Cina la restaurant: înainte și după copii. „Înainte era răsfăț, acum mâncăm resturile și pe rând, pentru că unul aleargă!”
Îmi place să servesc cina la restaurant. De fapt, mai bine spus, mi-a plăcut de când mă știu. Acum, nu știu dacă mai sunt de aceeași părere.
A merge la restaurant era pentru noi un obicei pe care încercam să nu îl ratăm în nici o săptămână. Cina vinerea seara la un restaurant bun din București era momentul nostru de răsfăț, de relaxare și cumva ocazia cu care încheiam o săptămână de muncă și începeam un weekend, fie el mai promițător sau nu.
Eram critică la adresa restaurantelor unde serviciile nu erau impecabile. Mi se părea că dacă aștept mai mult de 20 de minute o comandă, nu sunt tratată cu respect.
Însă acum, mi se pare că trăiam un vis frumos. Faceți doar un exercițiu de imaginație, eu nu prea mai pot. Am doar frânturi de amintiri în minte.
Cum era să mergi la restaurant, să consulți în liniște meniul, să alegi un preparat la care pofteai, să asculți muzica ambientală și să porți o conversație poate și câteva ore cu cei cu care stăteai la masă.
Nu era nici o grabă, mâncai în liniște și puteai sta încă două ore după masă pentru o conversație plăcută și un pahar de vin.
Plăteai și apoi plecai cu zâmbetul pe buze, sau dacă nu, motivul era cu totul altul. Zzzzz, să revenim la realitatea actuală!
La restaurant cu copiii
Ei bine, aici s-a rupt filmul. Când am rămas însărcinată, credeam că cel mic nu ne va schimba viața și vom încerca să ne continuăm obiceiurile ca și înainte.
Așa că am ieșit cu el de foarte mic la restaurant. Norocul nostru a fost că prima dată când am ieșit, era bebeluș și a dormit timp de două ore în cărucior, fără să ne deranjeze.
Citește continuarea articolului pe site-ul nostru de parenting www.totuldespremame.ro