Jazz in the Park – festival în simbioză cu un muzeu

În anii 80, în UK era la modă să organizezi festivaluri pe pământul fermelor. Glastonbury este organizat așa. Între anii 1990 și 2000 au apărut multe festivaluri în zona Europei Centrale și de Est pe terenurile unor baze militare dezafectate. EDM-ul anilor 2010 ne-a învățat cum să exploatăm altfel stadioanele. Iar după câțiva ani, asistăm la o nouă simbioză între festivaluri și spații de desfășurare, și anume muzeele în aer liber. Mișcarea se simte puternic în România și este prezentă și la nivel european. Dar să rămânem un pic pe pământ românesc.

Minus cu minus face plus, spune o regulă matematică, iar ea se aplică și în lumea reală. Pe de o parte, sectorul cultural de evenimente se confruntă în România cu o acută problemă de infrastructură și lipsă de spații de desfășurare. Pe de altă parte, muzeele în aer liber (etnografice, parcuri de sculpturi etc.) se confruntă cu felurite probleme de a se susține: dificultatea de a atrage un public tot mai axat pe tehnologie, probleme birocratice sau expansiuni imobiliare încurcate de existența acestor uriașe parcuri. Aceste două industrii cu probleme se pot ajuta, însă, una pe cealaltă. Iată cum!

Un exemplu concret în care colaborarea dintre un festival și un muzeu în aer liber funcționează foarte bine găsiți la Cluj-Napoca, unde festivalul Jazz in the Park se desfășoară, de 5 ani,  în Parcul Etnografic ”Romulus Vuia”. Inițial, festivalul avea loc în parcul central din oraș, însă s-a mutat în perioada pandemiei, când legea zicea că la evenimente poate participa un număr limitat de oameni și trebuie să ai un spațiu îngrădit. Astfel, o  decizie inițial utilitară s-a transformat rapid într-o compatibilitate foarte bună și cele două entități au început o colaborare ce pare a fi pe termen lung.

Ce are de câștigat festivalul?

În acest fel Jazz in the Park a renăscut, s-a reinventat. Pentru organizație, noul context a reprezentat o formă de adaptare și de reacție la ce a însemnat pandemia, și apoi a devenit o modalitate de existență stabilă. De asemenea, am descoperit o nouă oportunitate: de produs, de interacțiune cu comunitatea, de idei noi, de oportunități pentru alte proiecte.

Festivalul a primit o nouă identitate. A adunat oameni noi în comunitate, pe care nu-i avea înainte, în formatul din Parcul Central. Parcul Central este foarte diferit de Parcul Etnografic în materie de dinamică permisă în incintă, ceea ce le oferă organizatorilor un nou tip de libertate. Parcul servește ca un decor matur și incredibil calitativ, la care festivalul adaugă savoarea umană a actelor artistice prezente la tot pasul.

De asemenea, festivalul a câștigat din prestigiul, conduita, seriozitatea impuse de spațiul de muzeu, elemente care au contribuit masiv la modelarea comunității festivalului și  la impresia generală. Publicul aici e mai respectuos, mai atent, mai conștient; participă activ în dinamica bunei desfășurări a festivalului.

Nu în ultimul rând, festivalul a câștigat o nouă casă, o gazdă.

Ce a câștigat Parcul Etnografic?

Probabil cel mai mare câștig al muzeului  din acest parteneriat provine din comunicarea directă și indirectă de care beneficiază. Festivalul are parte de o campanie națională de comunicare, iar muzeul câștigă enorm  din simpla menționare a locației de desfășurare. Cca. 20.000 de oameni participă la festival, dar milioane sunt expuși campaniei de comunicare a acestuia. Iar această expunere atrage noi oportunități pentru muzeu: public nou, evenimente noi, sponsori potențiali etc.

De asemenea, festivalul pune muzeul într-un context universal. Fiind un parc etnografic, este evident că programul cultural și conținutul artistic pe care muzeul îl promovează în mod direct este legat de tradiții și de istoria românilor, însă Jazz in the Park este, întâi de toate, un festival de Jazz și asta promovează. Prin asociere, festivalul are puterea de a întări noi perspective despre spațiu: ideea de parc, ideea de locație de evenimente, ideea de spațiu recreativ și incluziv, o soluție de a petrece timpul liber. Practic,  festivalul devine o demonstrație de simbioză între aceste două mari perspective.

Nu în ultimul rând, așa cum muzeul dă prestigiu festivalului, festivalul îi dă muzeului o stare diferită de spirit, o lejeritate, îi crește accesibilitatea.

Desigur, există și dificultăți în acest parteneriat: muzeul impune o conduită pe care organizatorii TREBUIE să o respecte, iar evenimentele aduc o presiune publică pentru care toată lumea trebuie să se pregătească, în special staff-ul muzeului. Dar toate acestea sunt probleme mărunte, în comparația cu grandoarea soluției pe care acest parteneriat o aduce în sectorul cultural.

Pentru că IQOS susține inovația și colaborările creative, a fost, încă de la început, un partener al festivalului.

Te așteptăm la cea de-a XII-a ediție a festivalului Jazz in the Park, care va avea loc în weekendul 30 august – 1 septembrie 2024, în Parcul Etnografic din Cluj-Napoca.

Evenimentul este susținut de IQOS.

*IQOS nu este lipsit de riscuri. Elibereaza nicotina, care provoaca dependenta. IQOS este destinat adultilor care altfel ar continua sa fumeze sau sa foloseasca produse cu nicotina.

Detalii despre line-up și bilete pe www.jazzinthepark.ro

Articol susținut de Jazz in the Park