Cronică de carte: Crossroads de Jonathan Franzen

Nu doar dimensiunea relativ ieșită din comun a cărții (peste 625 de pagini în ediția în limba română) justifică, cred, aprecierea criticii americane de întâmpinare ce a calificat Crossroads, cartea din 2021 lui Jonathan Franzen, drept o “saga tolstoiană, magistrală”. Crossroads nu înfățișează numai povestea unei familii americane în prag de implozie, ci ne lasă să înțelegem cum stăteau lucrurile cu adevărat în SUA, în zonele marginale ale acesteia, în anii ‘70. Ani în care o națiune întreagă se simțea sleită de inutilul și artificial prelungitul război din Vietnam, de dilemele morale ale tinerilor care nu mai știau dacă mai trebuie sau nu să se sacrifice, să se înroleze, dacă mersul la război înseamnă cu adevărat dovadă de patriotism și semn de bărbăție ori numai un sacrificiu impus de orgoliul conducătorilor. Ani în care s-a înregistrat o creștere dramatică a consumului de droguri.

Crossroads este înainte de toate un toponim. Însă cuvântul nu desemnează în excelentul roman al lui Jonathan Franzen doar locul de întâlnire al unor tineri cu convingeri religioase aparent comune. Numai un club de tineret al Bisericii reformate în care vom vedea că se întâmplă multe. Din care vor porni la drum personaje și se vor contura destine. Nu foarte împlinite. Deloc în conformitate cu visul american. În cartea lui Franzen, carte a visurilor, a aspirațiilor frânte, cuvântul în chestiune desemnează o stare de spirit. De incertitudine, de confuzie, de căutare/recăutare extrem de nesigură a unor noi rosturi. Ce se vor dovedi a fi nu întotdeauna dintre cele mai bune.

Capul familiei, pastorul Russel Hildebrandt, pare a fi marcat pe viață de o ofensă suferită în urmă cu ceva vreme. Ofensă pentru care îl socotește vinovat pe Rick Ambrose, directorul de programe pentru tineret. Atâta doar că în spatele ofensei respective se va vedea că se ascund multe. Starea de criză, alcătuită din nenumărate alte crize- criza sexuală, materială, a perceperii eșecului și a inutilității , traversată de pastor se amplifică pe măsură ce el se simte tot mai străin de soția lui, Marion. O îndepărtare determinată și de neașteptata revenire în zonă a lui Frances Contrell, iubire de odinioară, rămasă văduvă. Frances i-ar putea oferi lui Russ tot ce nu mai poate și nici nu mai vrea să îi ofere prematur îmbătrânita, înăcrita Marion. Femeia cu care se căsătorise cu ani în urmă, cu care avea patru copii și care însă îi ascunsese multe din căsătoria ei anterioară cu Bradley. Între care și faptul că avusese cu acesta un copil. Nici detaliile bolii psihice de care suferise Marion, al cărei tată s-a sinucis, nu îi erau chiar foarte cunoscute lui Russ.

Dintre cei patru copii ai familiei Hildebrand, numai micuțul Judson nu ridică cu adevărat mari probleme. Clem, fiul cel mare, student, condiție ce îl scutise pentru moment de serviciul militar obligatoriu, sosește acasă în vacanța de Crăciun. Si ca urmare a discuțiilor cu sora lui Becky, ca și din multe alte motive, Clem optează pentru abandonatul studenției și, pe cale de consecință, pentru înrolare. Comunicarea deciziei va provoca un veritabil cutremur în familie. Însă și aceste planuri patriotice, făcute fără emoție și fără exaltare, născute mai curând din dezabuzare, se vor încheia cu un eșec. Și uite așa se face că Clem va ajunge să lucreze în Peru. Becky pare a fi ceva mai norocoasă. Nu doar că e frumoasă, ci va fi desemnată și unica moștenitoare a mătușii Shirley. Banii însemnând o șansă pentru o lungă excursie în Europa. Generoasă, Becky le va dărui fiecăruia dintre frați câte 2000 de dolari prost folosiți de fiecare, se va îndrăgosti de folkistul Tanner pentru a cărui cucerire va duce o luptă pe viață și pe moarte cu o anume Laura Dobrinsky. Becky va câștiga lupta, va deveni soția frumosului Tanner, un bărbat bun, dar submediocru și se va vedea silită de a renunța la planurile de a urma o facultate bună. Aceasta și din vina unui alt frate. Cel mijlociu. Un anume Perry, adolescent dealer de droguri, din a cărui decizie de a deveni mai bun se vor alege praful și pulberea. Perry pare să fi moștenit problemele psihiatrice dinspre partea mamei. Va comite noian de fapte grave, cu consecințe cu lux de amănunte descrise în roman. La un moment dat, va încerca să își pună capăt zilelor. În fine, va avea nevoie de tratament psihiatric costisitor și de lungă durată. Tragedia lui pare să determine o fragilă recoagulare a familiei. Pesemne, forța vindecătoare a timpului și uneori a tragediilor.

Trei sau patru ani din istoria familiei Hildebrandt sunt istorisiți cu lux de amănunte în cele două mari părți ale cărții- Advent și Paște. Destinul fiecăruia dintre personajele principale ne este relatat, ca în marile romane clasice, cu lux de amănunte.Citeste restul articolului pe Contributors.ro