Ajuns la 54 de ani, după o viață în agricultură, Cristian se gândește că nu o să aibă cui să lase pământul. „Tinerii nu vor să muncească cu gleznele în noroi și arși de soare. Îi înțeleg”

Găsirea de muncitori la câmp a devenit misiune imposibilă în România, spun o parte dintre agricultorii români cu care un reporter Snoop.ro a vorbit în ultimele luni, într-o serie de articole despre confruntările acestora cu seceta, depresia și singurătatea.

Ajutorul rudelor e de multe ori singurul care este disponibil pentru munca câmpului, spune Cristian Iordăchiță, care are o mică fermă de legume în Muntenii de Jos, județul Vaslui. 

„E deosebit de greu când începem recoltarea, iar soția mea preia taraba. Atunci se adună munca la fermă. Sunt singur. Și mă cuprind din nou gândurile de a lăsa totul baltă,” mărturisește Iordăchiță.

„Nu îi învinovățesc pe cei care nu vor să lucreze pământul”

În 2009, fermierul a început să crească legume împreună cu soția și doi prieteni de familie într-o grădină din Muntenii de Jos. Între timp, soții Iordăchiță au rămas singuri în fermă, iar în jurul său au răsărit case ridicate de cei care locuiesc la Vaslui.

„Când am început, aveam mulți zilieri. Dar acei oameni au îmbătrânit. Unii au plecat din țară, alții au murit”, spune Cristian Iordăchiță. 

Ajuns la 54 de ani, fermierul nu crede că are cui să-i lase ferma. „Tinerii nu vor să muncească cu gleznele în noroi și arși de soare. Îi înțeleg. Ajung acasă și nu am energie să-mi scot soția la plimbare. E trist. Nu îi învinovățesc pe cei care nu vor să lucreze pământul. Nu aș recomanda nimănui să devină fermier. Dacă aș putea începe din nou, nu aș face asta”, concluzionează Iordăchiță.

Cristian Iordăchiță în fața solariilor din Muntenii de Jos, județul Vaslui. (Fotografie de Cosmin Filișan)

Micul fermier recunoaște că s-a confruntat în ultimii ani cu depresie ca urmare a stresului profesional. În primăvara lui 2023, suprasolicitarea l-a adus în pragul de a contempla pensionarea din agricultură. „Eram sigur că voi renunța. A fost cel mai greu an pe care l-am avut de când am devenit fermier,” mărturisește Iordăchiță.

Pe fermier l-a împins la disperare o primăvară deosebit de friguroasă. Înghețul târziu de primăvară cauzează mai multe pierderi economice în agricultură decât orice alt fenomen extrem, iar frecvența fenomenului a crescut semnificativ ca urmare a încălzirii climatice în Europa, potrivit unui studiu din 2020. În primăvara lui 2017, un singur îngheț târziu a cauzat pierderi economice de 3.3 miliarde de euro în Europa. 

Cristian Iodăchiță începe munca în februarie, atunci însămânțează primele răsaduri de roșii, castraveți și ardei, ca să poată ieși pe piață până pe 15 iunie. Fermierul vasluian știe că trebuie să țină cu dinții de acest termen, pentru că asta îi dictează piața, dar și pentru că asta dictau termenii inițiali ai programului Tomata. 

„Patru luni nu am dormit deloc”

Subvenția le aduce 3.000 de euro legumicultorilor înscriși care pot îndeplini condițiile, asta înseamnă o treime din venitul anual al fermei lui Iordăchiță. Dar, la însămânțare, temperatura din sera incubator trebuie să fie păstrată la 28 de grade, și nici nu poate scădea sub 16 grade în timpul creșterii răsadurilor. Fermierul vasluian își încălzește serele cu un sistem de sobe interioare, iar înghețul târziu l-a ținut în focuri până la sfârșit de aprilie 2023. 

„Normal ar fi trebuit să mă trezesc din cinci în cinci ore. Dar s-a epuizat rumegușul de pe piață și a trebuit să trec la un sistem de încălzire cu bușteni. Am trecut la a mă trezi odată la două ore pentru a umple sobele“, explică Cristian Iordăchiță.

„Patru luni de zile, eu nu am dormit deloc. Am slăbit mult. Am ajuns la 65 de kilograme. Mi-am zis ce am făcut să merit o asemenea tortură, că doar nu am omorât pe nimeni“, continuă fermierul din Muntenii de Jos.

„Pentru noi e imposibil să plecăm de lângă grădină”

Iordăchiță s-a înmuiat în ce privește renunțarea la agricultură după ce și-a recăpătat sănătatea. Cum toți repornim motorul speranței odată cu veștile bune de la medic. „I-am spus soției că nu putem lăsa pământul pârloagă. Trebuie să plantăm măcar niște fasole și varză. Altfel o crească buruieni și muncim degeaba.”

A fi fermier e și despre izolare, de familie și de comunitate, simte Iordăchiță: „Vara, oamenii pleacă în vacanță. Vizitează. Merg la mare. Pentru noi e imposibil să plecăm de lângă grădină”.

„Când cineva zice dacă ar trebui să se apuce de agricultură, mai întâi întreb dacă au copii și dacă vor să-i vadă crescând. Am pierdut atât de multe momente cu fiicele mele. Momente pe care nu le voi mai putea trăi”, spune Cristian Iordăchiță.

Mai multe, pe Snoop.ro.