„Mă acuzați că-mi cresc copilul într-o bulă și că va fi un neadaptat. Lăsați-mă în bula mea!”

Îmi amintesc cum, în timpul unui tantrum în mijlocul parcului, cineva mi-a făcut observație că n-am procedat corect. Ar fi trebuit să iau măsuri, să-i retez copilului dreptul de a plânge, să-i opresc acea furtună de sentimente copleșitoare și să-i spun clar că nu e frumos să plângă în văzul lumii, să se tăvălească pe jos, dar mai ales să le deranjeze altora liniștea/plimbarea/etc.

Am început atunci, ca orice mamă la început de drum cu tantrumuri, să-mi expun argumentele și să-i spun omului de ce nu e bine să faci ceea ce susținea el. A fost prima și ultima mea intervenție de acest gen. Mi-am învățat lecția. Am învățat atunci că nu poți schimba mentalități în parc. Nu poți schimba mentalități cu un tantrum. Nu poți schimba mentalități doar așa… în trecere. Am fost acuzată în acel moment că îmi cresc copilul din cărți, că îl cresc într-o bulă care, la un moment dat, se va sparge și când copilul meu va da cu pieptul de lumea reală, în primul rând, voi vedea ȘI eu cât de mult am greșit și, în al doilea rând, copilul meu va fi un inadaptat.

Lumea reală și bula sunt relative

Lumea reală e afară. Lumea reală nu e în cărți și în articole de parenting. Lumea reală e prin parcuri și abia așteaptă să te judece! În lumea reală, oamenii cresc copii puternici și îi pregătesc pentru viață ca și când viața ar fi ceva ce ar urma să înceapă când copilul ajunge adult.

Citiți continuarea articolului pe site-ul nostru de parenting www.totuldespremame.ro