Problemele cu care se confruntau autorităţile de la Bucureşti în cazul medicamentului românesc „Covalitin” (decembrie 1977)
Din când în când, în mass-media apar ştiri despre discuţiile care au loc în cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii referitoare la licenţele şi la drepturile de fabricare a medicamentelor şi a substanţelor necesare pentru a combate pandemia cu care ne confruntăm. Opiniile pro şi contra oferirii gratis a licenţelor altor entităţi sunt expuse pe toate feţele, cu argumente şi contraargumente care stârnesc emoţii, furie, deznădejde şi dispute care se dovedesc până la urmă a fi inutile. Într-un asemenea Turn Babel, patronat de nişte politicieni care nu reuşesc să se înţeleagă între ei, intenţiile nobile se intersectează cu interesele politice şi economice, imposibil de ignorat şi extrem de greu de armonizat la nivel global.
Deoarece ne-am întrebat în ce măsură autorităţile de la Bucureşti au acţionat pentru obţinerea de medicamente româneşti în condiţii normale, fără crize existenţiale şi fără să fie supuse unor presiuni mediatice enorme (aşa cum se întâmplă în prezent), ne-am întors în timp, la 18 octombrie 2020, pentru a reciti pe Contributors.ro un dialog între doi comentatori care au dorit să nu îşi dezvăluie identitatea reală:
„Casa: o observaţie interesantă făcută chiar de tovaraşu’ (Nicolae Ceauşescu – nota P. Opriş):
– În 1945, în România se făceau medicamente (industria chimică de sinteză, specializată pe materii prime farmaceutice!);
– În 1989, România producea încă mii de tone de materii prime folosite pentru fabricarea medicamentelor;
– În 2020, după ce a venit criza (coronavirusului – nota P. Opriş), ne dăm seama că nu prea mai producem nimic (se foloseşte materie primă din Asia).
E interesat şi „dânsul” (Nicolae Ceauşescu – nota P. Opriş), între tovarăşi, pe tema „cine conduce cercetarea farmaceutică?” (era, oare, greu să consulte simultan 3 secretari de stat, de la Chimie, Farmacie şi Sănătate?… Dar asta arată încă o dată că tovarăşii ştiau tot şi nu era nevoie nici atunci de tehnocraţi) şi de episodul de „pus batista pe ţambal” la importuri de medicamente din cauza unei politici falimentare, dar cu datul vinei pe medici, că fac ei pe deştepţii şi vor să trateze cu medicamente străine, în condiţiile în care cercetarea românească a scos foarte puţine produse originale – îmi amintesc de „Covalitin” pentru litiaza renală, Polidin etc. – iar tovarăşii făceau rost de medicamente străine pe alte căi decât din comerţul socialist.
Aristotel: @Casa, în sistemului comunist, existau farmacii cu circuit închis pentru tov. de partid, Comitetul Central, militari, ceilalţi aveau acces la medicamente străine cu reţete aprobate prin oficiile farmaceutice judeţene şi [al celui din] Bucureşti şi erai trimis la o anume farmacie. Cercetarea românească a scos mai multe medicamente bune – „Cavit”, „Ulcosilvanil”, „Remineron” etc. (subl.n.)”.
(Intervenţiile noastre în comentariile respective sunt minime şi le-am făcut pentru a respecta regulile ortografice, ortoepice şi de punctuaţie – nota P. Opriş).
În momentul publicării studiului nostru (Producţia românească de medicamente şi interdicţiile dictate de Nicolae Ceauşescu ), comentat de „Casa” şi „Aristotel”, ştiam că nu deţinem nici o informaţie privind medicamentul „Covalitin”. Din fericire, ne-am înşelat! Recent, am regăsit documentul despre „Covalitin”, pe care l-am văzut pentru prima dată în urmă cu 12 ani, la sala de studiu a Arhivelor Naţionale din Bucureşti.
