Vor plati pensionarii pentru sanatate? (de Cristian Ghinea)

Ministrul Sanatatii discuta despre contributii platite de pensionari si agricultori. La cum arata spitalele din Romania nu s-ar fi spus ca fondul de sanatate a mers citiva ani cu surplus. Si, totusi, asa s-a intimplat.

Ba chiar, unii decidenti, cum este Sorin Oprescu, se plingeau sistematic de faptul ca surplusul de la Sanatate este redirectionat spre alte nevoi, cum ar fi pensiile sau educatia. Bugetele sociale au functionat pe principiul vaselor comunicante: cind unul era in deficit, Ministerul de Finante „imprumuta” de la celelalte.

Si pina acum doi ani bugetul de sanatate mergea oarecum bine, macar comparativ cu boala cronica de la pensii. Dar din 2004 a trecut pe deficit, desi „deficit” este un termen relativ cita vreme banii sint gestionati la gramada de Ministerul Finante. Sa spunem ca a inceput sa consume mai mult decit incaseaza.

Asa ca in 2004 guvernul a trebuit sa vina cu bani de la bugetul de stat. Iar in noiembrie 2004, casele de asigurari judetene au primit verde sa cheltuiasca 800 de miliarde din banii pe 2005. Practic, zilele bune in care sistemul de sanatate se plingea ca ii este confiscat surplusul s-au terminat.

Acum logica vaselor comunicate ar trebui sa intre in functiune. Daca sanatatea este pe minus, trebuie sa luam bani de la fondul de pensii ca sa acoperim gaura. Pensii, am spus? Dar acolo e o criza mai veche, cita vreme avem 4,5 angajati la 4,6 pensionari.

Avem deci doi ministri: un Eugen Nicolaescu care isi stie situatia din sanatate si un Gheorghe Barbu care isi apara nevoile si saracia din sistemul de pensii.

Si pentru ca atunci cind e criza se cauta justificari principiale, Nicolaescu sustine principiul: beneficiaza toti, trebuie sa plateasca toti. La prima vedere are dreptate. Asa cum este acum, fondul de sanatate se bazeaza doar pe taxarea salariatilor.

47,2% din veniturile sale vin de la angajatori (partea din CAS platita de patron) si 46,3% vin de la angajati. Deci, cei 4,5 milioane de angajati platesc peste 90% din banii pentru sanatate pentru toti romanii. Un mic procent mai vine dinspre fondul de somaj.

Cum somerii beneficiaza de asistenta medicala, dar nu platesc direct, ci banii vin de la fondul de somaj, ministrul Sanatatii s-a gindit ca asa ar trebui sa faca si pensionarii si agricultorii.

Problema de principiu este ca pensionarii au contribuit deja la sistem pe vremea cind aveau salariu, deci nu ar mai avea de ce sa plateasca din nou.

Si daca intreaga filosofie a asigurarilor de sanatate de la noi se bazeaza pe principiul solidaritatii (platim toti cind putem, beneficiaza unii cind au nevoie), atunci pensionarii si-au platit deja partea lor.

Cu agricultorii este mai complicat. De fapt, cind vorbim despre agricultori in acest caz, ne referim la fostii lucratori de la CAP.

Agricultorii in puterea virstei dupa 1989 ori lucreaza suprafetele de subzistenta (fara nici o contributie sociala si deci fara pensii pe viitor, dar asta este o bomba sociala ce ni se va sparge in cap ceva mai incolo), ori sint salariati la fermele mari aparute in ultimii ani, deci platesc asigurarea.

Fostii CAP-isti au fost in situatia ingrata de a nu fi contribuit la asigurarile sociale inainte de 1989, deci nici la pensii, nici la sistemul de sanatate.

Cum nu era posibil sa lasi milioane de oameni fara pensie si fara asistenta medicala si nici nu ar fi fost drept (nu au ales ei sa nu contribuie, asa a fost atunci sistemul, au muncit in conditiile date), statul a trebuit sa aiba grija de ei.

Le-a dat pensii dupa 1989, care oricum sint de trei ori mai mici decit pensiile fostilor salariati (pensia medie de stat in iunie 2005 este 2,6 milioane, pentru agricultori e 821.568 lei vechi).

Cum de citiva ani se incearca punerea sistemului de sanatate pe baze contributive, de ne-am ales toti cu carnele de asigurat ce mai mult ne incurca, se ridica din nou problema de principiu: dar fostii CAP-isti?

Pe drept cuvint, asociatiile de pensionari au sarit ca arse la ideea ministrului, spunind ca este inuman ca la niste pensii atit de mici sa se ceara noi contributii. Cifrele le cam dau dreptate. Pensia lunara a CAP-istilor este cit o masa de trei persoane la un restaurant modest din Bucuresti.

Pensia de la stat e cit aceeasi masa la un restaurant cu fite. Sa te gindesti la noi contributii inseamna cel putin o prostie politica. Dar tot domnul Nicolaescu ne linisteste: „veniturile noilor contribuabili nu vor fi afectate de plata contributiilor”.

Premierul Tariceanu la rindul sau a tinut sa ne asigure ca oamenii nu vor plati in plus, se va face doar un transfer intre fondurile bugetare. Deci raspunsul la intrebarea din titlu este „Nu”.

De fapt, se va pune in functiune principiul vaselor comunicante enuntat mai sus: luam de unde avem. Problema este ca fondul de pensii e falimentar, daca ar fi o firma ar fi trebuit inchis demult. Avem deci doua fonduri bugetare, amindoua cu deficite importante, care ar trebui sa se sustina reciproc.

Vasele comunicante nu mai functioneaza pentru ca ambele vase sint gaurite. Asa ca pina la urma se va aduce un vas mai mare care sa rezolve problema. Adica se va umbla la bugetul de stat.

Deja se intimpla asta. Ministrul Sanatatii spune ca va rezolva problema datoriilor restante si se va ajunge ca Sanatatea sa aiba 5% din buget, un record. Asa o fi, dar atunci de ce mai este nevoie sa enervezi citeva milioane de oameni cu venituri mizere cind intreaga discutie se reduce la un artificiu birocratic?