2014 – Anul marilor minciuni si adevaruri
Ce vom afla dupa doua siruri de alegeri – europarlamentare in mai, prezidentiale in decembrie? Ce clarificari asteptam pe scena politica? 2014 se anunta salbatic. Pentru cine va fi an de rascruce, sub ce auspicii incep marile confruntari? Inainte de a intra in detalii, o remarca de ordin general: mizele sunt uriase dar zarurile n-au fost inca aruncate. Jocul se anunta teribil de sofisticat. Unii isi joaca libertatea, cariera, altii averi frumusele. Se joaca soarta unor institutii cheie in stat si viitorul unui tari pe urmatorii 10-15 ani. In fine, acum se decide viitorul puterii si al opozitiei. Vi se pare putin?
Fiecare ciclu electoral a fost in felul sau hotarator. Acum, totul e diferit. Sunt multe cauze personale de aparat. Prea multe nume mari joaca un fel de ruleta ruseasca. Exista si o cauza comuna, de interes general. Pentru ea, inca merita luptat pana la capat. Spre sfarsitul acestui an vom afla cum va arata statul pe termen lung: va fi un stat slab, la mana oricui borfas, sau unul cu instituti consolidate, mai greu de manevrat? Si vom mai sti ceva: numele viitorului mascul alfa al politicii romanesti. Teoretic, dupa aproape noua ani, epoca Basescu tocmai se va fi incheiat.
Primii care au ceva de lamurit sunt liderii USL. Vom afla curand daca PSD si PNL se rup. S-ar putea decide chiar inainte de luna februarie, cand incepe noua sesiune parlamentara. Exista toate premisele ca Victor Ponta sa pastreze cativa liberali in guvern (gruparea Chitoiu-Rusanu), sa-i impinga pe fidelii lui Crin Antonescu afara pentru a obtine un PNL divizat in plina campanie pentru europarlamentare.
O prima repetitie a scenetei ruperii s-a jucat in decembrie, dar atunci Antonescu a fost cel care si-a dorit despartirea. A constatat ca nu era dispus nimeni sa-l urmeze in opozitie. Poate ca acum nu mai doreste sa plece din USL. Ce perspective ar avea in opozitie? Insa decimarea PNL ar putea sa devina obiectiv pentru PSD. Ce interes ar avea Victor Ponta sa aiba un partener puternic cand urmeaza doua siruri de alegeri? Slabindu-l, ar ocupa usor tot terenul.
Aflat in cadere libera in sondajele de opinie, 2014 ar putea insemna, pentru Crin Antonescu, sfarsit de cariera. Asta daca nu va ajunge din nou la o intelegere cu Victor Ponta. Cum am vazut, ar fi dispus sa faca orice pentru a supravietui politic. O astfel de intelegere in extremis pare foarte posibila. Lui Victor Ponta ii este groaza de o demitere in Parlament prin pierderea majoritatii, cum a patit MRU in 2012. Antonescu l-a si amenintat cu asta in timpul crizei USL din decembrie anul trecut. Avand insa precedentul MRU proaspat in minte, Victor Ponta si-a format din timp o majoritate alternativa tinand UDMR aproape si prin racolarea de parlamentari PPDD. In paranteza fie spus, acest partid o sa dispara, probabil, topindu-se, dupa sau inainte de europarlamentare in PSD.
Victor Ponta trebuie sa se decida daca vrea sa mai fie premier, daca doreste sa candieze la prezidentiale sau daca face o mica paranteza prin institutiile europene pentru a-si prezerva capitalul politic si pozitia in partid. Partidul il impinge sa candideze, dar Ponta isi doreste sa ramana prim-ministru.
Subliniez: in acest moment toate scenariile sunt deschise in PSD. Este luata cat se poate de serios in calcul varianta demisiei din fruntea guvernului, urmata de un mic sejur la Bruxelles pentru a capata si mai multa greutate politica. Putem sesiza ca alti doi potentiali candidati se tot incalzesc pe margine: eternii prezidentiabili Sorin Oprescu si Mircea Geoana.
Prin urmare, ce-i de facut? N-a mai ramas prea mult timp pentru o decizie ferma. Oricat s-a fofilat pana acum, oricat s-a dedublat sau a apelat la minciuna pentru a-si salva imaginea, vine un moment al adevarului si pentru cei doi Ponta. Dupa deputatul si premierul Ponta, va exista si un al treilea – candidatul – sau din cei doi ramane doar unul?
Va fi dificil sa ramana premier in 2014 fara a risca scandaluri de proportii. L-ar putea salva – cel putin o vreme – un premier de paie, gen Chitoiu. Acesta ar juca si rolul de tampon intre guverare si PSD. Un premier din propriul partid e putin probabil: ar deveni curand competitor intern.
Desigur ca Victor Ponta are si varianta ramanerii la Palatul Victoria, guvernand ca pana acum. Chiar daca in economie nu se intampla nimic bun, la televiziunile lui Ghita si Voiculescu totul se vede roz. Dovada oda inchinata intre Craciun si Anul Nou conducatorului iubit, semnalata de jurnalistul Adrian Halpert pe blog. Fiind an electoral, partidul va cumpara tot ce misca in presa. Altfel spus, viata se va vedea in multe nuante de roz. Deci, se poate si asa: cu propaganda, cu minciuna si manipulare.
Dar ce te faci cu viata reala, cu economia care gafaie, cu adunatul taxelor, cu angajamentele la FMI? De unde bani cand investitiile s-au prabusit in 2012?
Ce te faci apoi cu marii penali care vor garantia libertatii? Cu baronii care reclama resurse si vor sa fure in liniste? Fara astea nu se vor mobiliza prea usor in doua siruri de alegeri fara miza pentru ei. Marii penali se numesc Dragnea, Voiculescu, plus o lunga lista de baroni locali. Parlamentul a incercat fara succes sa-i scape pe toti la sfarsitul anului trecut, dar ceva n-a mers.
Presiunea va creste, logic, pe Guvern. Acesta le poate rezolva problemele rapid, cu cateva ordonante de modificare a noului Cod Penal si de Prodedura Penala. Odata intrate in vigoare, produc instant efecte.
Fostul premier Adrian Nastase va afla peste cateva zile daca intra la loc sau scapa de inchisoare. Soarta sa este cosmarul tuturor. Cand vad ce i se intampla fostului premier, toti penalii stiu ca nu mai au timp de pierdut. Fiecare zi scursa dupa trimiterea in judecata poata fi fatala. Prin urmare, vor presa guvernul sa faca ceva si inca repede. De ce ar mai sta la mana unui Parlament greoi si imprevizibil.
Va avea curajul Victor Ponta sa ia in piept guvernarea intr-un asemenea an?
Cand Traian Basescu declara in seara de Anul Nou ca si-ar dori, in 2014, “un guvern care sa fie cinstit cu romanii, sa nu-i mai minta” prefigura tema centrala a unui an cu doua siruri de alegeri. Va fi chiar asta: o batalie dura impotriva minciunii si inselatoriei, o lupta inegala cu banditismul de stat.
Dar si pentru Traian Basescu vine un moment al adevarului: peste doar sase luni vom afla ce a crescut in umbra sa dupa despartirea de PDL. Un nou partid sau o minciuna? Un partid de opozitie autentic sau o jucarie pentru Elena Udrea, un mic vehicul cu ajutorul caruia fiica sa, Elena Basescu, sa ajunga iarasi europarlamentar?
Ca Elena Udrea are ambitii mari, poate chiar de candidat la prezidentiale in 2014, este evident. Pentru asta, are nevoie de un partid iar acela nu poate fi PDL. In functie de rezultatul obtinut la europarlamentare, PDL l-ar putea schimba pe Vasile Blaga de la conducere in 2014. Cum se va numi noul lider? Poate Catalin Predoiu, poate iarasi Emil Boc, insa greu de crezut ca Elena Udrea.
Pentru Mihai Razvan Ungureanu este an hotarator: daca in 2014 nu va fi candidat la prezidentiale, dispare ca om politic. Marele test pentru partidele de dreapta va veni abia dupa europarlamentare: vor avea puterea sa desemneze un candidat unic la presedintie sub care sa defileze puzderia de formatiuni? Si cum se va numi liderul, cine va tine steagul? Tot Traian Basescu sau se ridica, in fine, cineva?
Va fi un an delicat si pentru UDMR. O eventuala candidatura a lui Laszlo Tokes pe listele FIDESZ ar putea lasa Uniunea fara nici un reprezentant la Bruxelles. Totusi, n-ar fi prima data cand partidele din maghiarime (UDMR, PPMT, PCM) negociaza la sange pana in ultima clipa pentru a se reuni apoi, pragmatic, intr-o mare coalitie.
Exista insa, ca de obicei, riscul ratarii europarlamentarelor daca UDMR si radicalii nu se inteleg. Mai mult, daca Tokes va candida pe listele FIDESZ si va intra in Parlamentul European sprijinit de Victor Orban, atunci maghiarii din Romania s-ar putea trezi, pentru prima data in ultimele doua decenii, cu un reprezentant trimis la Bruxelles de Budapesta, nu de Bucuresti.
Un rol esential in mentinerea unor institutii cheie si al echilibrului democratic in anul de foc 2014 revine serviciilor de informatii. Mereu au contat in momente cruciale, dar acum au in fata o misiune aproape imposibila. Pentru George Maior si Florian Coldea va fi inca un an cumplit, poate cel mai dificil. Statul de drept, functionarea justitiei pot fi salvate sau ingropate si cu binecuvantarea lor. Una e sa-ti inchei mandatul si sa ramai in istorie ca salvator, alta ca gropar.
Televiziunile vor juca mai departe un rol important, dar miscarile gen Salvati Rosia Montana, protestele impotriva gazelor de sist si alte flash mob-uri bine organizate pe net au aratat rolul tot mai important jucat de retelele sociale. Oricat de puternic ar fi zidul propagandistic ridicat de televiziuni, netul il poate darama in orice clipa si poate declansa energii greu de stapanit. Intr-un an electoral, netul poate face diferenta, cum s-a mai intamplat, intre agonie si extaz, intre a avea totul sau nimic.