Pe cine susține Cristian Ghinea la șefia USR PLUS: L-am tot aşteptat pe Dacian şi nu îmi place să aştept. Barna are ficat / Replica lui Cioloș: Nu mă las folosit de nimeni / E o diferență de viziune între noi
Cristian Ghinea, unul din liderii cu greutate ai USR, a declarat marți că îl susţine pe Dan Barna în competiţia pentru preşedinţia USR PLUS, deoarece spune că i-a propus lui Cioloș de mai multe ori să vină la șefia partidului, iar acesta a ezitat.
„Problema este că l-am tot aşteptat pe Dacian şi nu îmi place să aştept. L-am rugat pe Dacian să vină cu mine în USR în 2016, pentru că m-am convins, după câteva luni de guvern tehnocrat, că nu poţi să schimbi ţara asta decât dacă ai mandat politic. N-a vrut. Atunci ne-am dus cu o echipă de secretari de stat – eu, Barna, Drulă, Moşteanu, Năsui – în USR. S-a întâmplat povestea aceea cu Nicuşor Dan, care într-un fel tot de la Dacian a plecat – care a avut o întâlnire cu Nicuşor şi nu s-au înţeles. Înţeleg acum că Dacian a vorbit şi cu PNL pe vremea aceea – am înţeles de la domnul Orban, care a făcut declaraţii. După care i-am spus: Haide, vino în USR, că avem nevoie de un lider. Între timp s-a ridicat Barna. Un lider care are ficat, care a fost peste tot, în fruntea maselor, ca să zic aşa. A fost în toată ţara, a condus ‘Fără penali’. În timpul ăsta, Dacian – facem ONG, ne mai gândim. La un moment dat s-a creat între noi un fel de diferenţă de viteză foarte mare – nu pot să înţeleg de ce ne tot câcâim şi de ce tot aşteptăm”, a declarat Cristian Ghinea marţi, la Europa FM, potrivit Agerpres.
Replica lui Cioloș: Nu mă las folosit de nimeni / E o diferență de viziune între noi
Cioloș i-a răspuns pe Facebook susținând că nu sa lasă ”folosit de nimeni, indiferent de beneficiile cu care sunt tentat” și că ”există o diferență de viziune între noi”:
1. ”Nu mă las folosit de nimeni, indiferent de beneficiile cu care sunt tentat. Am o carieră lungă în spate și îndrăznesc să spun că este o carieră așezată, onestă. Nu particip de felul meu la combinații și conspirații, nu ies să strig în gura mare și sunt rezervat pentru că știu prea bine că nimic nu este gratuit și că doar propria muncă girează un succes real. Nu am dat curs invitațiilor lui Cristian Ghinea de a prelua USR pentru că nu acesta e genul meu de a face politică. Nu îmi doream să devin un pion într-o luptă pentru putere care ar fi trebuit să îmi pună mie pe tavă sau sa-mi faciliteze accesul la o funcție sau niște beneficii. Am ales drumul mai lung și mai complicat, poate, dar mai onest. Iar celor care se îndoiesc de spusele mele le recomand să înfrunte realitatea așa cum e ea și să nu mai creadă în conspirații. Dacă aș fi avut cea mai mică înțelegere cu Cristi Ghinea și cu Dan Barna, astăzi aș fi avut o funcție pe care nu aș fi meritat-o, iar ei nu ar fi luptat din greu în această campanie internă.
2. Înțeleg că există o diferență de viteză între noi. Eu aș spune-o mai elegant: există o diferență de viziune între noi și sper că e o platformă pe care se poate construi. Nu sunt adeptul încoronărilor și al mesianismului, nu sunt dornic să rămân dator nici unui „kingmaker” și nu cred că vreunul dintre noi se poate coborî între supuși pe care îi vindecă miraculos. E un model politic păgubos, pe baza căruia s-a scris istoria ultimei sute de ani în România. Cine ajunge în fruntea statului sau a unei organizații nu este înnobilat și începe să împartă favoruri (de fapt, să plătească datorii). Nu. Ar trebui să înceapă să muncească și să lase în urma lui o țară sau o organizație mai bună decât cea pe care a primit-o. Candidăm ca să avem șansa de a munci pentru ceilalți, nu pentru avantajul nostru și pomenile pe care le împărțim la prieteni. Dacă aceste gânduri mă fac sa fiu perceput ca fiind mai încet, cu o viteză în urmă sau indecis, fie, îmi asum toate acestea. Dacă Cristi consideră asta indecizie, e treaba lui.
3. Sunt total de acord cu Cristi Ghinea atunci când speră ca punțile între echipele din USR să nu se rupă așa cum s-a întâmplat la PNL. Dar pentru ca acest lucru să fie posibil e nevoie să nu mai gândim în paradigma că învingătorul ia totul. Cum spuneam și mai sus, învingătorul nu ia nimic, doar muncește mai mult și are mai multă responsabilitate. Probabil că rar ați văzut așa ceva până acum în România, dar sunt liber să îmi susțin propria viziune politică. Sunt sătul să văd exuberanța învingătorilor care îi umilesc pe cei învinși într-o confruntare politică și îmi displace jurământul de răzbunare al celor învinși și care se simt umiliți pe veci de cei care au câștigat. Nu mă joc cu focul și cred că cea mai mare calitate a unui om politic este să îi îmbrățișeze pe cei care au pierdut pentru victoria sa, nu să îi scoată din societate sau din organizație pe cei care l-au contracandidat.”