Care sunt limitele Dr. Google sau care sunt riscurile autodiagnosticării și automedicației

Ce faci când brusc ai o durere de cap? Cauți pe Google să vezi ce boală ai putea avea. Rezultatele căutării pot varia de la o tumoră pe creier la o simplă deshidratare. Prin autodiagnosticare, riști să crezi că ai o boală pe care, de fapt, nu o ai, mai ales dacă simptomele sunt comune. “Sunt foarte puțini oamenii care se autodiagnostichează corect. Când ai un diagnostic pus de medic, tratamentul va fi corect și rezolvarea va fi rapidă. Altfel, evoluția bolii va fi mult mai lungă și vor apărea complicații”, spune medicul clinician Ana Maria Apostol, medic primar ORL la MedLife.

În același timp, în medicina de astăzi, analizele de laborator au devenit un sistem fundamental pentru orientarea clinicianului în a diagnostica corect și a trata ulterior pacientul”, spune dr. Roxana Radu, medic specialist medicină de laborator și coordonatorul laboratorului MedLife Grivița.

Cine sunt românii care apelează la autodiagnostic și automedicație? Profilul sociodemografic

• 22% persoane cu vârsta cuprinsă între 35-44 de ani

• 64% de sex feminin

• 85% din mediul urban

• 65% absolvenți de studii medii superioare

• 52% angajați

• 63% căsătoriți

“Este foarte important ca articolele de pe internet să îi ajute pe oameni să înțeleagă cu ce boli se confruntă și să prevenim bolile, nu să se trateze. Poți să ai un simptom care să apară în cinci boli diferite, cu tratamente complet diferite”, spune dr. Ana Maria Apostol.

Riscurile autodiagnosticării și automedicației – 32% dintre români iau medicamente după consultarea site-urilor web / 50% nu conștientizează riscurile automedicației / 18% aşteaptă ca afecţiunea să treacă de la sine.

Atunci când folosești doar informații medicale online pentru a te diagnostica sau trata, pot apărea mai multe riscuri:

Devii prea sigur – Este posibil să fii convins că ai o boală și să ai probleme în a accepta un diagnostic diferit. De exemplu, dacă o persoană crede că durerile de stomac sunt provocate de un virus gastrointestinal, poate ezita să creadă diagnosticul de apendicită pus de medic.

Devii stresat sau anxios – Unele simptome pot fi cauzate de o boală minoră, trecătoare sau de ceva grav. Este ușor să te agăți de cel mai rău scenariu, care de obicei nu este exact. Poate apărea cyberhondria, situația în care o persoană se confruntă cu o anxietate mare legată de sănătate din cauza căutării simptomelor pe internet.

Ceri teste inutile – este posibil să fii prea stresat de un anumit diagnostic și să insiști asupra unor teste de care medicul știe că nu ai nevoie, ceea ce duce la pierderi de timp și bani.

Poți lua tratamente greșite – Automedicația poate duce la reacții adverse, supradozaj, interacțiuni medicamentoase periculoase.

Automedicația este definită în mod tradițional ca fiind administrarea de substanțe medicamentoase sau a altor remedii din proprie inițiativă sau la sfatul altei persoane, fără a consulta un medic.

Autodiagnosticarea incorectă este riscantă pentru sănătate și atunci când crezi că ai ceva minor și nu mai cauți să primești tratament corespunzător. Poate duce la întârzieri în tratamentul unor afecțiuni mai grave, cum ar fi un posibil infarct, accident vascular cerebral, convulsii sau tumoră.

Există două categorii demografice pentru care autodiagnosticarea și automedicația prezintă riscuri speciale: persoanele în vârstă și copiii.

Automedicația la persoanele în vârstă

Automedicația la persoanele în vârstă prezintă anumite riscuri, mai ales atunci când sunt polimedicate (iau mai multe medicamente în același timp pentru mai multe boli), deoarece sunt mai susceptibile la reacții adverse la medicamente. Cauza principală de automedicație în rândul populației în vârstă a fost a cefaleea, iar medicamentul cel mai des folosit a fost analgezicul.

