VIDEO Top HotNews.ro – Cele mai bune filme ale anului 2010

HotNews.ro va prezinta cele mai bune filme autohtone si straine care au rulat in 2010 in salile din Romania. Pentru ca e greu sa adunam mere cu pere, eliminam pozitiile clasamentelor si pastram acolada best of-ului.

„Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”, al treilea film al lui Andrei Ujica, ne-a impiedicat ca niciodata de la alcatuirea unui top autohton, confirmandu-ne ideea ca e imposibil sa compari filme diferite ca gen, conventie, emotie -si sa le departajezi astfel incat sa iti ramai fidel pana la capat.

O data ca nu iti e clar care sunt criteriile – valoarea detasata de impactul emotional sau emotia pe care ele ti-au provocat-o. „Autobiografia lui Nicolae Ceausescu” nu te atinge la nervul sensibil, nu iti ridica nodul in gat ca „Marti, dupa Craciun” (de Radu Muntean) sau „Felicia, inainte de toate” (de Radulescu & de Raaf), dar nu poti nega ca e filmul cel mai inovativ, mai inteligent si mai interesant al anului.

Iata deci care ar fi cele mai bune filme romanesti scoase pe ecrane in 2010, intr-o ordine oarecare:

– „Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”, de Andrei Ujica – demonstratie a fortei dublu sens a imaginii (de propaganda) si aparent sters al poporului care intotdeauna, tacut si anonim, sprijina ascensiunea dictatorilor.

– „Marti, dupa Craciun”, de Radu Muntean – incizie chirurgicala fara anestezie pe nervurile unui triunghi acontemporan, realizata printr-un scenariu milimetric, o regie la fel de precisa si interpretari slefuite.

– „Felicia, inainte de toate”, de Razvan Radulescu si Melissa de Raaf – radiografia dureroasa a relatiilor pe care cei emigrati din Romania si de o anumita varsta le pastreaza cu tara-muma si a mecanicii relatiilor parinti-copii.

– „Kapitalism, reteta noastra secreta”, de Alexandru Solomon – un documentar agresiv, dar cu bun-simt si imaginatie formala, despre noii imbogatiti ai Romaniei. Pe cat sunt ei de histrionici, pe atat de echilibrat e filmul.

– „Morgen”, de Marian Crisan – un debut asezat (ardeleneste), dar cu farmec (ardelenesc) despre cum se ciocnesc civilizatiile la granita romano-ungara.

– „Medalia de onoare”, de Calin Peter Netzer – felul in care generatia „expirata” se vede prin ochii unui cineast tanar. Portretul tragic al unei generatii sacrificate, uneori prin propriu-i compromis.

– „Eu cand vreau sa fluier, fluier”, de Florin Serban – debutul unui cineast care ocoleste locurile comune printr-o buna credinta lipsita de ostentatie.

„Reteaua de socializare”, filmul american al anului

2010 nu a fost anul unor mari revelatii cinematografice, daca e sa ne referim strict la filmele straine care au ajuns in cinematografele romanesti.

Daca „Inceputul”/”Inception” si „TRON: Mostenirea”/”TRON: Legacy” au reprezentat unul o lovitura de marketing, al doilea un pas inainte in privinta efectelor speciale, pentru criticii de film americani cel mai interesant produs al lui 2010 e „Reteaua de socializare”/”The Social Network”, filmul lui David Fincher despre aparitia Facebook-ului.

Iata care au fost, dupa parerea noastra, cele mai interesante filme straine pe care le-am vazut in 2010 in cinematografele romanesti:

– „Reteaua de socializare”/”The Social Network”, de David Fincher – nu e o capodopera dar, gratie unui scenariu beton si unei regii elastice, dar ferme iti demonstreaza (fara vreo acuza de parti-pris) ca retelele de socializare stimuleaza asocializarea si ca, din pacate, acesta e cursul lucrurilor.

– „O lectie de viata”/”An Education”, de Lone Scherfig e povestea amara, dar inevitabila a maturizarii, spusa cu vocea rafinata a unei regizoare. Povestea e cu atat mai atasanta cu cat ne recunoastem in personaje, desi le privim cu detasarea nostalgica a celui care a depasit pragul.

– „Profetul”/”Un Prophete”, de Jacques Audiard – alt film despre maturizare, dar unul barbatesc si cald doar la miez – cum bine ii sade cineastului francez. E cel mai amplu si mai „americanesc” film de pana acum al acestuia (desi „De battre mon coeur s￢est arrete￢ era remake dupa un film american.).

– „Marioneta”/”The Ghost Writer”, de Roman Polanski – un thriller mai mult metatextual decat politic, punand sub lupa nu doar bucataria unui thriller, dar si imposibilitatea de a ajunge la radacina adevarului. Un film siret si elegant.

– „Sete”/”Bakjwi”, de Park Chan-wook – adaptare indrazneata si cu multe apropouri cinematografice a unei opere literare clasice („Therese Raquin” de Emile Zola), filmul sud-coreeanului e, in spatele horror-ului, o poveste de dragoste nebuna ai carei eroi sunt efectiv (!) mistuiti de pasiunea lor.

– „Panglica alba”/”Das weisse Band”, de Michael Haneke – nu e cel mai bun film al lui Michael Haneke, dar e unul dintre cele mai cautate formal. In contextul filmului, stilizarea e un defect si o calitate ￢ datorita subiectului si modului de tratare a acestuia.

– „Ierburi salbatice”/”Les herbes folles”, de Alain Resnais – exemplul unei scuturari complete de stiluri, genuri, constrangeri, asa cum putin oameni in varsta gasesc in batranete momentul maximei eliberari. Film volatil despre cat de mult modifica unghiul de vedere realitatea in care traim.

– „Iluzionistul”/”L’Illusioniste”, de Sylvain Chomet – adaptarea unui scenariu nefolosit al lui Jacques Tati e prilejul unui omagiu tardiv si etern adus unuia dintre cei mai originali de cinema. Sylvain Chomet re-creeaza prin animatie gunui film de Jacques Tati. Modestia lui e laudabila.