Cei 4 piloni ai dezvoltării mentale și emoționale sănătoase la copii, pe care orice părinte ar trebui să îi cunoască

Înțelegerea factorilor care influențează dezvoltarea mentală și emoțională a copiilor este esențială pentru orice părinte. Psihologul Diana Chiciorea subliniază că, pentru a crește copii sănătoși din punct de vedere emoțional, trebuie să ne concentrăm pe patru piloni fundamentali: familia, comunicarea, emoțiile și comunitatea. Fiecare dintre aceștia joacă un rol vital în formarea unei baze solide pentru viitorul copilului. Le detaliem mai jos:

1. Relații sigure și stabile în familie

Familia este punctul de plecare pentru dezvoltarea copilului. Psihologul Diana Chiciorea spune despre familie că este „cuibul” unde copilul învață să relaționeze cu sine și cu ceilalți, să-și exprime emoțiile și să-și dezvolte o identitate proprie. Cele cinci nevoi fundamentale – de atașament, autonomie, identitate, spontaneitate și autocontrol – sunt satisfăcute în cadrul relațiilor familiale sănătoase.

Totuși, acest mediu trebuie să fie unul sigur, unde copilul poate greși și testa lucruri fără frica de pedeapsă sau rușine. Rolul părintelui ca moderator este esențial: el ajută copilul să înțeleagă emoțiile și să-și ajusteze comportamentele, asigurând un echilibru între autonomie și susținere.

„Cum învață copilul? Când spunem «învățare» este posibil să ne vină în minte acel fel în care învață copiii la școală: ascultă și își iau notițe, urmând apoi să aplice conceptele în viața reală. Dar în realitate nu se întâmplă așa, mai ales în cazul copiilor mai mici. Astfel, ei învață prin imitare: imită fie relațiile dintre membrii familiei, fie relațiile dintre el și ceilalți membri. Când relațiile sunt disfuncționale (sau toxice, cum le numim noi) toate ființele umane apelează la metode de apărare împotriva factorului agresor: metodele de coping care, în această situație, vor fi și ele tot disfuncționale”, explică psihologul.

Modelați comportamentul pe care doriți să-l arate copilul dvs. Când te simți frustrat, încearcă să reacționezi calm. În loc să spui „Mă înnebunești”, de exemplu, exprimă-ți sentimentele reale: „Sunt foarte trist acum”. Acest lucru îi învață pe copii să spună ceea ce simt în loc să facă declarații critice sau dureroase.

2. Comunicarea deschisă

Comunicarea corectă este o unealtă puternică pentru sănătatea mentală a copilului. Ascultarea activă și validarea emoțiilor copilului sunt elemente cheie pentru o relație părinte-copil armonioasă. Încurajând copilul să-și exprime emoțiile și ascultându-l fără a minimaliza ceea ce simte („Nu mai plânge, că nu e nimic serios!”), părintele construiește un mediu sigur.

Psihologul Diana Chiciorea recomandă conectarea autentică cu copilul: „Copilul trebuie să simtă că se află într-un spațiu sigur, unde se poate vulnerabiliza fără teamă de judecată. Validarea emoțiilor lui și stabilirea unor limite clare sunt esențiale pentru dezvoltarea unui echilibru emoțional.” Un exemplu practic de comunicare ineficientă este minimizarea sentimentelor copilului. În schimb, o abordare corectă presupune empatie: „Îți este frică să mergi la grădiniță? Hai să vedem ce putem face să-ți fie mai ușor!”

Zâmbiți copilului mic ori de câte îi vorbiți. Folosiți expresii faciale , încuviințări și contact vizual pentru ca bebelușul să se simtă înțeles. Cu cei mai mari, faceți-vă timp să-i ascultați activ – fără prejudecăți. Puneți întrebări deschise și profitați de orice moment pentru a comunica: când sunteți în mașină, spălați vasele ori stați la masă.

3. Înțelegerea și gestionarea emoțiilor

O altă componentă crucială în dezvoltarea copilului este inteligența emoțională. Copilul trebuie să învețe să recunoască, să exprime și să regleze emoțiile, iar familia este mediul unde acest proces începe.

Psihologul Diana Chiciorea subliniază importanța unui mediu care favorizează exprimarea emoțiilor: „Cadrul familial trebuie să fie unul unde copilul poate explora și exprima diverse emoții, de la bucurie la tristețe sau furie. Părintele este ghidul care moderează aceste emoții, ajutând copilul să stabilească limite realiste.”

Un exemplu practic: un copil care are o criză de furie trebuie mai întâi lăsat să exprime acea emoție, moment urmat de o discuție despre ce a generat-o și cum poate fi gestionată data viitoare. Această abordare previne dezvoltarea frustrărilor și creează o bază solidă pentru reziliență emoțională.

Recunoașteți emoția („Știu că te simți rău că trebuie să te oprești din joc”), denumiți-o („Ești supărat/frustrat/furios/dezamăgit/speriat), validați-o („E în regulă să fii furios, și eu m-aș simți la fel”) și, în cele din urmă, satisfaceți această nevoie a emoției (dacă e trist, ia-l în brațe; dacă îi e frică, asigurați-l că e în siguranță; dacă e supărat, fiți buni cu el însă păstrând limitele).

4. Relațiile sociale la școală și în comunitate

Învățarea unor abilități sociale solide începe într-un mediu familial sănătos, dar continuă în comunitate și la școală. Grupul de colegi și activitățile extracurriculare sunt oportunități excelente pentru dezvoltarea socială a copiilor.

„Socializarea este cel mai important factor de reziliență pe care un copil încercat emoțional îl poate accesa”, explică Diana Chiciorea. Într-un grup, copilul învăță despre cooperare, comunicare asertivă și rezolvarea conflictelor. „Grupul de colegi reprezintă un micromodel al viitoarei societăți, în care copilul va da piept cu viața. În general, într-un grup de elevi se află majoritatea tipologiilor și vor avea loc cam toate tipurile de experiențe: conflicte, succese, eșecuri, aniversări, bucurii. De aceea este atât de important pentru fiecare copil să fie integrat într-un grup, excluderea lui activându-i niște procese explicate evoluționist prin însăși frica de moarte”, spune psihologul.

Profesorii pot juca un rol crucial ca mentori, mai ales în cazul copiilor care nu găsesc acest sprijin în familie. Părinții și profesorii trebuie să colaboreze pentru a asigura integrarea fiecărui copil în grupuri sociale, oferind oportunități pentru activități care promovează cooperarea și respectul reciproc. Proiectele de grup, mai spune psihologul, vor contribui la dezvoltarea acelor abilități extrem de importante și frumoase ale adultului: cooperare, comunicare asertivă și competitivitate redusă. Rezultatul este un nivel de agresivitate mult scăzut, mai ales în mediul de muncă.

Încurajați-vă copilul să participe la activități extracurriculare, cluburi sau echipe sportive. În felul acesta va descoperi ce îi place, va întâlni copii cu interese similare și va dezvolta prietenii.

Rolul părintelui este de neînlocuit

Dezvoltarea mentală și emoțională a copilului este un proces complex, influențat de mulți factori. Familia, comunicarea, gestionarea emoțiilor și relațiile sociale sunt pilonii esențiali pentru o creștere armonioasă. Rolul părintelui este de neînlocuit: el creează un mediu sigur, stabilește conexiuni autentice și ghidează copilul către o viață adultă echilibrată.

Sursa foto: Dreamstime.com