VIDEO REPORTAJ Libearty Sanctuary, cel mai mare sanctuar de urși bruni din Europa/ Care este populația reală de urși? Cât de mare ar trebui să fie ea?
Au salvat peste 130 de urși de la o viață de coșmar, plină de abuzuri, în cuști minuscule față de nevoia de spațiu a unor astfel de animale, prizonieri între gratii ruginite și cu ciment sub tălpi, în loc iarbă. Până să ajungă la sanctuar, unii nici nu știau cum e să se cațere într-un copac, să se ascundă de soare în zilele caniculare, sau să se bucure de o apă suficient de adâncă pentru o bălăceală. Foarte mulți erau ținuți în cuști pe terasele restaurantelor, hotelurilor, pensiunilor, lângă cabane sau benzinării, ca atracție turistică.
Sanctuarul de urși de la Zărnești dispune de 69 de hectare de pădure de stejar, cu copaci în care urșii să se cațere, piscine în care să se bălăcească, hrană conform dietelor studiate de veterinari și îngrijirea medicală necesară.
Editare video: Adi Iacob
Cristina Lapis, președintele Asociației „Milioane de prieteni“ despre Maya și începutul trist al unui proiect uriaș: ”Și urșii se pot automutila atunci când sunt închiși”
Povestea rezervației de urși începe în anul 2005, când Asociația „Milioane de prieteni“ a semnat un parteneriat public-privat cu Primăria Zărnești, prin care a primit concesiunea pentru terenul necesar construcției sanctuarului „Libearty“, pentru 49 de ani. Acestor eforturi li s-a alăturat WAP (Societatea Mondială pentru Protecţia Animalelor), pentru proiectul “Salvarea urșilor captivi” – cel mai mare proiect de salvare, îngrijire și bunăstare a ursului brun, din Europa.
În 1998, în curtea unui hotel de lângă Castelul Bran, într-o cuşcă murdară, cu bare metalice şi cu ciment pe jos, trăia Maya. Zile întregi aștepta și spera că îi va aduce și ei cineva ceva de mâncare.
”Când am văzut-o, era slabă și cu greu își mai putea înălța capul. Era uitată de toată lumea și mă întreb și acum: oare aştepta să moară? Încă îmi amintesc emoţiile care m-au copleşit când m-am uitat în ochii ei, dar şi accesul de furie fără margini faţă de oamenii care au condamnat un astfel de animal la o moarte lentă şi dureroasă.
Din acel moment, timp de patru ani, eu şi soţul meu, cu ajutorul prietenilor noştri, am călătorit peste 60 de kilometri în fiecare zi să o hrănim pe Maya şi să petrecem puţin timp cu ea.
Din păcate, în 2001, după alți trei ani, Maya a început să arate noi semne de depresie. Îi vorbeam în permanenţă, i-am promis că într-o zi va fi din nou liberă să alerge prin pădure şi am rugat-o să aibă răbdare, să aştepte.
Dar se pare că, în cele din urmă, Maya şi-a pierdut credinţa în promisiunile oamenilor. A început să se automutileze! Și-a ros laba dreaptă aproape până la os. Când am văzut sângele pe lăbuţa ei am înţeles că voia să scape de toată această suferinţă provocată de captivitate.
În ciuda tuturor eforturilor noastre de a o salva (operații, tratamente, timp petrecut alături de ea, mâncare adecvată etc), în cele din urmă, Maya ne-a părăsit – pe 11 martie 2002. A murit în braţele mele. Nu voi uita niciodată ochii ei trişti şi blăniţa ei moale. Da, am ţinut un urs în braţele mele!
După ce a plecat, tot ce am putut face pentru Maya a fost să îmi ţin promisiunea – să construiesc Rezervaţia pe care i-am promis-o, să mă asigur că niciun alt urs nu va mai trece prin ceea ce a trecut ea.
Sanctuarul «Libearty» este dedicat Mayei, care străluceşte în Ursa Mare, pentru toţi urşii care se bucură astăzi de o soartă mai fericită, tocmai datorită suferinţei îndurate de ea. MOARTEA ursoaicei Maya a însemnat, de fapt, NAȘTEREA Sanctuarului Libearty”, povestește Cristina Lapis – președintele Asociației „Milioane de prieteni“.
Foto: Adrei Baiaș
Care este populația actuală de urși și care ar fi numărul pe care padurile noastre i-ar putea găzdui sustenabil?
Cristina Lapis și Paula Ciotloș (vicepreședinte AMP): Numărul de urși nu-l cunoaște nimeni pentru că nu s-a făcut niciodată și nu s-a vrut asta. Este necesara însă o numărătoare independentă, cu specialiști din străinătate, care să ne dea o idee.
Trebuie stabilit ce teritoriu mai există în care urșii pot trăi fără să se intersecteze cu omul și mutați cei din zone mai populate în zonele cu mai puțini urși. După aceea trebuie stabilit de ce teritoriu are nevoie un urs și vedem ce populație putem avea. Dacă tot se dorește împușcarea a 10.000 mii de urși, cel puțin să nu-i omorâm degeaba. Pentru asta trebuie însă voință politică, dar ea nu există.
Cum putem ajuta? Adoptă online un ursuleț
Cei 107 urși din sanctuar consumă aproximativ două tone de mâncare în fiecare zi. Cheltuielile pentru urși și întreținerea rezervației depășesc 70.000 de euro/lună. Poți ajuta și tu adoptând un urs.
Suma minimă lunară pentru adopția simplă a unui ursuleț este de 5 euro/lună (60 de euro/an). Indiferent de tipul adopției, îți poți alege ursul pe care vrei să-l ajuți, iar la finalizarea donației pentru un an vei primi, online, un certificat de adopție. Îl poți imprima și așeza pe birou. Astfel, un urs va deveni membru al familiei tale!
VIDEO și foto: Sabina Bujoreanu, Filip Ciurea, Tudor Costea și Andrei Baiaș
Editare video: Adi Iacob
INTERVIURILE HotNews.ro