„Ce se întâmplă cu copiii noștri?”. Ieșire neașteptată a lui Mircea Lucescu 

Revenit la echipa națională, Lucescu susține că școala și sportul încap în același program, cu condiția ca industria fotbalului să nu se gândească doar la bani, ci și la copii și tineri. Antrenorul critică UEFA și televiziunile pentru că programează meciurile atât de târziu că obligă părinții să nu-i ducă pe copii la stadion. 

Mircea Lucescu a redebutat la echipa națională cu două victorii, cu Kosovo și Lituania. Dar o declarație dură a lui de la Prima Sport, nebăgată de seamă, a deschis  ceva mai important. Un front neașteptat al discuției.

”Geografie, ce ai cu mine?”

În fotbal, ca și în alte sfere ale societății, cel mai ușor și amar e să spui că ești condamnat. Că n-ai șanse. Cum scria pe pereții caselor din Turcia, în pline manifestații contra lui Erdogan: ”Geografie, ce ai cu mine?”. 

Da, e adevărat că geografia fotbalului n-a fost darnică, n-a fost binevoitoare cu noi. Dar spațiului nefavorabil îi poți opune timpul, asta dacă investești în timp.   

În entuziasmul startului cu două victorii ale ”naționalei”, în mirarea reîntoarcerii lui Mitriță la națională și a faptului că Ianis Hagi mai produce fotbal doar în echipamentul naționalei, a trecut nebăgată în seamă o declarație a lui Mircea Lucescu. Despre cum să investim în timp ca să compensăm ”blestemul” geografiei.

”Nu înțeleg politica UEFA”

Afirmația a fost făcută într-un interviu pentru Prima Sport, înaintea meciului cu Lituania. A fost o declarație  neprovocată de întrebare. A fost 100% inițiativa antrenorului. Și, sincer, cine s-ar fi gândit atât de departe?

Suntem cu toți preocupați doar de prezent, de câștigurile imediate, de ce se face azi, mai puțin, spre deloc, de ceea ce va fi mâine, poimâine. Și, de aceea, nu dăm credit timpului. 

În acest climat al României, dar și al industriei internaționale a fotbalului, a venit Mircea Lucescu și a spus așa: “E bine că stadionul va fi plin, e nevoie de entuziasm, dar eu sunt îngrijorat într-o privință și chiar nu înțeleg politica UEFA. De ce se joacă meciurile atât de târziu? Ne va fi greu să atragem copiii către fotbal, ca suporteri. Dacă meciul începe la zece seara, cum să mai aduci copilul la meci? Ajungi mult după miezul nopții acasă. E păcat, pentru că ei reprezintă viitorul în privința fanilor, în ce direcție vrem să ne ducem?”.

Ce înseamnă pentru un școlar un meci pe stadion de la 21:45?

România – Lituania s-a jucat luni, pe 9 septembrie, fix în ziua în care a început școala. Partida a început la 21:45, s-a terminat la 23:40. 

A doua zi erau ore, care încep majoritar la 8:00 și trebuie să te trezești măcar la 6:30-7:00. Un copil care a fost pe stadion, a ajuns acasă, cel mai devreme la 00:30-01:00. E un program rezonabil pentru un școlar?

Lucescu e preocupat și deschide o temă pe care nimeni altcineva n-a pus-o în dezbatere. Un om care merge pe 80 de ani gândește pe termen de decenii. Lucescu se gândește la viitor, nu doar la prezent. Lucescu cere atenție la lucrurile de durată, la generații, la cum va fi susținut acest sport de către cei cărora noi azi le punem o barieră importantă în a ajunge la stadion.

De fotbal, te îndrăgostești pe stadion, nu la televizor

Da, meciul se poate vedea și la televizor, însă ceea ce spune Lucescu e mult mai profund. Un copil care merge pe stadion are o șansă mare să se îndrăgostească iremediabil de acest sport. E un farmec aparte să te duci în tribune, să fi fascinat de terenul verde (nu chiar atât de verde cel de luni seara), de atmosfera din tribune, de joc, de fotbaliști, de răspunsurile pe care ți le dă părintele când încep întrebările fără sfărșit: de ce? de ce? de ce? 

E atât de frumoasă o astfel de experiență, încât nu poate fi comparată cu postura de acasă. Ecranul televizorului e prea mic pentru o lume atât de complexă. 

Drepturile TV au dus toate meciurile la ore târzii

Lucescu e preocupat. Și e foarte bine că este. Întrebarea esențială e dacă și noi suntem preocupați de viitorul copiilor noștri, de viitorul fotbalului, de cine vor fi cei care vor popula tribunele în deceniile următoare. 

Senzația e că nu suntem. Sau că suntem într-o măsură mult prea mică. Orele târzii la care derby-urile din Liga 1 sau meciurile de Champions League se desfășoară au explicația milioanelor de euro care se plătesc de către televiziuni, care, la rândul lor, caută să-și acopere investițiile și să producă profit. Și cum altfel dacă nu stabilind ore de start în prime-time. Care, de multe ori, înseamnă debutul unui meci dincolo de ora 21:30. 

Generații întregi nu au crescut așa. Am avut meciuri și la matineu, la prânz, și, majoritar, meciuri după-amiază sau seara devreme, de la 18-19 hai să zicem de la ora 20. Sigur, vremurile s-au schimbat. Dar cum echilibrăm banii și interesul suprem al copiilor noștri? 

Articolul integral pe GOLAZO.