2026: Anul inflexiunii și schimbării de registru economic

Recesiunea tehnică avertizează asupra încetinirii certe a economiei, nu indică certitudinea intrării în recesiune economică, spune Florian Libocor, economistul șef al BRD, într-o opinie transmisă HotNews.

Începând cu primul an de pandemie (2020) și până în 2024, amprenta unui regim de management al crizei asupra modului de funcționare a economiei românești, a fost predominantă. Această amprentă a fost caracterizată de politici publice reactive, asupra unei economii care a generat rezultate pozitive (mai puțin în 2020, când economia s-a contractat cu -3,7%) sub impulsul unui consum stimulat fiscal, a unor investiții fragmentate și a unor ajustări în termeni nominali a cursului de schimb, ratei inflației și a veniturilor salariale.

Consecințele au fost acumularea unor deficite gemene mari și creșterea presiunilor pe costul finanțării, într-un spațiu de manevră limitat suplimentar și de constrângerile europene. „Eficiența” modelului s-a epuizat în 2025, după ce în primul semestru al anului 2024, România intrase în … recesiune tehnică (vezi comunicatele de presă ale INSSE, nr. 206, din 14 august 2025 și nr. 37, din 13 februarie 2026).

În pofida unor semnale evidente din trecutul recent, care argumentau o contracție iminentă, economia României are toate șansele să intre în 2026 sub semnul unei schimbări de registru economic. Dinamica contextului macroeconomic pare a se reconfigura către un model selectiv, mai disciplinat și mai ancorat în fundamente, după o perioada în care stimulii excepționali (lichiditate abundentă, fiscalitate expansionistă și implicit consum consistent) au potențat o creștere susținută și acompaniată de dezechilibre accentuate.

Consecința corecției fiscale este limitarea politicilor de stimulare (sau susținere măcar) a cererii interne

În acest sens se evidențiază câteva semnale care susțin probabilitatea ca această schimbare de registru economic să se materializeze: echilibrarea fiscală, scăderea dinamicii prețurilor și a costului capitalului.

Dezechilibrul major al poziției fiscale (deficit de 9,3% din PIB in 2024) a fost ajustat peste așteptări în 2025 (7,65% din PIB – metoda cash – față de o țintă revizuită în ultimul trimestru la 8,4%, de la 7% ințial). Corectarea derapajului fiscal a fost un obiectiv de neevitat al politicilor guvernamentale. Consecința implicită a acestei corecții (nefiind o specificitate a României, ci un efect secundar al procesului de ajustare) este limitarea spațiului și implicit a politicilor de stimulare (sau susținere măcar) a cererii interne.

O contracție a consumului era inevitabilă (ceea ce s-a întâmplat și în cazul nostru). Astfel, o creștere marginală/moderată a PIB, dar și probabilitatea unei contracții economice în aceiași termeni, sunt scenarii pe care nu le putem ignora atunci când în discuție intervine contracția principalului motor de creștere: consumul. Ei bine, într-un astfel de context, rolul investițiilor (ISD, fonduri europene etc) și al productivității economiei devine vector principal de creștere a economiei. Putem vorbi despre un nou model de creștere care are cel puțin o caracteristică esențială: este un model mai sănătos (a se vedea și anul 1999, anul în care consumul a „pierdut” de asemenea rolul de motor de creștere în favoarea exportului). A nu se înțelege greșit, consumul nu este nociv atâta vreme cât poate fi susținut fără a periclita echilibrele intern și extern.

Cel mai probabil inflația va încheia 2026 la aproape jumătate față de anul precedent (în jur de 5% an/an)

Anul trecut, inflația s-a apropiat de nivelul cu două cifre (atingând 9,7% la finalul anului), fiind potențată de mai mulți factori, între care și ridicarea plafonării prețului energiei. Acum există o perspectivă concretă de a vedea o dinamică a prețurilor de consum semnificativ mai redusă. În scenariul cel mai probabil inflația va încheia anul 2026 la aproape jumătate față de anul precedent (în jurul a 5% an/an). Probabilitatea ca indicele prețurilor de consum să scadă cu circa un punct procentual mai mult nu este exclusă, ci dimpotrivă.

Materializarea acestor perspective va juca un rol consistent pentru stabilizarea piețelor financiare, dar va fi insuficientă pentru a genera o relaxare amplă și rapidă a condițiilor monetare. Altfel spus, nu va conduce la o reducere consistentă a ratei dobâzii de politică monetară, dar poate crea premisele pentru a justifica ulterior o astfel de conduită a politicii monetare. O primă (și importantă) consecință va fi aceea de menținere a caracterului restrictiv al costului real al finanțării. În acest context, companiile vor resimți mai mult sau mai puțin impactul acestui cadru, în funcție de cel putin două dintre elementele care le caracterizează: potențialul de a genera lichiditate și structura bilanțului.

