunea pentru cinema e autentica, capacitatea sa de a construi o poveste logica, coerenta si interesanta pentru spectatori e in mare dificultate.

Am citit cu surprindere ca rolul lui Marcel Iures, care il interpreteaza pe profesorul american venit in Bucovina sa-si caute radacinile, e „marketat” ca rol comic. In conditiile in care filmul nu pare sa fie o comedie, acest lucru ar functiona numai in coordonatele unui comic involuntar – ceea ce nu cred ca s-a dorit.

Pentru spectatorul roman apare si alta problema. Filmul e vorbit in engleza – personajul lui Marcel Iures fiind american -, iar aceasta conventie e aproape imposibil de acceptat ca atare. O fi lucrat in America, dar la el acasa Marcel Iures e roman toata ziua.

Totusi, nu jocul lui iti ramane din acest film (eroul are in el o politete, o afabilitate care ii rapesc umanitatea), cat cel al Mihaelei Sirbu – de departe cel mai reusit element din „Tatal fantoma”. Dat fiind ca in 2008, cand s-a filmat, era la primul rol in cinema (ea a facut mult teatru), interpretarea ei e o mica revelatie. (Va veti convinge de asta si in noul film al lui Radu Jude, „Toata lumea din familia noastra”).

Prezenta in roluri de mica intindere a doi actori iubiti si vazuti prea rar la cinema, Mariana Mihut si Victor Rebengiuc, nu are decat aerul unei ridicari de spranceana catre spectatorul roman. Daca Victor Rebengiuc era taran sadea in „Morometii” lui Stere Gulea, aici el pare mutat impreuna cu sotia sa de la oras in Muzeul Satului, unde – ca atmosfera sa fie mai relaxata si mai balcanica, roadmovie-ul se continua pe o motocicleta cu atas pe care o conduce Mihaela Sirbu.

Daca exista un element care sa lege aceste elemente disparate si sa dea unitate filmului, e tocmai faptul ca „Tatal fantoma”, fara sa-si fi propus, e un roadmovie in masura in care te poarta prin mai multe genuri si stiluri diferite, neasumandu-l pe niciunul pana la capat pentru ca nu stie ce vrea si unde doreste sa ajunga.

In lipsa unui sambure solid, toata constructia – imaginea atenta a lui Liviu Marghidan, muzica lui Johannes Malfatti, interpretarile samd – se imprastie.

„Tatal fantoma” – regia Lucian Georgescu, cu: Marcel Iures, Mihaela Sirbu, Mihai Constantin, Valer Dellakeza, Mimi Branescu, Barry Gifford, Mariana Mihut, Victor Rebengiuc, Nicodim Ungureanu, Mirela Oprisor. Premiera romaneasca – 2 martie 2012.