VIDEO Ca orice altă formă de dispreț rasial, antisemitismul nu se termină cu amenințările. Știm cum se termină

Astăzi, Mișcarea Conservatoare a anunțat un protest. S-a anunțat și AUR, principalul partid de opoziție, conform principiului „adaugă-te și ia-le fața”. Titlul protestului este „Eminescu să ne judece”. Dar dacă chiar își face timp și ne va judeca?

• Motivul protestului este Legea Vexler, un deputat de origine evreiască din Parlamentul României. Inițiatorii protestului susțin că vor fi șterse din istorie personaje culturale sau istorice. Dar legea inițiată de Vexler nu transformă în infracțiune ceea ce se petrece în interesul artei, al științei, educației sau în sensul dezbaterilor publice.

Acțiunea de azi este organizată de Claudiu Târziu, fost copreședinte al partidului AUR, care, după demisia din formațiune, și-a lansat propria platformă politică, Acțiunea Conservatoare. 

Târziu a devenit un concurent al lui Simion, deocamdată doar în Parlament și în sfera clarificărilor ideologice. Nu la urne. Dar, așa cum acționează și în partid, unde nu tolerează personalități care să-l concureze în popularitate (vezi cazul centrifugărilor lui Piperea și Târziu), Simion a profitat de ocazie. 

Împotriva 

AUR a chemat public susținătorii să iasă în stradă în numele lui Eminescu şi împotriva legii iniţiate de deputatul Silviu Vexler, reprezentant al Federației Comunităților Evreiești din România și inițiator al mai multor proiecte legislative privind combaterea antisemitismului.

Legea nu inventează însă nimic fundamental nou, ci modifică și nuanțează o legislație existentă din 2002, privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, rasist sau xenofob. Lege care, modificată în 2015, a inclus şi caracterul legionar. Sigur, cu pedepse mai mici, ignorată ani la rând, timp în care apologia legionarismului s-a făcut nestingherit. 

De ce a devenit acum pretext pentru protest de stradă? Poate şi din teama că, în sfârșit, ar putea fi aplicată.

Ce-i deranjează?

„O lege liberticidă şi îndreptată împotriva culturii naţionale, a valorilor noastre care ne definesc ca neam, împotriva identităţii româneşti. Această lege este astfel alcătuită încât vă poate trimite la închisoare pentru o simplă postare pe Facebook dacă acea postare este interpretată abuziv de către un magistrat. Această lege urmăreşte să scoată din circuitul public figuri marcante ale culturii naţionale şi ale istoriei românilor”, susţine europarlamentarul Claudiu Tîrziu într-un clip postat pe profilul său de Facebook. Sună grav.

Numai că protestul este anunțat prin afișarea publică de nume şi chipuri ale unor personaje despre care organizatorii spun, în același timp, că nu ar avea voie să vorbească. Ceea ce nu este adevărat. Dovadă că sunt folosiți în promovarea protestului.

Legea Vexler spune că nu e infracțiune ceea ce ține de artă, știință, educație sau dezbatere publică

Legea Vexler aduce câteva noutăți. 

1. Ce înseamnă legionar. E conceptul despre care preşedintele Nicuşor Dan susţine că e insuficient explicat. Dar, în timp ce Mişcarea Legionară era doar menţionată în legea precedentă ca organizaţie generică, fără precizări istorice detaliate, textul prezent e mai explicit: „Mișcarea Legionară” este organizația fascistă din România activă în perioada 1927-1941 sub denumirile Legiunea Arhanghelul Mihail, Garda de Fier și Partidul Totul pentru Țară. Legionar înseamnă membru al acestor mişcări. Poate nu e suficient, dar e puţin mai clar.

De altfel, legea spune că e interzisă şi promovarea în public, inclusiv pe internet, a ideilor, concepțiilor sau doctrinelor legionare.

Textul păstrează însă această prevedere importantă: nu constituie infracțiune dacă fapta e comisă în interes de artă, știință, educație sau pentru dezbateri publice. E vorba de articolul 4, alineatul 3 – un detaliu ignorat sistematic de criticii legii.

Devin ilegale nu doar organizațiile, ci și lucrările fasciste

2. Legea nu mai vizează doar organizații și simboluri, ci și materiale fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe. Acestea sunt definite explicit: „imagini, mesaje text, conținut audio-video, cărți, articole, alte documente și materiale de propagandă, precum și alte asemenea reprezentări care transmit idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe”. 

Distribuirea lor se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani. Aceasta este una dintre modificările de fond aduse de lege.

Concret? Publicații precum „Certitudinea”, tipărită în regim de samizdat de senatorul de Iaşi şi vicepreședinte SOS, Dumitru Manea (alia Miron Manega), riscă să intre sub incidența legii. La fel şi postările online care fac, precum ziarul publicat in samizdat, apologia ideilor legionare.

