Sari direct la conținut

Ucraina, Moldova și Georgia în contextul apropierii de UE: 5 principii pentru eficientizarea reformelor

Contributors.ro
Denis Cenusa, Foto: Arhiva personala
Denis Cenusa, Foto: Arhiva personala

Poziționarea Uniunii Europene (UE) față de Ucraina, Moldova și Georgia pe dimensiunea dialogului de accedere depinde de performanțele statelor. Componenta securității europene și motivația geopolitică a populației din cele trei țări a contat pentru UE la etapa acordării perspectivei în vara lui 2022. După finalizarea etapei de includere a vecinilor est-europeni în “pachetul de extindere” al UE, agresiunea rusească nu mai servește drept argument suficient pentru a accelera apropierea de UE. Totodată, oficialii europeni insistă pe aplicarea întocmai a principiului meritocratic în raport cu statele care aspiră să adere la UE.

Evaluarea gradului de transpunere a acquis-ului european în Ucraina, Moldova și Georgia îi permite Bruxelles-ului să tempereze demersurile ambițioase ale celor trei state (IPN, Februarie 2023). Doar Georgia este mulțumită de evaluarea UE și o folosește pentru a depăși handicapul de candidat potențial, argumentând că este comparabilă cu Ucraina și mai avansată decât Moldova. Autoritățile ucrainene și moldovenești sunt mai degrabă alertate de progresul insuficient pentru a ajunge din urmă țările din Balcanii de Vest și Turcia. Cele din urmă au un nivel de aproximare cu acquis-ul european care este cu peste 20 de puncte mai înalt decât cel al Ucrainei (69 de puncte), și cu peste 30 de puncte peste rezultatele Moldovei – 55 de puncte (European Pravda, February 2023). Pe de altă parte, bilanțul aproximării legislative cu UE al vecinilor est-europeni este oricum pozitiv, având în vedere că Turcia a primit candidatura în 1999, iar Serbia în 2012.

Chiar și după dezvăluirile legate de progresul încă limitat în domeniul legislației europene, unii decidenți ucraineni încă mizează pe îndeplinirea cerințelor UE pentru a deschide negocierile în 2024 ca o aderare rapidă să fie posibilă deja în 2025. Optimismul domină de asemenea în Moldova, care și-a ajustat obiectivele de îndeplinire a condițiilor UE, setate îndată după obținerea candidaturii în iunie 2022. Chișinăul vrea să fie pregătit din punct de vedere tehnic pentru o eventuală includere “la pachet” cu Ucraina. Astfel, guvernul de la Chișinău a mutat pentru sfârșitul lunii martie acțiunile planificate inițial spre implementare până în iunie 2023 (Expert-Grup, 2022). Pe de o parte, conducerea georgiană aplică acțiuni concertate pentru a îndeplini cerințele UE într-un ritm rapid, pentru a nu rămâne în urmă. Totuși, costurile de imagine legate de refuzul de a-l grația pe ex-președintele Mihail Saakașvili, care își ispășește pedeapsa în Georgia pentru o serie de abuzuri comise în trecut (Agenda, Februarie 2023), afectează credibilitatea Georgiei. În aceeași măsură, ezitările părții georgiene de a oferi garanții privind excluderea oricărei influențe a lui Bidzina Ivanishvili asupra politicului și justiției alimentează suspiciunile legate de sinceritatea intențiilor guvernării georgiene de a avansa procesul de integrare europeană (Parlamentul European, Februarie 2023). Inițiativele similare cu cea de a declara sursele mass-media și ONG-urile drept “agenți externi” de influență de asemenea nu ajută Georgia.

Cele 5 principii pentru eficientizarea reformelor

În vederea dinamizării reformelor din Ucraina, Moldova și Georgia, UE are nevoie de un set de reguli foarte clare pe care se le urmeze când promovează, monitorizează și evaluează calitatea reformelor și eficacitatea impactului lor. Acestea numără următoarele principii: 1) depășirea prejudecăților geopolitice; 2) condiționarea reformelor; 3) depolitizarea statului de drept; 4) valorificarea potențialului transformator al alegerilor; și 5) europenizarea elitelor.

