VIDEO Aeroportul pe care aterizarea e atât de dificilă încât doar 50 de piloți sunt autorizați să opereze aici: „Dacă ar fi periculoasă, nu aș ateriza aici”

Aterizarea pe Aeroportul Internațional Paro e atât de dificilă încât doar un număr de piloți sunt autorizați să o efectueze, lucru despre care CNN scrie că doar adaugă aurei de mister legate de călătoriile în Bhutan, un regat din Munții Himalaya cu o populație de 800.000 de locuitori.

Paro este un aeroport din Categoria C, ceea ce înseamnă că piloții trebuie să urmeze un instructaj special pentru a putea ateriza pe pista sa de doar 2.235 de metri. În plus, aterizarea trebuie făcută manual, fără ajutorul unui radar.

„La Paro chiar trebuie să ai aptitudinile și cunoștințele locale privind zona”, a declarat pentru CNN Travel căpitanul Chimi Dorji, unul dintre cei 50 de piloți autorizați să aterizeze și să decoleze de aici.

Teritoriul Bhutanului, o țară fără ieșire la mare aflată între China și India, este acoperit în proporție de 97% din munți. Capitala țării, Thimpu, se află la aproximativ 2.350 de metri deasupra nivelului mării. Aeroportul Internațional Paro este puțin mai jos, la o altitudine de 2.250 de metri.

„La altitudini mai ridicate aerul este mai rarefiat, așa că avionul trebuie în esență să zboare prin aer mai rapid. Viteza ta reală din aer va fi aceeași, dar viteza ta din aer comparativ cu solul este mult mai rapidă”, explică Dorji.

La această provocare se adaugă și vânturile puternice, motiv pentru care oficialii aeroportului preferă ca toate avioanele să aterizeze înainte de amiază, când condițiile sunt optime.

Avioanele de tip „Jumbo Jet” n-au nicio șansă să aterizeze pe Aeroportul Internațional Paro

În timpul sezonului musonic, care de regulă durează în Bhutan între lunile iunie și august, o altă problemă sunt furtunile cu grindină care uneori poate ajunge de dimensiunea unor mingi de golf. Însă indiferent de perioada anului, zborurile de noapte sunt interzise la Paro din cauza faptului că aeroportul nu are un radar.

Toate aceste lucruri înseamnă că avioanele de linie lung curier cu fuzelaj larg sunt excluse din start pentru curse aici.

Nu în ultimul rând, un alt factor care contribuie la dificultatea aterizărilor este ceea ce căpitanul Dorji numește „obstacolele”. El se referă la terenul montan care înconjoară aeroportul.

Pista aeroportului este flancată de doi munți înalți. Drept urmare, piloții o pot vedea din aer doar cu puțin timp înainte să aterizeze pe ea.

Însă căpitanul Dorji spune că primul lucru de știut este că aterizarea pe Aeroportul Paro este „dificilă, dar nu periculoasă”.

„Este provocatoare pentru abilitățile pilotului dar nu este periculoasă fiindcă, dacă ar fi periculoasă, eu nu aș zbura aici”, spune acest pilot care lucrează de 25 de ani la Druk Air, compania aeriană de stat a Bhutanului.