​​VIDEO INTERVIU Thierry Garrel, producator: Fac parte dintr-o specie pe cale de disparitie pentru ca nu am telefon mobil / In prezent oamenii comunica mai repede, dar intr-un mod superficial

Thierry Garrel, producator si fost director al departamentului de film documentar la ARTE a discutat in cadrul unui interviu despre industria documentaristica din Romania si despre viitorul filmelor documentare in contextul globalizarii: „Cred ca filmele documentare reprezinta calea cea mai scurta intre doua minti si doua inimi, pentru ca ceea ce este interesant la filmele documentare este puterea metaforelor si folosirea unui limbaj cinematografic, dincolo de cuvinte”.

Despre industria filmelor documentare din Romania

Am intalnit cativa tineri producatori si regizori de film din Romania si le-am vazut filmele documentare in cadrul unor festivaluri din strainatate sau atunci cand am fost in ARTE. Cred ca documentarul romanesc are un viitor frumos, dar singura mea grija e aceea ca publicul telespectator trebuie sa sustina aceasta generatie si cultura acestor filme documentare. Din pacate, si nu este specific doar Romaniei, exista o problema mondiala cu publicului telespectator care nu crede ca filmul documentar este important. Singura mea ingrijorare ar fi rolul televiziunii romanesti in viitor. Altfel, din punct de vedere cultural, avand in vedere generatia care vine dupa ani de zile de cenzura, putem spune ca exista o noua generatie care vrea sa isi impartaseasca grijile, dorintele, iubirile, interesele cu restul lumii, si despre asta este vorba intr-un documentar.

„Filmul documentar este cea mai scurta cale de la o inima la o alta inima” – Thierry Garrel

Cred ca filmele documentare reprezinta calea cea mai scurta intre doua minti, deoarece filmele documentare folosesc limba cinematografica. Limba cinematografica nu foloseste doar un limbaj bogat, dar este unul extrem de simplu, dincolo de cuvinte. Filmul documentar iti stimuleaza sensibilitatea, imaginatia, inteligenta. Din acest motiv cred ca filmul documentar este o unealta culturala foarte puternica ce trece dincolo de diferentele dintre oameni, adresandu-se tuturor categoriilor de spectatori, din toate paturile sociale. Creeaza o comunicare puternica intre oameni, ceea ce este ceva nou in istoria omenirii. Cred ca filmele documentare sunt o modalitate de a transmite ganduri in timp. Mai ales in ultimii 10-15 ani am putut observa ca documentarele sunt un mecanism de conversie a gandurilor si de impartasire a lor cu publicul, stabilind astfel o noua modalitate unica de comunicare.

Despre filmele documentare inscrise la editia de anul acesta a Astra Film Festival

Ce m-a impresionat, comparativ cu editia de acum sase ani cand am mai fost in juriu, este aceea ca documentarele selectate acopera intreaga lume. Cele 10 filme din categoria “International” a festivalului provin din tari precum Coreea de Sud, Indonezia, Chile, SUA, Egipt, Irlanda, si in acelasi timp sunt foarte diversificate. Unele sunt portrete, altele sunt cronici, unele sunt eseistice. Aceasta este practic caracteristica principala a filmelor documentare din prezent. Noi credeam ca documentarele sunt ca o peninsula, dar de fapt ele sunt ca un continent. Exista atat de multe stiluri si scoli diferite, atatea moduri de a aborda realitatea, si cred ca aceasta diversitate este reflectata in selectia pentru Astra Film Festival 2015. Ceea ce este grozav.

Cum sunt vazute filmele documentare romanesti in afara granitelor tarii

Tarile care nu mai produc documentare, nu mai sunt vizibile in lume. Documentarele sunt o modalitate pentru societati de a se face cunoscute si de a isi exprima unicitatea culturii. Nu multe filme documentare romanesti au iesit in afara, dar cand am lucrat la ARTE am emis pe post cateva dintre ele si deja cred ca sunt cativa documentaristi romani care sunt recunoscuti in strainatate prin stilul lor unic. Si sunt cativa documentaristi din noua generatie pe care i-am cunoscut in Romania si au un potential interesant. Cred ca documentarele romanesti fac parte, sa spunem, din categoria documentarelor provenite din tarile mai mici si care incep sa aiba un impact din ce in ce mai mare la nivel global. Acum 15 ani discutam doar despre documentare britanice, americane, frantuzesti si germane. Acum discutam si despre documentare din Europa de est. Este destul de interesant pentru ca astfel aceste documentare prezinta un crampei din societatea lor, istoria lor, dar indica si probleme care ar putea sa intereseze pe toata lumea. Descoperim ca unele preocupari sunt similare, fie ca esti roman, francez, italian sau columbian si asta face ca filmele documentare sa fie atat de interesante.

Cinematografia este o limba universala, asa ca unele particularitati nationale sunt insignifiante. Chiar cred in autorii de cinema si de documentare. Si cred ca documentarele din ce in ce mai mult incep sa iasa din sfera jurnalismului si intra intr-o zona in care autorul este cel mai important. Autorul isi prezinta viziunea si intelegerea asupra lumii, cat si vocea sa personala. Si cred ca in Romania sunt cateva voci, la fel ca in oricare alta cultura, care sunt raspandite la nivel global. Diferenta se face doar la calitate si la unicitatea mesajului transmis.

Despre viitoare filme documentare care ar putea aborda tema migrantilor din Siria

Presa este plina de imagini referitoare la acest subiect pentru ca este o tema care ingrijoreaza Europa. Si sigur vor exista cativa autori care vor aborda aceasta tema si poate publicul va intelege intr-un mod mai profund ce inseamna sa fii un migrant. Se poate ca in urma unui documentar sa intelegem aceasta criza intr-un mod total diferit, pentru ca ceea ce este interesant la filmele documentare este puterea metaforelor. Si mai cred ca documentarele din prezent abordeaza subiectele intr-un mod mult mai profund.

Thierry Garrel despre faptul ca nu are un telefon mobil

Fac parte dintr-o specie pe cale de disparitie. E o pozitie pe care mi-am asumat-o in anul 2000, cand mi-am spus ca nu doresc sa am un telefon mobil, pentru ca oamenii prin telefon comunica mai repede unii cu altii, dar in mod superficial. Oamenii se mira si mereu imi ofera telefoane, dar eu nu vreau. Pot supravietui foarte bine fara un mobil. Sunt putine situatiile in care chiar ai nevoie de un telefon mobil. Singura problema e ca acum nu mai exista telefoanele publice.

Interviul integral

Operator/ editor: Balázs Nitsch-Petioky / Video realizat cu echipament Nikon