• Prevalența automedicației – 25 %

• Femeile au riscuri mai mari de automedicație.

• Neutilizarea medicamentelor prescrise duce la riscuri mai mari de automedicație.

• Boala de lungă durată, cronică este asociată cu un risc mai mare de automedicație.

Copiii și automedicația

Cel mai frecvent se apelează la automedicaţia copilului şi sugarului de către mame sau părinţi în cazul stărilor de răceală, după care urmează afecţiunile tractului gastro-intestinal, cele dermatologice şi cele legate de avitaminoze, anemii.

Jumătate dintre părinţii intervievaţi pentru studiul „Riscurile automedicației la copii” au administrat medicamente copiilor fără a merge în prealabil la un consult medical şi fără a conştientiza pe deplin riscurile la care îi supun pe copii. Chiar și atunci când părinții au o înțelegere corectă a riscurilor automedicației, acestea nu sunt aliniate cu comportamentul real; prin urmare, părinții continuă să administreze medicamente copiilor lor fără sfatul medicului.

Motivele pentru care se alege automedicaţia copilului şi sugarului de către mame sau alt părinte se datorează lipsei de timp, de multe ori copilul ajungând la medic poate a doua sau a treia zi de la debutul bolii.

Diagnostic versus autodiagnostic și automedicație – 62% dintre români recurg la automedicație pentru răceală sau gripă, dureri de cap, dureri articulare sau musculare

Medicul clinician Ana Maria Apostol, medic primar ORL, explică cele mai frecvente simptome care duc la autodiagnostic și cum se pune de fapt un diagnostic corect de către medic.

Dacă ai o durere de ureche, poate fi infecție a conductul auditiv extern în otita externă, care de obicei apare vara pe căldură, pe umezeală și apare o durere și înfundarea urechii. Poți să aplici picături locale și îți trece infecția. Dar, această otită externă poate fi de două feluri, bacteriană sau micotică. Dacă dăm greșit antibiotic, se poate agrava infecția micotică și va da eroziunea timpanului. Poate fi otită medie care apare în viroze, răceli și care are legătură cu secrețiile din nas, mai ales la copii. În acest caz, rezolvi viroza, sufli nasul foarte des și folosești decongestionante. Deci, tratament complet diferit.

Dacă ai durere de gât, nas înfundat, strănut și secreții nazale, în primul rând, medicul face anamneza, află istoricul tău medical și simptomele. Un lucru mai puțin știut, durerea de gât poate să apară pe reflux gastric, de la ce mănânci (acid, condimentat), cum mănânci și cât de des mănânci. Apoi, urmează examenul clinic, spune dr. Ana Maria Apostol.

Răceala are mai multe stadii. La debut este o viroză, după aceea se poate suprainfecta. În funcție de cum arată mucoasa nazală, poate fi:

• Răceală – mucoasa nazală este de culoare roșie și inflamată.

• Alergie – mucoasa nazală este palidă, și atunci trebuie să facem investigații, analize de laborator. Sunt paneluri de alergeni care atestă clar la ce este pacientul alergic.

• Sinuzită – mucoasa este foarte roșie, inflamată, acoperită de secreții purulente.

În funcție de cum arată gâtul, pacientul poate avea o faringită banală, anihilată ușor cu antiinflamator sau amigdale inflamate, acoperite de secreții purulente cu infecție bacteriană.

Examenul clinic te ajută, dar nu spune diagnosticul sută la sută. Trebuie să mai faci investigații paraclinice. Cele mai importante sunt:

Examenul endoscopic – introduci o cameră video în nas și vezi mult mai în profunzime în spatele nasului, mucoasa nazală, sinusurile. Mai există și examenul fibroscopic, o cameră care se duce în spatele nasului, se duce în faringe și laringe.

