Renumărarea voturilor la alegerile prezidențiale. Nici dacă Putin concepea scenariul nu-i ieșea așa

Decizia CCR, așa cum a fost luată și prezentată public, afectează o instituție la care generații întregi au muncit: încrederea în alegeri.

România a avut, în 35 de ani, nu multe constante, dar ușor de înțeles de către noi toți. Ele ne-au ajutat să rămânem împreună ca societate. Când Ion Rațiu ridica brațele în fața minerilor intrați în plenul Camerei Deputaților, el nu se apăra pe sine, un burghez firav care putea oricând să fie bumbăcit, ci apăra instituțiile: Parlamentul și partidele. 

La fel a fost în cazul alegerilor. Am avut întotdeauna alegeri recunoscute de toate părțile și de popor. Alternanțele la putere s-au realizat pașnic. Învingători sau înfrânți, politicienii s-au așezat în locurile stabilite de români. Bucuroși sau mâhniți de rezultat, votanții s-au întors acasă și s-au gândit că „data viitoare va fi altfel”. 

O spirală mortală

Până și în cele mai întunecate scenarii pentru Opoziție, când Ion Iliescu părea că va câștiga ori de câte ori va dori, nimeni nu s-a apucat să terfelească ideea de proces electoral. Nimeni din interiorul statului român, în orice caz.     

Prin decizia de azi, Curtea Constituțională împinge alegerile într-o spirală descendentă. Judecătorii CCR nu par că s-au gândit la consecințe, la ce se întâmplă în alte țări, la natura legală și la realitatea matematică, dar și practică a procesului electoral. 

În urma renumărărilor, mereu va ieși un alt rezultat

Renumărarea a 9,4 milioane de voturi va produce, de fiecare dată, un alt rezultat, într-o margine acceptabilă de eroare. A spus-o Curtea Supremă în cazul alegerilor prezidențiale din SUA 2000, statul Florida, când a explicat că renumărarea la infinit este căutarea matematicii perfecte în detrimentul democrației imperfecte.

„A număra mai întâi și a te pronunța după aceea asupra  legalității nu este o rețetă pentru obținerea unor rezultate electorale care să beneficieze de acceptarea publică pe care o necesită stabilitatea democratică”, a motivat  judecătorul Antonin Scalia. Așa arată decizia unui magistrat care s-a gândit la încrederea oamenilor în procesul electoral, nu la egoul lui, dacă nu chiar la combinațiile celor care l-au numit acolo. 

De ce va exista întotdeauna o abatere la renumărare, iar judecătorii altor curți, din alte țări, știu asta? Printre altele, pentru că numărătoarea este manuală. Și, la acest volum, apar erori inevitabile.  

În loc să calmezi teoria conspirației, o întreții

Imaginați-vă că voturile sunt acum în saci, în arhivele judecătoriilor din toată țara. Cine și când va număra buletinele, când aceiași oameni se pregătesc pentru ziua și noaptea de coșmar pentru ei a organizării alegerilor parlamentare de duminică?

Și va fi rezultatul celei de-a doua numărătoare mai de încredere pentru votanți decât primul?

Chiar dacă CSAT vine tot azi și spune că a descoperit indiciile unei fraude în alegeri, tot nu e în regulă. Pentru că asta o stabilește Curtea, nimeni altcineva. Nu iei decizia și apoi primești probele. 

CCR a luat o decizie care e principial contra ideii de alegeri credibile, care e practic imposibil de realizat în termenul de 24 de ore solicitat și care va intensifica fierberea din societate. Efectul? În loc să-i aduci pe adepții teoriei conspirației la numitorul comun al unui rezultat în care să credem toți, sădești neîncredere chiar și la cei care sunt convinși că România poate organiza alegeri libere. 

Niciun dușman al democrației, Putin însuși, nu face ceea ce poate naște incompetența sau slugărnicia la care  asistăm în aceste zile.