Oamenii pe care nu-i găsești în statisticile oficiale, dar pe care-i vezi la fiecare colț de stradă. De ce a crescut numărul persoanelor fără adăpost din București și ce se poate face

În ultimele 6 luni, centrul Bucureștiului s-a umplut de persoane fără adăpost. Unii sunt de ani de zile pe stradă, alții sunt de câteva luni, unii sunt pașnici, alții sunt violenți.

Tot mai mulți oameni se plâng pe rețelele de socializare că în scările de bloc sau în curțile interioare vin oameni ai străzii care se droghează, lasă seringile acolo, se bat, strigă, își fac nevoile. Autoritățile spun că nu au ce să le facă, încearcă să rezolve problema cu Poliția, dar în mod clar nu funcționează fiindcă dau amenzi unor persoane care nu au din ce să le plătească. Cum am ajuns în această situație și cum rezolvăm problema? Am vorbit cu autoritățile și cu ONG-uri specializate pe acest segment.

Informația pe scurt:

• Autoritățile din București nu știu câte persoane fără adăpost sunt pe străzi, în luna octombrie urmând să facă primul recensământ și abia atunci vom ști cu exactitate. În atenția Primăriei Capitalei sunt circa 400 de astfel de persoane, care beneficiază de servicii sociale.
• Numărul persoanelor fără adăpost a crescut în ultimul an, în principal pe fondul creșterii consumului de droguri și a penuriei serviciilor de specialitate pentru persoanele cu boli psihice grave;
• Primăriile din București au mai multe adăposturi, însă din lipsa încrederii, persoanele fără adăpost fie refuză să meargă acolo, fie nu sunt primite deoarece acestea nu sunt specializate să ofere servicii pentru dependenți și persoane cu boli psihice grave. În condițiile în care majoritatea oamenilor străzii sunt în această situație, practic ei rămân ai nimănui.
• Primăria Capitalei oferă o masă caldă și posibilitatea de a face duș celor care rămân pe stradă, servicii utile, însă nu rezolvă problema în ansamblu.
• În București sunt mai multe ONG-uri care oferă ajutor oamenilor străzii, acestea însă nu pot substitui lipsa unei politici sociale coerente la nivel național și finanțarea necesară serviciilor sociale, de la locuințe sociale, la prevenție și ajutor în timpul crizei.

De ce a crescut numărul persoanelor fără adăpost în centrul Bucureștiului?

Motivele pentru care numărul persoanelor fără adăpost a crescut în ultimul an sunt dependențele – în principal drogurile – lipsa serviciilor pentru persoanele cu afecțiuni psihice, recursul compensator, lipsa serviciilor sociale în țară, a explicat pentru HotNews.ro, Cosmina Simiean, directoarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti.

„În ultimele 6 luni numărul persoanelor adulte fără adăpost de pe străzile Capitalei a crescut îngrijorător. Din ce am vorbit cu persoanele care apelează la serviciile noastre, motivele sunt modificările din Legile justiției, care dau posibilitatea persoanelor care ispășesc o pedeaspă în condiții nepotrivite să iasă mai repede din penitenciar, nu mai există nimic pentru acești foști deținuți în județele de unde provin și ei rămân în București, faptul că în ultimii ani nu s-au dezvoltat servicii pentru oamenii străzii în județele din România, inevitabil ei iau trenul și vin în Capitală, creșterea alarmantă și accelerată a consumului și traficului de droguri, mai ales în zonele centrale, ieftinirea așa ziselor droguri legale, cu 7-8 lei poți să cumperi un pliculeț, lipsa serviciilor pentru persoanele cu boli psihice grave”, a explicat pentru HotNews.ro Cosmina Simiean.

Ionuț Jugureanu, directorul executiv al Fundației Parada, care oferă servicii sociale copiilor străzii și familiilor cu copiii care locuiesc pe stradă, spune că acum vedem efectul a peste 20 de ani de nepăsare în ceea ce privește sărăcia.

