Mama adoptivă a unei fetițe de 8 ani: „Încercăm să înțelegem fricile și rănile care au rămas în suflețelul ei, iar ea ne răsplătește cu iubire”

După trei luni de la prima vizită, fetița cu ochii mari și negri a venit definitiv în familia Palade. Și abia atunci au început cu adevărat provocările. Nicoleta a stat acasă doi ani pentru a face ca integrarea fetiței să fie ușoară.

Nicoleta și Cătălin Palade au visat ani de zile la momentul în care un pui de om va deveni puiul lor. Au așteptat ani de zile să întâlnească fetița din visurile pe care și le construiseră secvență cu secvență. Și cum luna decembrie este o lună a magiei și-a bucuriei, atunci a fost să fie. În decembrie 2022.

Soții Palade aveau de cinci ani dosar depus pentru a adopta un copil. Cinci ani în care telefonul nu prea sunase să îi anunțe că s-a găsit ce căutau ei. E drept că în ultimul din cei cinci ani, pentru că avuseseră loc niște schimbări legislative, începuse, totuși, să mai sune. Dar la nicio întâlnire nu se apropiau de ceea ce căutau. Începuse să le slăbească nădejdea că își vor găsi copilul și că își vor împlini visul.  Și asta pentru că visul lor le era foarte clar conturat în minte. Au fost îndârjiți și au așteptat.

”Am știut de la început că vrem o fetiță, chiar dacă toată lumea ne sfătuia să fim mai deschiși în privința asta și să acceptăm să vedem și un băiețel. Cu toate astea, noi ne imaginam cum va arăta, ce rochițe va purta, locurile pe care le vom vizita împreună, vacanțele în trei și aventurile care ne așteaptă”, spune Nicoleta. 

Și telefonul, într-un final, a sunat

Cu puțin înainte de 1 Decembrie, când se pregăteau să plece într-o minivacanță cu familia, a sunat telefonul. Era ACEL telefon. Au fost anunțați că s-a găsit o fetiță în vârstă de șase ani, care este compatibilă cu ei și că pot merge să o vadă. Mai întâi s-au uitat la niște fotografii, dar erau destul de neclare. Vârsta fetiței era mai mare decât ceea ce își doreau ei, iar acest lucru i-a făcut să aibă rețineri. Dar cum multe povești frumoase încep cu ezitări și îndoieli, le-au învins și s-au dus să vadă fetița.

Era atât de comunicativă încât a condus toată întâlnirea

 „Cu emoțiile la purtător și speriați de ce trăiam, chiar dacă așteptasem atâta timp acest moment, am ajuns la adresa asistentului maternal. Spre norocul nostru, era experimentat și a reușit să ne mai alunge din emoții. Cum am intrat în casă, a apărut pe ușă o fetiță veselă, cu un păr scurt, ondulat, ușor timidă, dar cu o privire iscoditoare. Fiind la prima vizită, noi trebuia doar să o observăm, să discutăm, fără să spunem care sunt intențiile noastre, ca să nu provocăm o altă traumă a abandonului în cazul în care nu continuam vizitele.”

Din clipa în care au văzut-o, s-au relaxat. Toate fricile, toate temerile, toate emoțiile au dispărut.

Articolul poate fi citit în întregime pe www.totuldespremame.ro