Atunci îi poți arăta clar pacientului, care crede că are cancer, de exemplu, că durerea lui de gât permanentă este din cauza unor secreții din spate, mucoasa arată normal, nu se vede nici o excrescență.

Computerul tomograf, pentru simptome precum durere facială, durere de cap.

Cu ajutorul lui se analizează sinusurile: dacă sunt inflamate, dacă pacientul are o sinuzită acută sau cronică sau nu. Durerea de cap apare uneori din cauza oboselii, stresului și nu neapărat din cauza sinusurilor.

RMN cerebral pentru simptome precum durere de ureche, auz scăzut, tinitus (țiuit în ureche).

RMN-ul cerebral se realizează cu focus pe urechea internă și se analizează urechea internă, nervul auditiv, canalul auditiv intern și vezi clar ce poate să aibă pacientul. Sunt câțiva, un procent mic de pacienți, care au o tumoră pe nervul auditiv, de exemplu, spune dr. Ana Maria Apostol.

Analize de sânge, pentru a vedea dacă este o infecție virală sau una bacteriană.

„Dăm un set de analize care să ateste clar dacă este infecție în sânge sau nu. Combini examenul clinic cu examen de laborator și o hemoleucogramă, CRP, VSH, mai ales la copii. Când vin cu febră, nu îți dai seama exact dacă îi lași doar pe antiinflamator sau le trebuie antibiotic și atunci le faci analize de sânge”, spune dr. Ana Maria Apostol.

“Fără analize de laborator precise și țintite, în patologia clinică, un diagnostic corect este greu de obținut, dacă nu chiar imposibil. Manifestarea clinică foarte nuanțată a diverselor patologii are nevoie de obiectivare prin analize de laborator, iar acest fapt îi conferă clinicianului siguranță în tratarea pacientului”, completează dr. Roxana Radu.

Automedicația cu Antibiotice – Aproape 60 % dintre români nu realizează că antibioticele sunt ineficiente împotriva virusurilor / 22% spun că au luat antibiotice pentru răceală

“Este deosebit de important ca tratamentul infecțiilor bacteriene să fie făcut cu antibiotice țintite, testate inițial „in vivo” prin antibiogramă, pentru a se evita prelungirea bolii și a suferinței aferente, dar și dezvoltarea unor rezistențe la antibiotice a germenilor. Aceste rezistențe pot pune în dificultate majoră atât clinicianul, cât mai ales pacientul, restrângand paleta de opțiuni de tratament cu ocazia dezvoltării unor infecții ulterioare.

Practic, bacteria respectivă „află” arma cu care se va lupta împotriva ei și va dezvolta mecanisme de apărare eficiente care determină această rezistență. În acest fel, un antibiotic care a avut succes în trecut la un pacient, pe aceeași tulpină bacteriană, la același tip de infecție, nu va mai avea niciun efect după un tratament făcut după ureche, în doze nepotrivite, pe o perioada inadecvată sau neverificată eficacitatea lui prin antibiogramă.

Rezultatul va fi, în acest caz, unul eronat, cu repercusiuni atât asupra bolii pacientului, cât și a dezvoltării unei tulpini bacteriene rezistente la antibioterapie, care, propagând-se, poate căpăta un efect de amploare”, avertizează dr. Roxana Radu, medic de laborator.

Este important de știut că:

• Antibioticele nu sunt analgezice și nu vindecă orice boală.

• Nu pot ameliora durerea de cap sau scădea febra. Analgezicele ameliorează durerea și scad febra.

• Antibioticele sunt eficiente numai împotriva infecțiilor bacteriene. Nu ajută în cazul infecțiilor virale, precum răceala sau gripa. Până la 80% din bolile de iarnă care îți afectează nasul, urechile, gâtul și plămânii au cauză virală.

