Poate funcționa propunerea G7 de plafonare a prețului petrolului rusesc?

Grupul celor Șapte (G7), un grup al celor mai bogate națiuni occidentale din lume, a declarat, în cadrul unui summit recent din Bavaria, că analizează fezabilitatea plafonării prețurilor petrolului rusesc, împiedicând astfel Moscova să profite de pe urma salturilor prețurilor de pe piață datorate invaziei din Ucraina.

Grupul include majoritatea celor mai vocali adversari ai Rusiei, precum Statele Unite, Germania și Marea Britanie, și a declarat într-un comunicat că va încerca să oprească exportul de petrol rusesc care nu este cumpărat la un anumit preț sau sub un anumit preț.

În timp ce detaliile unei astfel de propuneri dramatice ar trebui încă să fie schițate, efectele politice ale declarației au fost auzite tare și clar de un Kremlin disprețuitor și sceptic.

Care ar fi principiul acestui plafon?

O plafonare a prețurilor ar putea funcționa printr-un sistem care să reducă sau să interzică asigurarea sau finanțarea pentru transporturile de petrol rusesc peste o anumită sumă.

În termeni simpli, dacă un petrolier este de acord să primească un transport de petrol din Rusia la un preț mai mare decât tariful pe baril stabilit de G7, nu va putea obține serviciile de asigurare și financiare esențiale pentru ca o astfel de tranzacție să aibă succes.

Dar un lucru este clar: pentru ca o astfel de mișcare să funcționeze, G7 ar trebui să implice și alte țări decât cele membre – în special mari consumatori de țiței rusesc, cum ar fi China, India și Turcia – și ar trebui să găsească producători alternativi pentru a umple golul de putere.

„Va fi o provocare, pare aplicabilă în rândul țărilor occidentale, dar la nivel internațional are nevoie ca și alții să participe, iar printre aceștia se numără India și China”, a declarat pentru Al Jazeera Timothy Ash, economist și membru asociat la think-tank-ul Chatham House din Londra.

„Un aspect legat de sancțiuni sau de astfel de măsuri este reprezentat de consecințele neintenționate pe care le are asupra piețelor globale”, a spus el. La fel ca toate piețele, într-o anumită măsură, există efectele cererii și ofertei. Din moment ce Occidentul consumă cantități uriașe de petrol, din punct de vedere tehnic ar trebui să aibă un anumit cuvânt de spus în privința prețurilor.

„Dar, în afară de manipulare, economia globală ar putea foarte bine să cunoască o astfel de încetinire din cauza războiului din Ucraina încât cererea să scadă efectiv de la sine. În mod bizar, stagflația ar putea sfârși prin a fi următoarea armă împotriva energiei rusești”, a adăugat el.

Vladimir Putin (Foto: Mikhail Metzel / AFP / Profimedia)

„Ne întrebăm dacă țări precum India și China vor fi de acord să nu mai cumpere petrol rusesc, mai ales că acesta este tranzacționat la un preț mult mai mic decât cel de pe piața mondială”, a declarat Carsten Fritsch, analist la Commerzbank, pentru AFP.

Deocamdată, „India ajută Rusia să continue să-și vândă petrolul în ciuda sancțiunilor occidentale”, a observat expertul.

„Controlul prețurilor este o idee grozavă în teorie, dar rareori funcționează în practică„, a observat Neil Wilson, analist la Markets.com.

„Amenințare, recompensă și consecințe”

Așadar, este o astfel de manevră fezabilă – și chiar de dorit, având în vedere consecințele sale potențiale? Și cum anume s-ar desfășura?

„Practic, ar opri instituțiile financiare, în special asigurătorii de nave, să transporte petrol rusesc, cu excepția cazului în care prețul petrolului ar fi sub un preț convenit”, a declarat Benedict McAleenan, partener executiv la Helmsley Energy și senior fellow la think-tank-ul Policy Exchange din Londra.

