Preadolescența bate tantrumurile. ”Într-o zi, s-a trântit prima ușă. O divă de 9 ani îmi striga că nu înțeleg nimic”

Preadolescența e o chestie care te lovește în moalele capului și care te obligă să te trezești repede la realitate. N-ai timp de citit prea mult prin cărți, pentru că e ca un tăvălug de emoții ce prinde copiii și părinții deopotrivă.

Când fii-miu de doi ani urla în fiecare dimineață începând cu ora 5, până spre 6, mă gândeam la diminețile cu sor-sa mai mare. Nu mai trăisem nimic din toate acestea cu ea. Tantrumurile lui nu se mai opreau și ne puneau nervii pe bigurdiuri zi de zi.

Timpul a trecut și a luat cu el și criza de 2 ani, fără să aducă una similară aderentă vârstei de 3 ani. Totul părea că se așază în casa noastră. Copiii erau din ce în ce mai cooperanți, noi mai răbdători. Păream un tablou idilic.

Până când, într-o zi, s-a trântit prima ușă. Un corp de divă îmbufnată de 9 ani se trântea în patul ei și-mi striga că nu înțeleg nimic. Și, chiar așa era! Nu înțelegeam nimic. Eu mă uitam la taica-su, el se uita la mine și încercam să pricepem cu ce am greșit. Doar nu era vreo dramă că am rugat-o să își strângă toate lucrurile și să facă puțină ordine.

Citește continuarea articolului pe site-ul nostru de parenting www.totuldespremame.ro