Sari direct la conținut

Părinte sau prieten al copilului? „Cea mai dificilă jonglerie e să combini parenting cu prietenie”

HotNews.ro
O parte importantă a relației noastre o constituie comunicarea. Una deschisă tuturor subiectelor, inclusiv bârfei sau prostiilor. FOTO: Shutterstock
O parte importantă a relației noastre o constituie comunicarea. Una deschisă tuturor subiectelor, inclusiv bârfei sau prostiilor. FOTO: Shutterstock

Treaba asta mi-e clară. După ani de zile pe nişa presei de parenting, am citit atât de multe teorii şi cărți, încât pot fi, cel mult, o mamă ca la cărți, nu ca la carte. Din toate am furat, împrumutat sau adoptat sau negat câte ceva. Aşa am ajuns la rețeta mea personală de parenting, personalizată la firea copilului meu şi la vibe-ul familiei.

Cea mai dificilă jonglerie e să combin starea de prietenă a copilului meu cu cea de părinte. Să trec granița, la nevoie. Nu pot fi mama perpetuu duioasă şi serioasă, cu un zâmbet reținut dar cald în colțul gurii. Uneori sunt exuberantă şi mă implic în joc până acolo unde chiar îmi doresc să câştig în fața copilului, alteori mă scoate din sărite şi cu greu mă abțin să nu-l pocnesc, alteori îmi vine să-l țin în brațe ca pe un bebeluş şi el se revoltă că-i mare.

Unde e zen-ul de altă dată?

Într-un cuvânt, sunt un om normal, obişnuit, nu mama superzen care croşetează la gura sobei, pe care o vedem prin cărțile de română. Aşa că fii-miu s-a obişnuit să mă vadă în toate ipostazele, la fel cum îl vedem şi noi pe el. O parte importantă a relației noastre o constituie comunicarea. Una deschisă tuturor subiectelor, inclusiv bârfei sau prostiilor. Mi se pare periculos să-i spui copilului (aşa cum mi s-a spus mie) că toți oamenii sunt buni, că lumea e complet dreaptă, pictată în alb şi negru sau că binele învinge no matter what. Am crescut  cu aceste convingeri şi m-am dumirit cum stau lucrurile foarte târziu. Nu aveam voie să înjur, să spun nimic rău despre nimeni – nici măcar despre copiii care mă băteau sau cu care mă certam. Nuuuu, realitatea era prezentată ca o savarină în ambalaj de lux, pufos, cu praf de îngeri. Şi totuşi, ceea ce „înghițeam” eu zi de zi semăna mai mult cu un borcan de murături alternat cu unul de Nutella.

Citește continuare articolului pe site-ul nostru de parenting www.totuldespremame.ro

INTERVIURILE HotNews.ro