Cazul „Pfizergate”: Vom vedea mesajele trimise de Ursula von der Leyen șefului Pfizer? Ce urmează după înfrângerea usturătoare a Comisiei Europene

Comisia Europeană a greșit când a blocat accesul la mesajele trimise de Ursula von der Leyen șefului Pfizer, înainte de achiziția vaccinurilor COVID, a decis o instanță a UE. În vreme ce decizia reprezintă o victorie pentru transparență și o lovitură politică pentru Ursula von der Leyen, este neclar în acest moment dacă vom afla conținutul mesajelor. Ne-ar putea ajuta în acest sens Parchetul European, scrie Politico.
Într-o decizie mult așteptată, cu implicații politice și juridice uriașe, Tribunalul UE s-a pronunțat împotriva Comisiei Europene, cu privire la refuzul acesteia de a publica mesajele text dintre Ursula von der Leyen și directorul general al Pfizer, Albert Bourla, la apogeul negocierilor privind vaccinul Covid-19 în 2021.
Esența problemei judecate era dacă mesajele text ar trebui să fie clasificate drept documente și, prin urmare, eligibile pentru a fi publicate în numele transparenței.
Decizia reprezintă o lovitură pentru președinta executivului european și poate reprezenta un punct de cotitură pentru regulile de transparență în UE
Ce urmează acum?
Despre ce a fost vorba în dosarul Pfizergate
Hotărârea pronunțată de Tribunalul General al UE, o instanță specializată în cadrul Curții de Justiție a Uniunii Europene, a stabilit că decizia Comisiei de a respinge cererea unui jurnalist pentru acces la mesajele dintre von der Leyen și Bourla a încălcat principiul bunei administrări, consacrat în dreptul UE.
Cazul a provenit dintr-o cerere de acces la documente depusă în 2022 de jurnalista Matina Stevis-Gridneff de la New York Times, care a solicitat să vadă comunicările – inclusiv mesajele text – dintre von der Leyen și Bourla, după ce existența lor a fost dezvăluită într-un interviu.
Inițial, Comisia a susținut că mesajele nu se califică drept „documente” în conformitate cu normele sale interne, din cauza naturii lor efemere, și că nu au putut fi găsite astfel de texte în arhivele sale.
Executivul european a menținut ambiguitatea cu privire la existența mesajelor și, în același timp, a negat importanța lor – fără a clarifica cu adevărat modul în care a tratat cererea.
Acest lucru a condus la suspiciuni că pur și simplu nu le-a căutat cu adevărat – în ciuda normelor care se aplică administrațiilor UE cu privire la obligațiile de transparență, se arată în hotărârea instanței.
„Comisia a încălcat principiul bunei administrări, limitându-se să invoce inexistența documentelor solicitate, fără a oferi nicio explicație cu privire la motivul pentru care documentele solicitate nu au putut fi găsite”, a declarat instanța.
De ce este important dosarul Pfizergate?
Hotărârea de miercuri este o decizie juridică istorică – precum și o lovitură politică pentru von der Leyen, scrie Politico.
„Cazurile legate de accesul la documente din partea instituțiilor europene sunt adesea extrem de politice, deoarece dacă problema ajunge în fața unui judecător, este de obicei pentru că Comisia sau o altă instituție refuză cu încăpățânare să divulge informații care i-ar putea cauza prejudicii politice”, a declarat Vincent Couronne, cercetător în drept european la Universitatea Paris-Saclay, citat de publicația europeană.
Hotărârea nu spune doar că Comisia a greșit – spune că ar fi trebuit să știe mai bine.
Judecătorii au reproșat Comisiei că a cerut efectiv solicitantului să dovedească existența textelor, ceea ce este un standard „imposibil” pentru cetățenii obișnuiți.
Hotărârea este, de asemenea, deosebit de dăunătoare din cauza profilului actorilor implicați. Von der Leyen este cel mai puternic oficial al UE și gardianul tratatelor UE. Iar Bourla este unul dintre cei mai puternici directori de companii farmaceutice din lume. Este cel mai mare contract semnat vreodată de UE, a declarat Curtea de Conturi Europeană.
Susținătorii transparenței, care susțin că Comisia ar trebui să stabilească standardele în materie de transparență, nu să se eschiveze de la acestea, se bucură de o victorie majoră.
„Această hotărâre este mai mult decât transparență: este vorba despre reinstaurarea responsabilității instituționale a Comisiei Europene, care a lipsit cu desăvârșire”, a declarat Shari Hinds, responsabilă de politici privind integritatea politică în UE pentru ONG-ul Transparency International.
Ce înseamnă decizia pentru viitoarea activitate a oficialilor UE
Cazul evidențiază o zonă gri majoră în normele UE privind transparența: Sunt mesajele text documente oficiale?
„Documentele reprezintă orice conținut, indiferent de suport, referitor la politica Uniunii Europene, deci din acest punct de vedere … este greu de susținut că mesajele SMS nu sunt documente”, a declarat Couronne.
„Această hotărâre ar putea încuraja aleșii și funcționarii europeni să prefere schimburile vocale în locul SMS-urilor. În ecosistemul actual al comunicărilor de afaceri, granița dintre SMS, e-mail, WhatsApp, Slack și altele similare a devenit foarte subțire“, a spus el.
Instanța nu a spus că fiecare SMS este o înregistrare publică. Dar a confirmat că mesajele pot intra sub incidența legislației privind transparența dacă se referă la afaceri oficiale.
Este un semnal de alarmă pentru instituțiile UE și pentru toți cei care încearcă să le influențeze: Mesajele digitale nu sunt în mod automat în afara legii și nu puteți evita în totalitate controlul prin utilizarea lor.
În practică, rămâne de văzut în ce măsură se poate accesa orice text.
Va avea Ursula von der Leyen probleme?
Probabil că da, cred observatorii.
Criticii din întregul spectru – în special Verzii și extrema dreaptă – au ținut mult timp subiectul viu. Acum, însă, au început să intervină și personalități politice importante, calificând hotărârea drept o mare rușine pentru Comisie.
Eurodeputata olandeză Raquel García Hermida-van der Walle, din partea grupului centrist Renew, a catalogat decizia drept „o victorie pentru transparență”.
În cele din urmă, însă, adevărata putere a UE se află în continuare în capitalele naționale, iar după această decizie, nu au existat prea multe proteste din partea acestora.
Ce va face Comisia de acum înainte?
Comisia va trebui probabil să reexamineze cererea inițială de acces, să facă cercetări adecvate și să furnizeze o nouă motivare juridică dacă nu divulgă din nou documentele respective.
De asemenea, judecătorii au decis că executivul european va trebui să plătească cheltuielile de judecată pentru New York Times.
Curtea a observat că interpretarea Comisiei cu privire la ceea ce se califică drept document – și la perioada în care acesta trebuie păstrat – nu privează pe nimeni de dreptul său de a solicita un document sau de obligația Comisiei de a-l căuta.
Practicile interne ar putea fi acum supuse examinării și Comisia ar putea fi nevoită să își clarifice propriile norme interne.
De asemenea, Comisia are la dispoziție două luni pentru a decide dacă va face apel împotriva hotărârii Curții.
Vom vedea în cele din urmă mesajele cu pricina?
Poate – dar nu e clar dacă se va întâmpla.
Hotărârea admite că recuperarea mesajelor ar putea fi dificilă. Este posibil ca telefoanele să fi fost schimbate. Datele s-ar putea să fi dispărut.
„Când a fost întrebată cu privire la acest aspect în cadrul audierii, Comisia a declarat că a presupus că telefonul mobil al președintei a fost înlocuit” de când New York Times a înaintat cazul, „deoarece era o regulă obligatorie din motive de securitate”, se arată în hotărâre.
Cu toate acestea, decizia crește presiunea asupra Comisiei pentru ca aceasta să efectueze cel puțin acum cercetări adecvate și să ofere un raționament juridic potrivit în cazul în care afirmă din nou că nu poate recupera documentele.
Din declarația sa de miercuri dimineață, după pronunțare, se pare că Comisia înclină spre furnizarea unei noi motivații cu privire la motivul pentru care nu își poate îndeplini obligațiile de transparență, afirmând că va „adopta o nouă decizie care să ofere o explicație mai detaliată”.
Există însă și o altă cale. Parchetul European desfășoară deja o anchetă penală privind achiziția de vaccinuri. Aceasta înseamnă că anchetatorii ar putea, teoretic, să acceseze furnizorii de telecomunicații sau serverele de aplicații pentru a recupera mesajele șterse – în funcție de legile locale privind păstrarea datelor.