Principiul 1: Depășirea stereotipurilor geopolitice

Înainte de toate, UE și alți parteneri externi de dezvoltare ai Ucrainei, Moldovei și Georgiei trebuie să se detașeze de dihotomia geopolitică cu care interpretează realitățile politice din aceste țări. De exemplu, nu orice actor politic care se declară pro-european are o agendă care urmărește fără deviere acest demers. O asemenea situație poate fi caracteristică Georgiei. Totodată, dacă guvernările de orientare pro-UE sunt criticate de forțe politice locale, cele din urmă nu trebuie tratate drept susținători sau facilitatori ai interesele rusești. Asemenea abordări nejustificate față de opoziție sunt răspândite în Moldova, inclusiv cu încurajarea exponenților guvernării.

Bruxelles-ul dispune de instrumente suficiente pentru a face o analiză nuanțată și a contextualiza atent rivalitățile politice interne din cele trei țări. În caz contrar, apare riscul ca semnalele venite de la forțe din opoziție privind deficiențele în implementarea anumitor reforme să fie ignorate de către evaluatorii europeni. Combaterea prejudecăților geopolitice este imperativă mai ales în contextul agresiunii rusești, când scepticismul sănătos din opoziție poate fi discreditat de către exponenții guvernării printr-o asociere negativă, deseori prin inerție, cu forțele pro-ruse.

Principiul 2: Condiționarea reformelor

Chiar dacă reformele ce țin de dialogul de accedere la UE reprezintă o prioritate pentru guvernările de la Kiev, Chișinău și Tbilisi, acestea nu pot fi lăsate doar pe seama bunăvoinței actorilor politici din aceste țări. După cum a demonstrat cazul recent de corupție înaltă legat de utilizarea asistenței externe pentru Ucraina, există actori și grupuri politice care încearcă să profite pe seama prioritizării obiectivului de apărare împotriva amenințărilor rusești. În vederea prevenirii unor asemenea cazuri, UE este obligată să intervină prin mecanismul său de condiționalitate, care potrivit regulilor europene trebuie atașat la orice asistență externă (non-umanitară) oferită de către UE.

În condițiile de război și ale miriadei de crize cu care se confruntă cele trei țări, condiționalitatea trebuie să includă o doză de flexibilitate. Cu toate acestea, reformele pe care cele trei guverne s-au angajat să le implementeze în sectoare esențiale (statul de drept, justiția etc.) necesită o monitorizare atentă și penalizări. Ca prim pas, reieșind din situația complet diferită din Moldova față de cea din Ucraina, UE ar trebui să asigure o monitorizare cuprinzătoare a condiționalității aplicate față de această țară. În perioada 2021-2022, Moldova a recepționat circa 1.1 miliarde de euro de la UE sub formă de granturi și împrumuturi. Alte 145 milioane în calitate de asistență macro-financiară sunt promise de UE în anul 2023. Cu toate acestea, lipsește vreun raport clar al UE ce ar specifica câte din reformele care alcătuiesc condiționalitatea UE față de Moldova au fost implementate, care este rezultatul obținut și cum evoluează situația în domeniul reformat. Asemenea rapoarte ale UE ar ajuta opoziția, societatea civilă și mass-media să țină guvernarea responsabilă, făcând procesul de integrare europeană și mai meritocratic.

Principiul 3: Depolitizarea statului de drept

În vederea excluderii utilizării justiției în calitate de instrument politic, abordarea UE trebuie să includă o depolitizare a reformelor care vizează puterea judecătorească. Încercarea actorilor politici de a curăța sistemul de judecători și procurori corupți trebuie să urmeze reguli stricte pentru a evita crearea unor precedente periculoase. Pentru a evita rezistența sistemului împotriva reformelor din acest sector sensibil, actorii europeni trebuie să descurajeze reprezentanții guvernelor naționale din Ucraina, Moldova și Georgia să intimideze judecătorii.

Declarațiile publice prin care președinții de țară, miniștrii sau parlamentarii avertizează judecătorii că deciziile lor vor fi luate în calcul în procesul de evaluare constituie o formă indirectă de interferență de ordin politic în reformă. Astfel, judecătorii pot adopta decizii care să convină politic guvernării, dar să fie ulterior pierdute la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, deoarece violează convențiile internaționale. Asemenea episoade au fost întâmpinate în Moldova. În cazul Ucrainei, Comisia de la Veneția a criticat modul prin care se dorește reformarea Curții Constituționale, deoarece există riscul că instituția va putea fi subordonată politic de către președintele țării (Kyiv Independent, Decembrie 2022). Riscul privind menținerea instanțelor în stare politizată rămâne ridicată în Georgia. Nereformarea organului de autoadministrare în sectorul judecătoresc georgian lasă nerezolvată problema “clanurilor de judecători”, care pot deveni loiali pe criterii politice (Civil.ge, Noiembrie 2022).Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro