21 de rubini și 2 greșeli
21 de rubini, cel mai nou film semnat și scenaristic, și regizoral de Ciprian Mega, a fost turnat aproape integral în Oradea. Acolo unde dl. Mega este preot și unde umblă vorba că nu ar fi în chiar in cei mai buni termeni cu superiorul său, Sofronie Drincec.
Așa că nu trebuie să ne mire că pelicula seamănă pe alocuri cu un film publicitar de tipul Visit Oradea (pelicula a fost produsă cu sprijinul generos al Consiliului județean, deci realizările urbanistice ale președintelui acestuia, până mai deunăzi primar, trebuiau preamărite, chiar cu punerea între paranteze a celebrului verosimil teoretizat de Aristotel), că îl vedem în primele secvențe pe Mihai Morar, un favorit al autorităților locale cărora le promovează, firește contra cost, faptele bune și nici că unul dintre personaje dedat peste marginile iertate la plăcerile lumești, la chefuri prelungite cu multă mâncare și băutură, se cheamă- ați ghicit!-Sofronie.
În urmă cu ceva vreme când s-au realizat filmările, presa locală și-a unit și glasurile, și eforturile spre a-i informa pe băștinași că prin oraș ar putea fi văzuți și Mickey Rourke, și Anthony Delon, și Elisabeta Pellini. Actori cândva cu oarecare greutate. Primul îl interpretează în film pe un bizar înalt demnitar din Statele Unite, de fapt, un secretar de Stat atipic (mă rog, să admitem că ar fi trecut vremea lui Henry Kissinger!) venit să rezolve, în pofida ținutei vestimentare ce nu are nimic în comun cu regulile diplomației și a tuturor operațiilor estetice suferite de actorul-boxer, marile probleme cu care se confruntă democrația românească măcinată de corupție. Cel de-al doilea l-a jucat corect pe un regizor ruso-englezo-francez, o bună bucată de vreme iubitul celei ce ar urma să fie numită procuror general al României, dar care nu va ajunge în înaltul post din cauza aceleiași corupții . E foarte bună în rol Corina Moise, actriță pe care o cunosc și apreciez de pe vremea în care juca în marile spectacole regizate de Victor- Ioan Frunză. În fine, Elisabeta Pellini joacă o reprezentatantă a Uniunii Europene, se cheamă Delalachiessa (nici o aluzie, sper, la marele actor Valer Dellakeza care face și aici un rol foarte bun, interpretându-l excelent pe preotul cu trecut legionar, dar cumințit de viață, Alexie Cosma), fată bună, dar cu lipsuri fiindcă-ce să vezi?- visează la o relație interzisă, contra naturii, exact cu cea pe care ar vrea și ea să o promoveze.
Distribuția, consistentă, reunește mulți actori români, pe lângă Corina Moise și Valer Dellakeza, meritând laude Dorel Vișan, Magda Catone, Ovidiu Crișan, Costel Cașcaval, Lucian Ifrim, Sandu Mihai Gruia, Nicodim Ungureanu, noangenarul Constantin Dinulescu, Cristian Iorga, Victor Vurtejanu, Viorel Rață. Orădeanul Șerban Borda, poate totuși nițeluș cam prea teatral, este de nerecunoscut în rolul Patriarhului (și asta e bine, laude meritând și actorul, și semnatarele machiajului), o apariție remarcabilă are și George Dometi, tot de la Teatrul Regina Maria din Oradea, trece prin cadru Răzvan Vicoveanu. E foarte bun (la vremea filmărilor), adolescentul Mihnea Moldoveanu, cel căruia i s-a încredințat rolul tânărului candidat la preoție și viitor sinucigaș George. Cam toți s-au descurcat pe cont propriu fiind evident foarte puțin ajutați de regizor sau de directorul de imagine Liviu Mărghidan. Care parcă s-au încăpățânat să ne arate în detaliu, într-un exces de planuri apropiate, mulțimea de liftinguri suferite nu doar de Mickey Rourke, ci și de Loredana Groza. Solista având un moment prelungit în care își recapitulează o bună parte din repertoriu. Secvență ce trimite filmul în zona entertainmentului minor. Cum se întâmplă și în alte secvență, cum ne lasă să înțelegem și onomastica. Protopopul corupt, de pildă, se cheamă Desagă.
Corupția, demascarea ei înseamnă marea temă și miză a filmului. O corupție generalizată. Situată la nivelul demnitarilor Statului român, la cel al șefilor și șefuleților, adică al nacealnicirilor de la nivel central, județean și local. În justiție și procuratură. În cercurile bisericești, de la preot și protopop la episcopi și Patriarh. Acesta din urmă nedorind numirea tinerei procuroare ce s-a dovedit în timp defel binevoitoare cu ierarhii. Et pour cause. Ea este sora mai mare a lui George. Care după povestea încălcită a admiterii la Seminarul Teologic Kesarie Episcopul, după pierderea ceasului cu 21 de rubini și după aflarea veștii că mama îi e bolnavă de cancer, își pune capăt zilelor.
Marea problemă a scenariului și, implicit, a filmului e că te dumirești cam greu în privința relațiilor dintre personaje. Nici scenariul și nici regia nu lămuresc nicidecum clar segmentele de timp în care se petrece acțiunea. Nu le departajează. Le amestecă indecis. Povestea din 21 de rubini începe cândva pe la sfârșitul anilor ‘90, când se pregătea istorica vizită Papei Ioan Paul al II lea, când se aștepta Eclipsa și când provoca uimiri și dispute decizia României de a se situa împotriva regimului lui Slobodan Miloșevici, și se încheie prin 2020-2021.
INTERVIURILE HotNews.ro