Cum folosim analgezicele. Comparație rural-urban

Paracetamolul (46,6%), ibuprofenul (30,4%) și metamizolul (12,7%) sunt printre cele mai utilizate analgezice, atât în mediul urban, cât și în cel rural, în România. Sociocultural, există credința că aceste medicamente sunt mai sigure sau au risc scăzut de efecte adverse.

Cele mai frecvente simptome care au necesitat automedicație au fost: cefaleea (zonele urbane și rurale), tulburările respiratorii (predominant zone urbane) și problemele osteo-articulare (zonele rurale). Din cei 281 de participanți din mediul urban, 92% au apelat la automedicație, față de 52,11% în mediul rural. Utilizarea abuzivă de analgezice şi antiinflamatoare, în special în mediul urban, trage un semnal de alarmă pentru sistemul de sănătate, fiind astfel necesară implementarea de programe de informare şi educare.

Ce putem face pe viitor pentru o automedicație responsabilă și sigură? – 50% dintre români declară că oferă sfaturi rudelor şi apropiaţilor cu privire la tratarea unor probleme de sănătate

Sunt necesare campanii de informare adaptate la pacienți, medici și farmaciști, pentru că lipsa de cunoștințe despre utilizarea adecvată a antibioticelor, de exemplu, a fost asociată cu mai multă automedicație.

Pentru a schimba comportamentele legate de sănătate, avem nevoie de o creștere a alfabetizării în domeniul sănătății, în general, și de cunoașterea riscurilor și beneficiilor diferitelor practici.

În același timp, trebuie să recunoaștem că influența socială a semenilor este un factor important în formarea practicilor legate de sănătate.

Ce se poate întâmpla când aplicăm un tratament după sfaturile prietenilor sau rudelor?

În primul rând, evoluția și stadiile bolii nu sunt aceleași. Fiecare om percepe altfel un virus sau o bacterie și nu face aceeași boală. Și inclusiv același om, dacă răcește de cinci ori pe an, nu face aceeași răceală, nu are aceleași simptome. Depinde de cantitatea de germeni și imunitatea din acel moment. Nu trebuie să comparăm și să spunem “Am răcit și acum o lună, iau același tratament. O să îmi treacă” sau “Vecinul a luat același tratament și i-a trecut”. Vom avea surpriza că nu ne trece, spune dr. Ana Maria Apostol.

***

Acest articol este susținut de MedLife.

Când știi ce ai, știi ce ai de făcut. Acesta este convingerea celui mai puternic sistem de diagnosticare și tratament creat de MedLife, care își propune să pună umărul la combaterea riscurilor asociate autodiagnosticului și automedicației.

Cum putem scăpa de efectele negative ale acestor fenomene? Cu ÎNCREDERE. În știință, în medici, în tehnologie și echipamente. În CUNOAȘTERE. Doar astfel putem avea soluții adevărate la probleme reale.

Laboratoarele și clinicile MedLife sunt locul în care expertiza medicilor, dublată de tehnologia de ultimă generație, oferă acces la un diagnostic corect și soluții personalizate nevoilor tale. Locul care îți dă încredere în tine, în mâine.

***

Surse documentare statistici și studii:

SELF-MEDICATION-A PUBLIC HEALTH PROBLEM IN ROMANIA NOWADAYS. THE FIRST QUESTS

Studiu – Asociația Română a Producătorilor de medicamente fără prescripție, suplimente alimentare și dispozitive medicale (RASCI)

Consumul de medicamente în România – între statistici și situația de pe teren

Riscuri autodiagnostic și automedicație:

Information or Habit: What Health Policy Makers Should Know about the Drivers of Self-Medication among Romanians

Risks of online self-diagnosing: Cyberchondriacs

Are You Really Dying? Discovering the Dangers of Self-Diagnosis

The rise of ‘Dr. Google’: The risks of self-diagnosis and searching symptoms online

The health-economic benefits of self-care in Europe

Automedicație persoane în vârstă și copii: