Despre teoriile conspirației si nevoia de claritate morala

In “Gandirea captiva”, una din esentialele cărți antitotalitare scrise in secolul 20, poetul polonez Czeslaw Milosz folosea metafora pastilelor de Murti Bing pentru a explica imbrătisarea miturilor comuniste de către atâția intelectuali altminteri inteligenți. Un fel de orbire autoindusa. Prefacatoria ca sport mental. Nu e vorba aici de prostie, ci de auto emascularea spiritului critic. Fiinta verticala devine fiinta taratoare. “Mon Parti m’a rendu les couleurs de la France”, o enormitate debitata de Paul Eluard. Ori poate Aragon, nici măcar nu conteaza.Sociologul, politologul si filosoful francez Raymond Aron a parafrazat o afirmație a lui Karl Marx despre religie scriind cartea “Opiul intelectualilor”.

Dramaturgul disident ceh Vaclav Havel a promovat si a practicat trairea in adevăr. Sunt exemple luminoase pentru capacitatea de a strapunge perdeaua de fum a ideologiei. In ultimii ani, omenirea se confruntă cu doua primejdii planetare: pandemia si expansionismul agresiv al imperiului putinist. Din felurite rațiuni, unii au ales sa dezvolte teorii care pun sub semnul întrebării consensul medical si consensul democratic. Ambele sunt premisele rezistenței la Rău: Cel natural si cel politic. Nu mă aventurez hic et nunc să examinez aceste luări de poziție, mă feresc sa alunec in tentația proceselor de intenție. Nu-mi place cand imi sunt făcute mie, nu doresc sa le aplic altora. Dar studiez de decenii logica ilogica a teoriilor conspirației, am explorat modurile in care mitul, magia si miracolul se contopesc in demistificari mistificatoare.

Cei care au fabricat “Protocoalele Inteleptilor Sionului” au conspirat ei înșiși sub patronajul Ohranei (poliția politica țaristă) spre a plasmui mitul. Imaginara conversatie din Infern intre Machiavelli si Montesquieu, fantasma conspirationista a unui vag scrantit avocat francez (Maurice Jolly) devenea “complotul mondial evreiesc”. Arhitectul german balt Alfred Rosenberg a citit făcătura si a cumparat toate poveștile despre planurile plutocratiei iudaice. Indigesta la culme, cartea sa “Mitul secolului XX” era un manifest al rasismului cu pretenții metafizice. Nici măcar Hitler nu a citit-o pana la capat. Rosenberg a fost ministrul Reichului pentru teritoriile din Est. A fost spânzurat la Nuremberg.Ce putem face pentru a nu cădea in ispita pomenită in primele randuri ale acestui text? Sa ramanem fideli acelui mod de raportare la lume si semeni pe care ganditorul liberal britanic Isaiah Berlin l-a numit simțul realității (the sense of reality). Doar astfel vom reuși sa nu ne simțim “cobai” cand ne vaccinam anti-Covid. Doar astfel nu vom confunda victima si calaul in războiul Rusiei împotriva Ucrainei.

Unora nu le place sintagma claritate morala. Să-i spunem, împreuna cu Andrei Pleșu, discernamant moral. Articol aparut pe Contributors.ro