Persistența unui nivel ridicat al costului capitalului, chiar și în situația în care rata dobânzii de politică monetară va fi redusă gradual cu circa 0,75 puncte procentuale (asumpție pe care o consider ca fiind realistă pentru acest an, dar care, odată materializată, nu va face condițiile financiare mai puțin restrictive în comparație cu nivelul lor mediu din ultima decadă), va aduce în centrul atenției noțiunile de eficiență și disciplină.

Mesajul transmis de comportamentul pieței de capital (BVB) pentru 2026, este mai degrabă unul de optimism moderat, nu de accelerare

Noua realitate va muta accentul (sau cel puțin așa ar fi firesc) pe noii vectori de expansiune precum optimizarea capitalului de lucru, disciplina investițiilor si eficiența operațională, cu intenția de a limita expansiunea cu orice preț finanțată prin datorie. În acest context, un bilanț solid va face diferența, atât din punct de vedere al situației indicatorilor financiari, cât și al capacității unei companii de a susține o strategie de creștere și dezvoltare.

Mesajul transmis de comportamentul pieței de capital (BVB) pentru anul 2026, este mai degrabă unul de optimism moderat, de stabilizare într-un cadru fragil, nu de accelerare (în pofida evoluțiilor de la începutul anului). Chiar dacă piața nu anticipează o creștere majoră în acest an, nu semnalizează nici o recesiune, ci, mai probabil, o creștere marginală, modestă.

O comparație a ultimilor doi ani (2025 față de 2024) relevă următoarele aspecte: i) – valoarea tranzacțiilor a avut o creștere marginală, ii) – numărul tranzacțiilor a scăzut cu circa 17%, iii) – capitalizarea bursieră (valoarea de ansamblu a companiilor listate) a crescut cu circa 50%, și iv) – indicele BET s-a apreciat cu circa 45%. Această evoluție este specifică unei piețe în proces de maturizare și consolidare. Totodată, indică o prezență crescută a investitorilor instituționali într-o piață a cărui motor principal este majorarea prețului acțiunilor (preponderent pe fondul profiturilor mari raportate și mai puțin probabil pe fondul atenuării percepției de risc), o piață în care manifestarea efectului „buy and hold” demonstrează adoptarea unor strategii de protejare-acumulare, în care nou-intrații reprezintă o fracție marginală și, nu în ultimul rând, o piață cu un free-float activ mai mic, mai valoroasă dar nu suficient de lichidă pentru dimensiunea pe care o are.

Investitorii caută cu precădere să-și protejeze capitalul (pe scurt caută stabilitate)

Un semnal important este dat de schimbarea structurii randamentelor și accentuarea caracteristicii defensive. Altfel spus, accentul anticipațiilor pozitive este pus pe obligațiunile suverane (investment grade), companiile cu o politică „generoasă” de dividend, sectoarele cu caracter defensiv (de ex. cele care sustin consumul de bază, sănătatea, utilitățile) și alte active percepute tradițional ca fiind sigure (în categoria „safe haven”). Obiectivul principal nu este creșterea, ci protejarea capitalului acumulat.

Accentuarea caracterului defensiv al randamentelor arată că investitorii caută cu precădere să-și protejeze capitalul (pe scurt caută stabilitate) și se manifestă preponderent atunci când cresc riscurile la adresa stabilității macroeconomice (tensiuni inflaționiste persistente, costuri de finanțare/dobânzi mari, context geopolitic tensionat), ritmul de creștere a economiei încetinește și se accentuează anticipațiile de stres financiar.

Nivelul lichidității, caracterizat de o stabilitate relativă a volumelor, reduce semnificativ probabilitatea asociată unui scenariu de criză iminentă. Listările sunt la cote mici sau sunt amânate precaut, iar vectorii care induc mișcări rapide în piață sunt preponderent de natură macroeconomică (de ex. nivel al ratelor de dobândă, evoluția poziției fiscale, nivelul ratingului suveran). O altă nuanță a lichidității relativ stabile ar putea fi și comportamentul rotativ al capitalului (o rotație între acțiuni). Această nuanță nu poate fi însă probată decăt eventual prin stabilitatea valorii tranzacțiilor (2025/2024) ceea ce poate reprezenta o realitate, dar nu reprezintă un argument suficient.  

Cea mai subtilă nuanță este dată de lipsa euforiei. Raritatea listărilor și apetitul redus (spre deloc) pentru companii de mici dimensiuni indică cu certitudine că în piață sentimentul de acumulare (mai mult sau mai puțin accelerată) a fost înlocuit de cel de protejare (mai mult sau mai puțin prudentă).

Toate cele menționate mai sus vin cu cost specific perioadei și politicilor de austeritate și corecție, dar schițează o economie activă, care trece printr-un proces de selecție, de schimbare de paradigmă, nu o economie pasivă. Se fac și greșeli (s-au făcut și acum) inerente unui astfel de proces.

Companiile pot aborda acest an ca fiind unul al repoziționării prudente sau unul al retragerii.

2026 este un an de inflexiune, un an în care performanța este o rezultantă a calității (situațiilor financiare), a solidității (modelelor operaționale alese) și a disciplinei (deciziei de alocare a capitalurilor).

Companiile pot aborda acest an ca fiind unul al repoziționării prudente sau unul al retragerii. Consolidarea lichidității, calibrarea riscului și prioritizarea planurilor de investiții vor fi caracteristici ale companiilor care se pregătesc pentru un nou ciclu de creștere, nu pentru un an dificil.

Cheia realistă în care 2026 poate fi „citit” ex-ante este cea a refacerii echilibrelor și maturizării economiei (ceea ce implică disciplină). Pe de altă parte, a discuta despre, sau a asuma, o contracție economică, nu este absolut deloc irealist sau greșit (este un scenariu care în mod cert nu poate fi ignorat). Evoluția PIB pe ultimul trimestru al anului 2025 (serie trimestrială ajustată sezonier) a confirmat existența recesiunii tehnice. Ultimele două trimestre ale anului indică o conctracție a PIB (în Q3 de -0,1%, ajustat față de -0,2%, iar în Q4, de -1,9%), iar evoluția PIB în Q1 a fost ajustată la -0,6% față de 0,1% (raportare din 14 noiembrie 2025). Semnalele unei recesiuni economice sunt anticipate de contracția consumului gospodăriilor, a vânzărilor cu amănuntul, a pieței muncii și a producției industriale.

Drobul de sare a fost și va fi mereu gata, gata să cadă.

Recesiunii tehnice i se pot atribui diverse sensuri, de la semnalizator al unei posibile recesiuni economice când PIB anual intră în contracție (o interpretare validă), până la avertizor cert că o intrare în recesiune economică este implicită (o interpretare nu tocmai corectă). În acest sens avem câteva exemple recente, elocvente, de recesiuni tehnice care nu au dus implicit la recesiuni economice. Aș începe cu Noua Zeelandă, recesiune tehnică în 2023, dar crearea de locuri de muncă a avut o dinamică pozitivă, Germania în 2023 și 2024, unde în pofida unei dinamici la nivelul minim al ultimilor 15 ani al productiei industriale, salariile reale au crescut, SUA în 2022, când consumul a continuat să crească, iar somajul a stagnat la un nivel minim istoric. În Uniunea Europeană avem cazul Poloniei, singura țară care a evitat criza din 2008 și recesiunea din 2009. În 2023 Polonia a intrat în recesiune tehnică (cu scaderi de PIB în primele două trimestre), dar piața muncii nu s-a contractat.

Un caz cu totul aparte este cel al Australiei care după recesiunea economică din 1990-1991, când șomajul a ajuns până la circa 11%, a înregistrat o perioadă de aproape 3 decenii de creștere (încheiată in 2020). Australia a navigat prin crize economice globale semnificative, dar cu dinamici economice pozitive. Trebuie spus și că a reușit să evite intrarea în recesiune în 2008 datorită faptului că exportul a fost … motorul principal de creștere.

Revenind la situația noastră, sunt de părere că ceea ce i-a lipsit României nu sunt profesioniștii (indiferent de breaslă) cu expertiză si experiență. Cei care susțin astfel de ipoteze sunt fie neinformați, fie nu au nici proprietatea termenilor, nici cunoașterea (chiar și superficială) a subiectului abordat. României i-a lipsit asumarea și fermitatea actului de guvernare, lacune traduse în rapoartele instituțiilor financiare și prin „lipsa capacității administrative”. Mai mult, în rarele episoade când le-a avut, întotdeauna, fără excepție, le-a judecat și condamnat cu mânie proletară. O fi asta o explicație a caracterului nostru latin, o mixtură între temperamentul mediteranean și cultura romană moștenită? Sau o ține de specificitatea noastră dată de faptul că suntem singurul popor latin de confesiune majoritar ortodoxă din Europa de Est cu o reziliență balcanică explicabilă și o tușă melancolică mai accentuată, care ne fac să fim niște latini mai aparte, mai joviali și, implicit, mai deschiși și mai sinceri?

În concluzie, 2026 poate fi un an bun pentru România, fără a fi și spectaculos, dacă va exista mai mult rationament economic și coerență în politicile economice, predictibilitate și, implicit, mai puțină improvizație, pe scurt: decizii asumate și ferme.

Notă: Opiniile exprimate sunt personale și neexhaustive.