„În teorie, este o soluție destul de elegantă, deoarece folosește o abordare de tip „amenințare și recompensă”. Recompensa este șansa de a cumpăra petrol rusesc și mai ieftin. Amenințarea este perspectiva sancțiunilor și imposibilitatea de a face comerț cu economii majore precum SUA și UE.”

Există vreun precedent pentru un astfel de scenariu?

„Sancțiunile petroliere iraniene”, a spus McAleenan, „care funcționează destul de bine pentru a limita economia iraniană, permițând în același timp exporturile de petrol”.

Embargoul „petrol contra alimente” din 1995 împotriva Irakului lui Saddam Hussain este un alt exemplu, chiar dacă a fost afectat de probleme logistice și de corupție.

• Referință: Ce va face Gazprom dacă Occidentul pune un plafon pe prețul gazelor? Peskov: Va schimba termenii din contracte

Un nou sistem de aprovizionare?

În condițiile în care petrolul este în același timp un talisman al capitalismului de piață liberă, dar și un sector protejat și controlat de un cartel global foarte puternic, analiștii se îndoiesc că pot apărea brusc furnizori alternativi pentru Europa de Vest.

Ash a declarat: „Cred că se fac deschideri în spatele scenei. Sursele alternative naturale ar fi Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite pentru Europa, dar un sistem de aprovizionare complet nou necesită mult timp – și nu se poate evita faptul că o mare parte din Europa este dependentă de Rusia.

„Iar Rusia știe care sunt alternativele, fie că este vorba de crearea de noi terminale de gaz, de transportul maritim de petrol de la alți producători sau de trecerea la GNL, și încearcă să le descurce. Putin pompează doar suficient gaz pentru a permite Europei să funcționeze, dar se asigură, de asemenea, că nu poate face stocuri.”, mai spune analistul

Poate că cel mai înfricoșător atribut al lui Putin, spun unii observatori, este răbdarea sa, părând dispus să joace un joc lung și brutal – ceea ce ar putea însemna că, la iarnă, mânia sa s-ar putea răsfrânge asupra unei Europe mai reci, care are nevoie de căldură și combustibil, iar consumatorii se confruntă cu prețuri absurde la energie, chiar dacă gazul intră sub incidența unui sistem de plafonare a prețurilor.

Gazprom, companie de stat la ordinele lui Vladimir Putin (Foto: Gazprom)

„Mi-e teamă că prețurile vor crește. Cu excepția cazului în care vom vedea o rezolvare în ceea ce privește Ucraina. Marea Britanie are, într-o anumită măsură, propria energie, Franța are energie nucleară, Italia are unele surse alternative, dar este suficient?”, întreabă Ash.

„În ceea ce privește problema gazului, trebuie să ne uităm la capătul conductelor – care în Europa este Spania, sudul Germaniei, Cehia, Slovacia, Austria – toate aceste țări vor trebui să ia decizii dramatice cu privire la poziția lor față de Ucraina dacă Rusia oprește aprovizionarea”, mai spune el.

Lindstaedt a adăugat: „Acesta este motivul pentru care Volodimir Zelenski a declarat că războiul trebuie să se încheie până în ianuarie. Există îngrijorarea că iarna va crea o cerere uriașă de energie, iar Rusia va fi mai avantajată.”

Multe întrebări rămân fără răspuns

De exemplu, ar trebui să se stabilească care ar fi prețul de referință – prețul final plătit de ultimul client sau un alt preț intermediar.

Și aici ar fi necesar să se poată forma o alianță largă, subliniază Carsten Fritsch, citând exemplul Indiei, care „a asigurat certificarea de siguranță pentru peste 80 de nave aparținând unei filiale a companiei naționale ruse de transport maritim Sovcomflot, cu sediul în Dubai”, permițând Moscovei să ocolească sancțiunile care o împiedicau să folosească organismele de certificare occidentale.

„Nu este ceva ce putem scoate din sertare ca și cum ar fi o metodă încercată și testată… este un concept nou”, a comentat principalul consilier diplomatic al președintelui american, Jake Sullivan, recunoscând că, chiar dacă G7 a fost de acord cu principiul, mecanismul nu a fost încă inventat.

surse: Al Jazeera; AFP