Din câte cunoaştem, acest document este inedit şi îl prezentăm în continuare, în întregime, pentru a se înţelege câteva probleme cu care se confruntau autorităţile comuniste de la Bucureşti la sfârşitul anului 1977, în cazul unui medicament inventat în România.
Raportul întocmit la 21 decembrie 1977 de Teodor Coman, ministru de Interne, şi trimis lui Nicolae Ceauşescu, referitor la problemele cu care se confruntau în cazul medicamentului „Covalitin”, inventat în România.
MINISTERUL DE INTERNE STRICT SECRET
Nr. 0069.487 din 21 decembrie 1977
Ex. nr. 1
[Consemnare manu, cu stilou albastru:] 857/21.12.1977
[Ştampilă:]
Cancelaria C.C. al P.C.R.
Nr. 006296 22.12.1977
[Ştampilă:]
Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.
Nr. 3552 / 31 XII 1977
[Rezoluţia lui Nicolae Ceauşescu:]
Tov. [Gheorghe] Oprea şi [Ion] Ioniţă
Rog să se analizeze urgent care este situaţia şi să se stabilească măsurile necesare.
ss. Nicolae Ceauşescu
RAPORT
Organele Ministerului de Interne deţin date din care rezultă că, în ultimul timp, a crescut pericolul ca firme străine să obţină cu uşurinţă secretul produsului românesc „COVALITIN”, indicat în tratamentul litiazelor renale.
În cursul anului 1977 medicamentul a fost introdus în terapeutică şi experimentat de către dr. chimist COVALIU EFTIMIA, în mai multe clinici din R.S.F. Iugoslavia şi Italia, în vederea omologării şi apoi încheierii unor contracte comerciale cu firme din aceste ţări. În acest fel, specialiştii străini au luat cunoştinţă de multe detalii privind produsul şi metoda de tratament.
Alte firme producătoare de medicamente din Austria, Elveţia, Mexic etc. au făcut oferte în vederea omologării şi cumpărării produsului. Totodată, firme şi oameni de afaceri străini acţionează pe căi multiple pentru a obţine în mod ilicit formula chimică, tehnologia de preparare, metodele de control şi tratament, recurgând la oferte şi presiuni asupra autoarei. Profesorul BIANCHI FRANCO şi firma „MONTE DISSON” din Italia i-au cerut să le predea formula chimică, tehnologia de fabricaţie a medicamentului şi metoda de tratament, în schimbul unor mari sume de bani şi alte avantaje personale.
Prin ambasada noastră la Moscova, instituţiile de specialitate din U.R.S.S. au solicitat în repetate rânduri date amănunţite cu privire la acest medicament, fără ca el să devină obiectul unui contract comercial. Specialişti şi persoane din conducerea Ministerului Sănătăţii al U.R.S.S. au insistat să obţină de la COVALIU EFTIMIA date complete asupra produsului, – deoarece medicamentul ar constitui un bun comun al statelor membre C.A.E.R. – menţionând expres că, în caz contrar, nu vor da curs discuţiilor asupra unui eventual contract cu partea română, având obiect „COVALITINUL”.
Recent, partea sovietică a comunicat ambasadei noastre hotărârea Comitetului de stat al medicamentului din U.R.S.S. de a experimenta „COVALITINUL” în 3 clinici din Moscova, solicitând în acest sens să li se trimită de urgenţă toată documentaţia şi cantitatea de medicament necesară la o sută de cazuri pentru fiecare clinică.
Cu toate că medicamentul „COVALITIN” a devenit obiectul unor oferte făcute de firme şi oameni de afaceri străini, Întreprinderea română de comerţ exterior „CHIMIMPORT-EXPORT” nu a perfectat asemenea contracte, deoarece produsul nu a fost lansat în terapie pe plan naţional, fabricarea lui nu se realizează pe scară industrială şi nu a fost autorizat spre vânzare în exterior.Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro