Monturile, tratate la Spitalul Regina Maria Cluj, printr-o tehnică modernă, minim-invazivă. Pacientă: „După operație, am plecat acasă, în aceeași zi, pe picioarele mele, fără dureri!”

La o vârstă foarte tănără, Francesca Rusu a fost diagnosticată cu hallux valgus bilateral. Mai simplu spus, monturi. Din februarie, anul acesta, durerile pe care le avea deveniseră insuportabile. „Cu cât mergeam mai mult, cu atât durerile se amplificau și începusem să am dureri și la nivelul genunchiului”, mărturisește femeia. Deși lucra în Elveția, a ales intervenția chirurgicală în România, pentru că, spune ea, are încredere în medicii români și în medicina românească. Mai ales că a găsit la Spitalul Regina Maria din Cluj-Napoca un medic specializat în tehnica percutană, o abordare modernă, minim invazivă, în tratamentul acestei afecțiuni.
Dr. Dragoș Apostu, medicul care a operat-o pe Francesca, explică în ce constă chirurgia modernă a monturilor.

Durerea insuportabilă a fost cea care a convins-o pe Francesca Rusu, 28 de ani, angajată la o companie în Elveția, să caute o soluție de rezolvare a monturilor de care suferea. A găsit-o în România. „Aveam monturi la degetele mari de la picioare dintotdeauna, doar că nu aveam dureri, așa că nu mi-am pus niciodată problema să fac vreo operație. Și bunica dinspre tată avea monturi destul de pronunțate, dar lucrul acesta nu a deranjat-o”, povestește Francesca.

„Dacă mergeam mai mult de o jumătate de oră, începeau durerile”

Prin martie anul trecut, din pricina monturilor, a început să aibă dureri. Nu mai putea merge distanțe mari. În februarie, anul acesta, spune Francesca, durerile au devenit insuportabile. Nu se mai putea deplasa, lucru absolut nefiresc, mai ales la o persoană tânără. „Cu cât mergeam mai mult, cu atât durerile se amplificau și începusem să am dureri și la nivelul genunchiului. Simțeam că merg oarecum diform și asta afectează articulația genunchiului. Dacă mergeam constant mai mult de o jumătate de oră – și asta o făceam zilnic – începeau durerile”, explică pacienta.

Așa că a început să se intereseze ce soluții medicale există pentru a scăpa de această problemă. „Voiam să știu în ce constă operația, care sunt riscurile, cât durează vindecarea. M-am documentat pe internet și am aflat despre dr. Dragoș Apostu, de la Spitalul Regina Maria Cluj. Avea review-uri foarte bune și odată ce am dat de dânsul nu a mai fost cale de întoarcere. M-am programat la prima consultație la începutul lui iunie, și apoi intervenția a fost programată pentru august. Din momentul în care l-am cunoscut pe dr. Apostu nu am avut nicio fărâmă de emoție în fața operației. Mi-a explicat în ce constă intervenția și a trebuit să alegem tehnica cu care urma să mă opereze – cea percutană, minim invazivă. Mi-a spus că va face niște incizii la nivelul montului de la piciorul drept unde a și tăiat din os și că apoi va introduce două sau trei șuruburi pentru a îndrepta degetul”, adaugă Francesca.

„Nu am dureri, dar încă nu am început să alerg”

Intervenția chirurgicală a presupus anestezie generală. „Am fost internată la ora 12.00 și la ora 14.00 eram deja în sala de operație. Cred că intervenția a durat circa două ore, după care am fost dusă în sala de recuperare. Peste alte trei ore am ieșit din spital pe picioarele mele, fără ajutor și fără dureri. Am avut însă un așa-numit bloc de mers de la gleznă în jos. În primele două zile după operație mi s-a indicat să stau cu picioarele sprijinite mai sus și asta am făcut. Și, în rest, efortul l-am făcut după cât am simțit că mă duce corpul”, explică tânăra. 

După patru săptămâni a avut un control post-operator: „Însă, după șase săptămâni m-am simțit capabilă să merg mai mult, să stau în picioare mai mult. Deci, cam după șase săptămâni mi-am reluat activitatea. Acum, nu am dureri, dar încă nu am început să alerg, să fac sport. Dar am început să fac exerciții mai ușoare. Am ales să mă operez în România nu doar pentru că prețurile sunt la o treime din cele practicate în Elveția, ci și pentru că am încredere în medicii români și în medicina românească. În special în cei de la Regina Maria din Cluj-Napoca.”