Holocaustul

3. În definiția „persoanei vinovate de genocid, crime împotriva umanității sau crime de război”, sunt acum incluse explicit și membrii din conducerea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe. 

Un exemplu invocat frecvent în dezbatere este Mircea Vulcănescu, considerat de neolegionari unul dintre marii filosofi ai neamului. Vulcănescu a fost subsecretar de stat în Ministerul Finanțelor în guvernul Ion Antonescu, între 1941 și 1944, parte a administrației responsabile pentru politica statului român în timpul războiului. Adică administraţia responsabilă inclusiv pentru Holocaustul din România. 

Alt exemplu: „Au fost vremuri în care poeții erau condamnați la temniță grea sau chiar la moarte pentru o poezie. Par să se întoarcă”, mai scrie Târziu. Referinţa presupus subtilă din această propoziţie este la Radu Gyr, alt lider legionar, căruia propaganda radicală îi trunchiază biografia supranumind-ul „poetul închisorilor”. 

4. Holocaustul. Legea introduce o incriminare formulată distinct pentru negarea, justificarea sau minimalizarea Holocaustului pe teritoriul României, cu pedepse clar stabilite: între 6 luni și 3 ani de închisoare şi până la 5 ani dacă fapta e comisă online.

Ce legătură au toate lucrurile astea cu Eminescu?

„Eminescu să ne judece” nu e un slogan cultural, ci un paravan. Pentru că da, Mihai Eminescu a scris, la finalul secolului XIX, texte profund antisemite. De pildă: „O seminţie care câştigă toate drepturile fără sacrificii şi muncă e cea evreiască… […] Ei sunt pretutindeni semnul sigur, simptomul unei boli sociale, a unei crize în viaţa poporului. […] Prin ce muncă sau sacrificii şi-a câştigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetăţenii statului român?”

Sunt momente de istorie amară. Dar ele nu-l interzic pe Eminescu de la studiere, dovadă că legea are prevederi care exclud zona de artă. Ci pentru că societatea a decis că egalitatea între oameni nu e negociabilă. Legea nu sancționează studiul, citarea sau contextualizarea acestor texte. Sancționează transformarea lor în ideologie activă, în instrument de ură și mobilizare politică.

Ce se-ntâmplă cu Radu Gyr?

La fel cum nimeni nu interzice vreo discuţie despre Radu Gyr. Putem spune că a fost poet, lider legionar, condamnat pentru activitatea politică, prezentat selectiv drept „poet al închisorilor”, unde chiar a avut de suferit. 

Că a trăit, după eliberarea din temniţa comunistă, într-un apartament din centrul Bucureştiului, pus la dispoziţie de Securitate ca răsplată pentru colaborarea sa cu regimul, începută chiar în detenţie, în penitenciarul Aiud. O spune şi istoricul Mihai Demetriade, de la CNSAS.

A spune aceste lucruri nu e infracţiune. Dar a face din Gyr un „sfânt al închisorilor”, un erou naţional, a recita poezii scrise de el, precum „Sfântă tinereţe legionară”, ignorând ce a reprezentat, ei bine, asta poate fi infracţiune.

Sigur, oricine e liber să creadă că Gyr a fost un personaj istoric exemplar, oricine poate rămâne sedus de conspiraţii „iudeo-marxiste”. Însă doar atât timp cât ignoranţa sa nu-i afectează pe ceilalţi.

Lumea în care „să te temi”

Nimeni nu ne interzice să gândim liber, să citim, să ne cunoaştem şi să interpretăm trecutul. Dar societatea are dreptul – și obligația – să traseze o limită atunci când memoria unor personaje sau idei care au produs violență, discriminare și moarte sunt transformate în cult.

Iar dacă unii dintre cei care vor să ne conducă sunt atât de speriați de această limită, poate că problema nu e legea. Ci felul în care-şi construiesc prezentul dintr-un trecut pe care istoria – nu Eminescu – l-a judecat deja. 

Pentru că ideile astea nu vin niciodată singure, ci aduc cu ele şi comportamentele care le-au susţinut. Ură, violenţă, crime. Iar pentru a combate asta nu doar de legi e nevoie. Ci şi de aplicarea lor. 

Pentru că, atunci când procurorii şi judecătorii privesc în altă parte, admiraţia pentru Valeriu Gafencu, Corneliu Zelea Codreanu sau Ion Antonescu ajunge să producă lideri și proiecte politice care promit o lume în care te temi doar pentru că ești de altă etnie.

Ca orice altă formă de ură rasială, antisemitismul nu se termină cu amenințările. Știm cum se termină.