• „Oamenii fără adăpost sunt efectul, în primul rând, al sărăciei. Sunt foștii copii ai străzii, din orfelinatele anilor 90, care au devenit adulți și care au devenit persoane fără adăpost adulte. Există o migrație internă din comunitățile foarte sărace ale României, care au emigrat în București pentru că au luat un job sezonier, apoi l-au pierdut și au rămas aici fiindcă găsesc mai multe resurse. Cu piața actuală a chiriilor, este foarte greu să plătești chiria chiar dacă ai un job.
• A treia categorie, este cea care există în toate orașele mari ale lumii, este cea a persoanelor fără adăpost cu probleme de natură psihiatrică, dependențe de alcool/droguri. Sunt tineri care au o familie, prieteni, încep să consume și mai devreme sau mai târziu ajung în stradă, pentru că nimeni nu îi mai acceptă.
• Există aceste noi substanțe de sinteză, aceste „droguri legale”, în timpul guvernării Boc se vindeau legal, firmele plăteau impozit, acele „Magazine de vise”. Situația asta a fost vreun an și jumătate și au creat o piață. Această piață creată prin oblăduirea statului român a creat mii de morți.
• Din păcate nu există în România servicii dedicate, care să trateze dependențele, să facă adăposturi pentru ei și nici o politică de locuire socială. Acesta este efectul a zeci de ani de nepăsare socială. La un moment dat există un număr tot mai mare de persoane rupte de societate, care ajung să aibă comportamente antisociale și de abia asta ne deranjează, nu ne-a deranjat că erau copii în canale, că respirau aurolac, că ajutorul social în România este de 150 de lei, că statul nu investește în locuințe sociale”, a explicat Ionuț Jugureanu.

Și Nicoleta Dascălu, project manager la Asociația Română Anti-SIDA, spune că numărul persoanelor fără adăpost a crescut din cauza creșterii consumului de droguri, în principal „drogurile legale” și lipsa serviciilor pentru dependenții de droguri. Asociația dă persoanelor fără adăpost care folosesc droguri injectabile, seringi sterile pentru a preveni răspândirea bolilor.

• „O cauză este această explozie a consumului de substanțe psihoactive și droguri legale, cum sunt ele cunoscute, care duc la un comportament mai ciudat. Oamenii stau pe stradă și fiindcă vremea este foarte frumoasă și stau în centru fiindcă, bănuiesc, pe acolo trece foarte multă lume și le este mai ușor să primească ceva de mâncare și niște bani.
• Un alt motiv este lipsa serviciilor. Acești oameni nu au unde să meargă. Sunt adăposturi de noapte unde pot să meargă și să stea, dar dimineața sunt dați afară și lăsați să umble pe străzi până se face seară și pot reveni în adăpost. Cei cu dependențe nu sunt primiți în adăposturi”, a explicat Nicoleta Dascălu.

Fundația are două centre de tratament pentru consumatorii de heroină, însă numărul de locuri este limitat, iar oamenii străzii nu prea vin în ele deoarece necesită o anumită perseverență.

„Noi avem două centre de tratament substitutiv pentru dependenți de heroină, dar nu mai avem locuri, că nu avem nici resursa umană disponibilă și nici metadona. Pentru dependențele de celelalte substanțe se face psihoterapie, nu există tratament cu un medicament, și este foarte greu să găsești psiholog care să te primească, cu care să lucrezi”, a explicat Nicoleta Dascălu.

Un alt motiv este sărăcia și lipsa politicilor de combatere a sărăciei, cum ar fi locuințele sociale și programe viabile pentru ajutorarea acestor categorii vulnerabile, spune Irina Zamfirescu, ONG-ist care lucrează de peste 10 ani cu persoane vulnerabile.

„Vorbim despre criza facturilor, despre creșterea prețurilor la alimente, dar omitem din conversații un subiect crucial – cum se descurcă oamenii cu chiriile? Unii dintre noi nu ne descurcăm. Locuirea socială nu a fost niciodată o temă centrală pe agenda politicienilor și în perioade de inflație acest lucru devine extrem de apăsător. În luna iulie, spre exemplu, la nivelul Bucureștiului erau disponibile 3 locuințe sociale, atât de acută a ajuns lipsa locuințelor sociale.

Dezvoltarea inegală din România face ca persoanele vulnerabile din orașele mici sau din mediul rural să migreze către orașele dezvoltate. Este o reacție rațională a unor persoane care, în comunitățile lor, nu au acces la servicii sociale de bază. În București nu avem nici programe de locuire pentru persoanele aflate în criză. Din păcate reflexul în România este mai degrabă de a gestiona sărăcia cu poliția”, a explicat Irina Zamfirescu.

Câte persoane fără adăpost sunt în București?

Adevărul este că nu știm. În ultimii 5 ani, Primăria Capitalei a avut în evidență aproximativ 400 de persoane fără adăpost, din care aproximativ jumătate au ultimul domiciliu în Municipiul București, potrivit datelor transmise de instituție la solicitarea HotNews.ro.

În perioada 26.06.2023 – 07.07.2023 a fost derulată o acțiune comună cu Ministerul de Interne și Poliția Locală a Municipiului București, în zona centrală a Municipiului București, respectiv Bulevardul Unirii și străzile adiacente, pe parcursul căreia au fost localizate 33 de persoane adulte fără adăpost, din care 22 se afla în evidența Direcției Generale de Asistență Socială a Municipiului București, iar 11 persoane au fost identificate cu ajutorul lucrătorilor de poliție, fiind luate în evidență în momentul acțiunii.

Dar aceste cifre vizează doar persoanele fără adăpost pe care instituția le are în evidență, și nu se referă la tot Bucureștiul.

Abia acum, în luna octombrie, Primăria Capitalei prin Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București, Primăriile de Sector și ONG-uri fac recensământul persoanelor fără adăpost. „Adevărul este că în ultimii 20 de ani nu a existat o numărătoare a acestor perosane, totul se bazează pe statistici, și este timpul să știm câte astfel de persoane sunt pentru a putea adopta niște politici publice în consecință”, a explicat Cosmina Simiean.

Cine sunt oamenii străzii și cum au ajuns acolo?

• „În ultima perioadă s-a schimbat foarte mult profilul lor. Dacă acum câțiva ani erau persoane care proveneau din centre de plasament, acum principalul motiv sunt neînțelegerile în familie cauzate de dependențe sau boli psihice sau alte probleme, undeva la 60% din cei care ajung la noi. În proporție de 80% oamenii care ajung pe stradă sunt bărbați.
• Și avem, în centrele noaste, un procent undeva la 75% de persoane care suferă de boli psihice. Aici nu există servicii de prevenire, de urmărire, să vezi dacă aceste persoane își iau medicamentele, în curând nu vor mai exista nici centre pentru persoane cu dizabilități psihice. În lipsa unui sistem funcțional de psihiatrie ne putem aștepta ca numărul acestor persoane să crească”, a explicat Cosmina Simiean, directoarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti.

Ce fac autoritățile pentru a rezolva problema?

Asaltați de sesizări de la persoanele deranjate de persoanelele fără adăpost, primarii și Poliția încearcă să rezolve problema cu Poliția Locală, dar fără rezultat, fiindcă principala măsură este aplicarea unor amenzi, care nu vor fi plătite niciodată.

„Acolo unde sunt acte pe care noi putem să le sancţionăm, fără îndoială că vom interveni. Aşa cum este legislaţia din România în momentul de faţă, o persoană pe care o vezi de o sută de ori că cerşeşte sau vagabondează şi deranjează lumea în zona centrală a oraşului nu poţi decât să o sancţionezi contravenţional, ceea ce nu are niciun efect. Dacă consumă pe droguri pe spaţiul public, atunci e altă faptă şi poate să fie sancţionată”, a declarat marți primarul general al Capitalei, Nicușor Dan, într-o conferință de presă.

Acesta spune că se vor vedea îmbunătățiri după schimbarea șefului Poliției Locale a Municipiului București și creșterea numărului de polițiști alocați la „Ordine publică” de la 120 la 200.

Și primarul Sectorului 3, Robert Negoiță, spune că nu prea are ce să facă pentru rezolvarea problemei.

• „Este foarte complicat subiectul și spre deosebire de alte domenii în care chiar încercăm să ne inspirăm de la alții care sunt mai dezvoltați, mai cu experiență decât noi, nici asta nu ajută, fiindcă dacă mergem la Paris, la Londra, Roma, o să vedeți că ei au mai mulți decât noi.
• Problema principală este că ei nu acceptă niciun fel de regulă, că noi avem adăposturi, dar dânșii nu vor să accepte regulile din adăposturile noastre, fiindcă noi acolo nu îi primim nici cu băutură și nici cu droguri, nici beți și nici drogați, fiindcă dacă am accepta asta, în câteva zile nu am mai avea deloc adăposturi. Poliția locală nu are atribuții pe partea de infracționalitate.
• Poliția locală poate doar să îi amendeze, dar absolut degeaba fiindcă nu au proprietăți, venituri, râd de noi, nu avem ce le face”, a explicat Robert Negoiță pentru HotNews.ro.

Persoanele fără adăpost pot fi luate de pe stradă doar dacă doresc asta, altfel intervin chestiunile legate de drepturile omului.

„Conform legislației în vigoare, în situația în care persoana în cauză refuză orice formă de ajutor și nu prezintă semne de autovătămare și/sau nu pune în pericol integritatea altor persoane, nu poate fi constrânsă în niciun fel să accepte sprijinul oferit”, a transmis Primăria Capitalei la solicitarea HotNews.ro.

Primăriile au adăposturi, dar o bună parte din oamenii străzii refuză să meargă acolo sau nu sunt primiți, fie din cauza faptului că sunt dependenți de droguri, de alcool, fie au boli pshihice grave și reprezintă un pericol pentru ceilalți. Nicio Primărie din București nu are servicii dedicate pentru aceste persoane, așa că ele rămân pe stradă. Nici nu este clar ce instituție ar trebui să facă aceste centre, în condițiile în care statul român nu oferă aceste servicii nici pentru restul categoriilor sociale.

Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București deține două centre sociale destinate găzduirii persoanelor fără adăpost:

• Complexul Integrat de Servicii Sociale pentru Adulți „Sf. Ioan”, cu o capacitate de 200 de locuri, situat pe Bd. Theodor Pallady, nr. 64, sector 3, acum închis, beneficiarii find mutați în alte centre:
• Centrul de Asistență Comunitară „Filaret”, situat pe strada Mitropolit Filaret nr 41 – 41A, sector 4, având o capacitate de 32 de locuri.

Cosmina Simiean, șefa Direcției Generale de Asistență Socială a Municipiului București, spune însă că nu locurile sunt problema și că gradul de ocupare este undeva la 50%, cel puțin vara.

• „Nu vin pentru că regulile din aceste centre sunt mult prea dure și nu le pot respecta: interdicția de a fuma în interior, de a consuma alcool și droguri, ora de stingere între orele 22.00-23.00, păstrarea curățeniei și avem din ce în ce mai multe cazuri care refuză să meargă la adăpost dacă sunt obligați să facă baie. Locuri sunt, nu este vorba despre asta.
• Este vorba despre adecvarea serviciilor. Centrul nostru nu este spital de psihiatrie. Sunt foarte multe cazuri grave pe stradă, pe care nu avem cum să le luăm în centre din motive care țin de siguranța tuturor. Sunt foarte multe persoane care sunt excluse de la noi și de la Sectoare din această cauză, excluderile sunt foarte serioase, violență, sar cu cuțitul, fumează în cameră și pot să dea foc. Noi nu avem un agent de pază în fiecare cameră, avem unul pe etaj.
• Noi nu putem gestiona în centrele noastre oamenii cu boli psihice grave și consumatorii de droguri, trebuie personal de specialitate, medici, ei intră în sevraj când nu mai consumă. Noi oferim găzduire, masă și servicii medicale primare, dar atât”, a explicat aceasta.

Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București mai are două programe pentru persoanele fără adăpost sau în dificultate:

• „Supa comunitară”, prin care beneficiarii primesc, gratuit, câte o supă/ciorbă la alegere şi pâine, de luni până vineri, în intervalul orar 12.00 – 15.00, în două locaţii, Şos. Viilor, nr 44, sector 5 şi Str. Bucur, nr 23, sector 4.
• „Duşul Social”, care funcţionează de luni până vineri, în intervalul orar 09.00 – 15.00, în două locaţii diferite pentru femei şi bărbaţi. Astfel, femeile pot merge la Centrul de Asistență Comunitară „Filaret”, situat în strada Mitropolit Filaret nr 41 – 41A, sector 4, iar bărbaţii în Centrul de Asistență Comunitară „Viilor”, situat în Şos.Viilor, nr. 44, sector 5.

Persoanele fără adăpost mai pot beneficia, în centrele de zi, de o baie fierbinte, igienizare corporală completă, schimbarea întregii garderobe din donațiile provenite de la bucureșteni (haine, încălțăminte, accesorii diverse), apă, ceai și cafea. Mai mult, au acces la TV, internet și își pot încărca telefoanele mobile proprii.

„În plus, în centrele de zi sunt oferite servicii de consiliere psiho-socială, consiliere în vederea obținerii unui loc de muncă conform pregătirii, suport în vederea obținerii actelor de identitate, iar în parteneriat cu Fundația Inovații Sociale “Regina Maria” este asigurat accesul la servicii medicale în cadrul Policlinicii Sociale Baba Novac, situată în Str. Dristorului nr.81-88, Sector 3, București”, au mai răspuns reprezentanții Primăriei Capitalei la solicitarea HotNews.ro.

Aceste lucruri î sunt utile, dar nu rezovă problema în profunzimea ei.

De ce oamenii străzii nu au încredere în autorități?

Oamenii străzii percep de multe ori autoritățile locale ca pe niște dușmani, spune activista Irina Zamfirescu. Unul dintre motive este că autoritățile locale încearcă să rezolve problema într-un mod brutal, care s-a dovedit că nu dă rezultate.

