Cu soacra a fost dragoste la prima vedere, cu soțul, nu! Mi-e cea mai bună prietenă și a doua mamă

Am auzit și eu povești despre „soacra poamă acră” și despre „soacra care se bagă în familia copilului”. Mi-a spus și mama încă de mică să am grijă să învăț de toate în casă, să n-aibă soacra ce să-mi reproșeze. Aveam un drob de sare deasupra capului pe tema asta și nici măcar o secundă nu m-am gândit că voi ajunge nora unei femei de treabă, cu care voi fi toată viața prietenă „la cataramă”.

Dar uite că asta s-a întâmplat, iar încă din acea seară de mai când Florin m-a dus să-i cunosc părinții am simțit că ea va fi soacra mea și că eu îi voi fi ei cel de-al treilea copil. Și în timp ce aveam eu aceste fantezii, Florin nici nu apucase să mă ceară de soție!

Există și soacre bune, să știți! Există femei care știu să se retragă discret din rolul de „femeia numărul 1 din viața băiatului”, lăsându-l să facă ce știe mai bine în noua lui familie. Dacă pot, ajută, dacă nu, își văd de ale lor și nu se uită pe gaura cheii. Una dintre aceste femei e Nicoleta, soacra mea, ajunsă acum la 78 de ani. O comoară de om și cea mai bună prietenă a mea.

Ne-am văzut într-o seară de mai…

Doamne, ce emoții aveam când am ajuns prima oară la soacră-mea acasă. Toate legendele mi s-au activat în cap și mă temeam că voi fi analizată și criticată până-n măduva oaselor. Florin avea sentimentul că o să meargă bine întâlnirea asta, probabil știa deja că avem multe în comun, așa că, la scurt timp după ce am devenit un cuplu, mi-a spus : „Hai să o cunoști pe mama!”. Cât aș fi vrut să amân acum 22 de ani acest moment! Iar acum mă duc pe la ea de 10 ori mai des decât o face fiu-său! Cumva îmi creasem iluzia că, după această întâlnire, gata, mai stau cu el câteva zile și ne vedem fiecare de drum.

Mi-am făcut o cruce maaaare și m-am dus. Mă aștepta. Se pare că primele „date” din „CV”-ul meu mă calificaseră pentru această primă-întâlnire: eram profesoară la acea vreme, tata era preot, mama învățătoare, aveam origini sănătoase, de la țară. Eram colegă de muncă cu Florin de mai bine de 1 an, am fost mai întâi prieteni, apoi iubiți! Da, așa era pe vremea mea, trebuia să te „recomande” ceva esențial, nu?

Citește continuarea articolului pe site-ul nostru de parenting www.totuldespremame.ro