Concediu cu bebe şi cu bunicii: un cocktail exploziv

Vară, Croația, mare, festival de tango: acestea păreau să fie ingredientele unei vacanțe perfecte pentru tânăra mea familie, mai ales că anul trecut am sărit peste concediu, pentru că urma să nasc. Ca să rezolvăm și dilema „cine stă cu copilul cât mergem noi noaptea să dănțuim”, lansăm invitația bunicilor (părinții mei) să ne însoțească. Bifăm astfel toate capitolele: petrecem timp împreună ca familie, fac și ei un concediu în afara țării, petrec quality time cu nepoata, totul are să fie perfect! Doar că socoteala de acasă nu se potrivește deloc cu cea din vacanță. Dar deloc!

Lucrurile încep strâmb încă de la împachetatul bagajelor, când mama mă întreabă de zece mii de ori: Ai luat cremă de plajă pentru copil? I-ai luat slip? I-ai luat pălării (Lasă, că are buni pentru ea două băsmăluțe frumoase!) I-ai luat papuci? (…și scoate din bagajul ei o pereche de săndăluțe cu două numere mai mari) Și tot așa, mă verifică de zece ori, ca și cum eu nu aș fi bifat deja lista în cap de n ori.

Urmează proba de foc: drumul cu mașina, zece ore până la Belgrad și alte opt până în stațiunea din Croația, în formula patru adulți plus un copil, care ghici ce, nu prea are chef să stea în scaunul lui de mașină, ci preferă să o escaladeze pe maică-sa sau să joace „cucu-bau” cu tati-șoferul. În fine, trecem cu bine peste primele zece ore. Vine și ziua a doua de road trip, trece și ea, mai cu scânceli, mai cu „pune copilul la sân/ ia copilul de la sân”, „închide geamul că se face curent„, „dă mai încet aerul condiționat” și ajungem în cele din urmă la destinația finală, epuizați, transpirați și cu nervii întinși la maximum, mai ales că mamei (adică mie) îi încolțește adânc în suflet îngrijoarea că fata nu mănâncă bine, că doar ciugulește ba un biscuite, ba un coltuc de pâine, ba o banană.

Citiți continuarea articolului pe www.totuldespremame.ro