Semnele pot apărea la 20 de ani

În ultimii ani, cazurile de monturi și alte deformări ale piciorului au devenit tot mai frecvente. Potrivit unor studii recente, până la 23% dintre adulți sunt afectați de monturi la un anumit moment al vieții, explică dr. Dragoș Apostu, doctor în științe medicale, Șef de Lucrări Ortopedie si Traumatologie, în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj.

Asta nu înseamnă că toți cei 23% prezintă și durere. La anumiți pacienți însă poate să producă durere destul de mare și o afectare a degetelor mici, subliniază medicul. „Semnele halucelui valg de obicei apar între 20 și 50 de ani, mai ales la persoanele de sex feminin, iar afecțiunea se poate agrava oricând pe parcursul vieții”, mai spune specialistul.

Este important de menționat că halucele valg are un efect semnificativ asupra biomecanicii piciorului, a modului cum călcăm.

Tratamentul poate fi de două tipuri: nechirurgical și chirurgical. „Singura opțiune nechirurgicală acceptată de către noi este ajustarea încălțămintei. Adică, acea încălțăminte comodă, mai lată în partea din față, care să nu pună presiune. În comerț se mai găsesc distanțiere sau diverse dispozitive care pretind că ar putea readuce degetul mare în poziția corectă, dar nu am observat să fie eficiente. Și nu este doar opinia mea, este opinia majorității colegilor care ne ocupăm de patologia gleznei și piciorului. În cazul în care apar dureri asociate halucelui valg, opțiunea este de cele mai multe ori tratamentul chirurgical”, explică dr. Apostu.

Rezolvare clasică versus rezolvare minim invazivă

Multe dintre persoanele cu hallux valgus evită intervenția chirurgicală pentru că tehnicile clasice sunt recunoscute ca fiind printre cele mai dureroase intervenții chirurgicale ortopedice. O lungă perioadă de timp pacienții nu pot călca pe picior, iar riscul de recidivă este mare. „Ca să facem o comparație, când înlocuim un șold sau un genunchi – adică atunci când facem artroplastie – doare mult mai puțin decât atunci când se operează halucele valg. Și recuperarea este foarte grea”, subliniază medicul ortoped.

Intervenția chirurgicală clasică, explică medicul, înseamnă că se face o incizie de aproximativ 10-12 centimetri și o secțiune lungă osului pentru reorientarea lui. Apoi, osul se fixează cu niște șuruburi sau cu alte tipuri de implanturi din titan. Și, foarte, important, recuperarea fiind grea, nu se pretează pentru ca ambele picioare să fie operate simultan.

A doua variantă este cea minim-invazivă. Aceasta înseamnă că în locul inciziilor de 10-12 centimetri se fac unele de trei centimetri prin care se îndepărtează excesul de os și se fixează cu implanturi din titan. Avantajul este acela că pacientul poate călca pe picior în aceeași zi și că se pot opera ambele picioare în același timp. Un alt avantaj este durerea care este mică, de cele mai multe ori.

Cea mai modernă opțiune chirurgicală de tratare a halucelui valg este însă cea prin tehnica percutană. „Aceasta înseamnă că practic se fac trei-patru portaluri, cum le numim noi, adică incizii cu dimensiunea sub 0,5 centrimetri, prin care – cu ghidaj imagistic – în timpul intervenției se reușește îndepărtarea excesului de os, realinierea oaselor și totodată fixarea cu implanturi diferite de celelalte tehnici. La fel, se pot opera ambele picioare simultan, iar pacientul poate călca cu toată greutatea pe picior în aceeași zi. Durerile sunt mai mici, pentru că și inciziile sunt extrem de mici”, explică dr. Dragoș Apostu.

Ce se întâmplă cu pacientul înainte de operație

Înainte de operație, pacientul are nevoie de o anumită pregătire. Este vorba, în primul rând, despre pregătirea din punct de vedere ortopedic, ceea ce înseamnă un consult medical de specialitate. „Pentru a vedea tipul de deformare, cât de rigid este degetul, de asemenea, pentru a vedea statica piciorului, cum calcă piciorul. Ne interesează durerea la nivelul celorlalte degete sau modificări la nivelul celorlalte degete care pot să apară asociat cu halucele valg. Și, bineînțeles, ne interesează partea de imagistică, radiografia”, mai explică specialistul.

Totodată, în cadrul consultului ortopedic se stabilește opțiunea care poate fi făcută sau care e recomandată pentru pacient și se discută foarte mult despre ce înseamnă recuperarea de după operație.

Cel de-al doilea tip de pregătire este cea din punct de vedere anestezic. Adică, în funcție de ce probleme de sănătate are pacientul, se recoltează anumite analize sau se fac anumite consulturi, pentru ca intervenția să se desfășoare în condiții de maximă siguranță.  În plus, se recoltează bacteriile de la nivelul corpului pacientului, pentru a scădea la maximum orice risc de infecție care poate fi asociat. Din păcate, nicio intervenție chirurgicală nu are riscuri zero. „Am avut ocazia să lucrez cu chirurgi celebri în lume și, din păcate, se mai poate întâmpla ca piciorul să se umfle mai tare. N-a fost niciodată cazul unei a doua intervenții, dar, dacă se întâmplă asta, se poate prelungi perioada de recuperare. Se poate întâmpla ca, la nivelul plăgilor, chiar dacă ele sunt foarte mici, să se vindece mai greu, pentru că prin acele portaluri intervenția chirurgicală este destul de amplă. Există posibilitatea ca pacientul să aibă o perioadă mai lungă de recuperare în ceea ce privește redobândirea mobilității degetului mare. Durerea asociată post-operator poate fi mai mare, în funcție și de gradul de sensibiliate al fiecăruia, dar, din fericire, acestea sunt cazuri rare. Dar, da, astfel de complicații pot să apară. Și mai există și posibilitatea ca oasele asupra cărora lucrăm să nu se consolideze. Există astfel de cazuri descrise în literatura de specialitate, și ele sunt prezente mai ales la pacienții în vârstă din cauză că metabolismul osului nu mai este așa de bun”, detaliază medicul chirurg.  

O zi de spitalizare

Intervenția prin tehnica percutană presupune doar o zi de spitalizare pentru pacient. „Pacienții pleacă în aceeași zi acasă, pot călca pe picior cu toată greutatea. Se recomandă purtarea timp de o lună a unei încălțăminte mai late în partea din față. Post-intervenție, pacientul primește medicație pentru durere, în caz că are nevoie. Se prescribe antibiotic timp de două zile și anticoagulant, pentru a preveni cheaguri de sânge care pot să apară”, mai spune medicul.

Timp de două-trei zile după operație pacientul nu are voie să forțeze piciorul, adică umblă, dar doar strictul necesar. O dată pe săptămână, în primele trei săptămâni, este necesar să fie făcut un pansament de către un cadru medical. După trei săptămâni se îndepărtează capetele firelor resorbabile utilizate la intervenție. 

După două-trei luni de la intervenția chirurgicală, persoanele care doresc să facă sport se pot reîntoarce la vechile obiceiuri. Tot atunci are loc și un control radiologic pentru a vedea cum au fuzionat oasele. Comparativ cu tehnica clasică de intervenție, cea percutană are un risc de recidivă extrem de scăzut, punctează dr. Apostu: „La tehnicile clasice este descris undeva la 24-40% risc de reapariție, tocmai de aceea foartă multe lume nu apela la această intervenție, pe când recidiva la hallux valgus tratat percutan este undeva sub 7%, în prezent. Deci, s-a redus foarte, foarte mult față de opțiunile celelalte.”

Ce ar trebui să știe pacienții referitor la sănătatea picioarelor

Referitor la cauzele apariției halucelui valg, un rol îl are genetica, dar și încălțămintea nepotrivită. „Încălțămintea cu toc și îngustă în față cu siguranță agravează un haluce valg prezent. Dar sunt discuții dacă îl și cauzează. Din punctul meu de vedere, da, îl și cauzează. Un alt factor incriminant în apariția halucelui valg este piciorul plat. Pacienții cu platfus au un risc mai mare de agravare a bolii. Adică, de obicei, pacienții care vin cu grade avansate de haluce valg, au și picior plat asociat”, precizează medicul chirurg.

În consecință, încălțămintea pe care o purtăm este foarte importantă pentru cei care pun preț pe sanătatea picioarelor. „Genetica nu o putem influența, dar, în prezent, din ce în ce mai multe persoane adoptă o încălțăminte corectă. Ceea ce este un lucru foarte bun. Iar încălțămintea corectă înseamnă o încălțăminte de tip barefoot – adică să fie mai lată în partea din față, cu talpa nu foarte rigidă și călcâiul la același nivel cu piciorul. De ce este încălțămintea corectă aceasta? Pentru că mimează mersul așa cum piciorul nostru este menit să o facă. Antrenează întreaga musculatură a piciorului și scade riscul apariției unor modificări patologice ale piciorului. Deși încălțămintea de tip barefoot nu a intrat de foarte mult timp pe piață – cel puțin la noi – e un lucru pe care eu l-am adoptat în stilul meu de viață și mulți alții care lucrează în domeniu. Și asta este ceea ce recomand și eu mai departe”, conchide dr. Dragoș Apostu.

Articol susținut de Regina Maria