• „Am ajuns într-o situație dramatică în care persoanele fără adăpost sau care locuiesc în condiții precare mai degrabă se tem de autoritățile publice, de persoanele care ar trebui să le acorde sprijin. Experiențele anterioare de interacțiune cu autoritățile publice au condus la lipsă acută de încredere că „statul” va face ceva pentru a le îmbunătăți situația.
• De cele mai multe ori, atunci când povestesc despre interacțiuni cu autoritățile publice, menționează amenzi sau dialoguri brutale. Și atunci când statul te întâmpină cu chitanțierul, în stradă, este greu să mai crezi în orice instituție publică, deci și în asistența socială.
• Mai mult, de-a lungul anilor am participat la întâlniri între reprezentanți ai diferitelor direcții de asistență socială din București și persoane fără adăpost. Am fost martora unor discuții incriminatoare, în care persoanelor fără adăpost li se reproșa situația în care sunt.
• Am auzit chiar un asistent social care imputa acestor oameni că aduc ploșnițe în adăposturile de noapte. Și făceau asta public. Această ostilitate nu poate convinge persoanele fără adăpost că adăposturile publice sunt locuri care îi sigure și care sunt gândite pentru a-i sprijini”, a explicat Irina Zamfirescu.

Ce trebuie făcut pentru rezolvarea problemei?

Irina Zamfirescu, ONG-ist care lucrează cu oamenii străzii, spune că primul pas este stabilirea unei relații de încredere între oamenii străzii și autorități și acordarea unor servicii de asistență socială potrivite.

„Pentru a gestiona această situație responsabil și în acord cu principiile demnității umane, înainte de orice, trebuie să (re)stabilim relația de încredere între persoanele fără adăpost și reprezentanții instituțiilor publice. Iar pentru a face asta, autoritățile publice, politicieni și angajați ai primăriilor din București, trebuie să plece mereu de la premisa dreptului la viață decentă a fiecăruia dintre noi, la demnitate. Asistența socială nu este un favor și nu este un gest de caritate. Nu este locul din care putem face reduceri bugetare pentru a eficientiza cheltuielile publice. Pentru a garanta dreptul la viață al persoanelor fără adăpost e nevoie de asistență socială”, a explicat Irina Zamfirescu.

Aceasta spune că în Europa și SUA există programul „housing first”, un program care pleacă de la o premisă aparent banală – „pentru a ajuta un om, înainte de orice, trebuie să-i oferim securitatea unei locuințe”.

Apoi, instituțiile statului trebuie să ofere serviciile de care aceste persoane au nevoie pentru a ieși din situația de criză.

• „Locuința nu mai poate fi văzută ca o chestiune pe care o merităm doar în condițiile în care ne permitem un credit de 30 de ani. Locuirea este soluția pentru probleme fundamentale precum sănătate, educație sau loc de muncă. În cadrul programelor housing first, oamenii sunt sprijiniți prin servicii medicale, psihologice, psihiatrice și sociale.
• Programul a dat rezultate bune și este evident de ce: o persoană deprivată sever de somn, care trăiește în constantă insecuritate, care suferă de frig iarna sau care are probleme grave de sănătate pe care nu le-a tratat ani de zile nu poate mai mult decât să supraviețuiască în stradă.
• Or, rolul asistenței sociale este tocmai să ofere acele servicii care fac trecerea de la supraviețuire la o viață ce poate fi trăită minim decent”, a explicat Irina Zamfirescu.

România a semnat în 2021 Declarația din Lisabona cu privire la eradicarea fenomenului de locuire în stradă. România și-a asumat că până în 2030 nu va mai avea persoane fără adăpost, spune Irina Zamfirescu.

Și Ionuț Jugureanu, directorul executiv al Fundației Parada, spune că rezolvarea este în adoptarea unor politici sociale potrivite.

„Problema se poate rezolva prin politici sociale, prin finanțări corecte, printr-o strategie pentru combaterea dependenței în rândul acestor oameni. Sunt zeci de mii de români anual a căror viață este distrusă de aceste dependențe – alcool, jocuri de noroc, droguri. Câți bani se investesc pentru combaterea lor?”, a explicat acesta.

În concluzie, creșterea numărului de oameni ai străzii este consecința lipsei serviciilor de prevenție și tratare a dependențelor, gestionarea necorespunzătoare a persoanelor cu boli psihice grave, care sunt pasate familiilor sau lăsate în voia sorții și ascunderea și stigmatizarea sărăciei, fără a veni cu politici viabile și cu finanțare pentru combaterea fenomeniului,